6,287 matches
-
câțiva dintre colegii mei, servind pe fiecare în camera lui în lipsă de sufragerie. Odăile mansardei erau închiriate, afară de una singură, aflată lângă camera mea. Cel mai simpatic dintre colegi era Păunescu, poreclit Charlot, fiindcă semăna puțin cu actorul de cinema Chaplin. Deși înscris la Drept de vreo cinci ani, abia izbutise să treacă două examene. În schimb, avea o îndemînare neobișnuită, unică aproape, de a măslui cărțile de joc. Datorită acestei "însușiri", avea bani de cheltuială, căci găsea zilnic naivi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite. În ea predomina ca trăsătură fundamentală ― contrazicerea. Și totuși o biruiam în închipuire, frîngîndu-i voința, o sărutam. În această lume devenise o jucărie docilă în mâinile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și am întrebat-o. Același răspuns. ― S-o fi dus, poate, la soră-sa... Alexa n-avea telefon acasă; întrebînd la poștă îmi răspunse chiar ea (era în tură de noapte). Prin urmare nu se afla nici acolo. ― E la cinema, cu siguranță. (Obișnuia să se ducă uneori singură când aveam de lucru.) Dar de ce întîrzie atît? Și mai ales de ce, tocmai de ziua ei, preferase să meargă la un film? E cu putință să fi uitat ea însăși de aniversare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
curs cu anul III. Repede am oprit o mașină. După câteva minute coboram la facultate. Pe când străbăteam în grabă lungile coridoare, câțiva studenți mă salutară. Când să le răspund ― surpriză ― eram cu capul gol. Mi-am amintit de poloneză, de cinema și de pălăria pe care o lăsasem pe scaun. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudată? Probabil că mă așteaptă încă... Uitasem cu desăvârșire să mă întorc. Poate să aștepte mult și bine. Ce mi-o fi venit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe care o lăsasem pe scaun. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudată? Probabil că mă așteaptă încă... Uitasem cu desăvârșire să mă întorc. Poate să aștepte mult și bine. Ce mi-o fi venit să intru la cinema? Am chemat asistentul: ― Fii bun, te rog, și anunță studenții că azi nu țin curs. Nu mă nedumerea contrazicerea în care mă puneam. Alergasem într-un suflet la facultate (luînd o mașină ca să nu întîrzii), iar acum când nimeni nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
într-atît răul. Și apoi de ce m-ai ajutat și te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atâtea dovezi de dragoste? Mă gîndeam-cu spaimă că s-ar putea să vă întîlnesc undeva, pe stradă, la teatru sau la cinema. Unul lângă altul, sorbindu-vă din ochi, conversând intim; ea rezemîndu-se tandră de brațul tău, așa cum făceam și eu adesea. Mă cutremuram toată și gemeam de durere. Am vrut să fug de voi, și gândul acesta m-a stăpânit un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism infantil că, de la încântările pe nume Amălie Poulain și Invaziile barbare, eu am jurat să nu mai intru în săli de cinema tocmai ca să-mi păstrez visul intact, m-am trezit cadorisit cu vreo douăzeci de DVD-uri cuprinzând valorile „noului val“. Peste putință să le refuz vizionarea. Așa că dă-i și luptă, mai sâmbăta, mai duminica, recunoscându-mă în „Domnul Lăzărescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mioapă, strânse ochii înspre acolo: - E un domn bine! zise. Un străin... și parcă totuși l-aș cunoaște! film! - Bine, rău, dar cine să fie? Poate l-am văzut în vreun 277 - Asta-i acum, au venit și stelele de cinema la înmormîn-. tarea Siei! - Probabil seamănă cu un artist de filme, altfel n-am de-unde-1 ști! - Ei! De pe stradă, de undeva? . . . Cap de expresie! . . . Dar ce expresie? Spune tu că te pricepi mai bine! zise Nory. - Banditul gentilom! râse încet
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dacă ea răspundea că da, atunci putea să-i spună că și el avea un temperament romantic. Dar autorul celebrei cărți nu se gîndise la cazul În care scena s-ar fi putut petrece sub un copac și nu la cinema. De aceea Victor rămase o clipă descumpănit și fără să știe ce să spună, pînă cînd În sfîrșit se agăță din nou de Întîlnirea de joi, cînd ea era liberă. Și dacă te-aș aștepta joi? Asta rămînea de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîlnit cu un domn din Lima care are cancer. Pe urmă m-au dus În camera mea, care e foarte frumoasă. Mămica stă la hotel, dar vine foarte devreme și stă toată ziua cu mine, iar seara se duce la cinema ca să se mai distreze puțin. Eu Încerc să mă fac bine cît mai repede ca să se termine odată cu toate necazurile astea și ea să se liniștească. Mămica e tare palidă și nu se fardează de loc. E foarte tristă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și admiră statura lui impunătoare și elegantă, un metru optzeci și șapte, fără să-și poată da seama de ce, În realitate fără să Înțeleagă de unde provenea faima lui de bărbat cuceritor, la urma urmei nu semăna cu nici un artist de cinema mexican. Dar asta n-o privea pe ea, era bărbatul doamnei, nu al ei. Se Întoarse din nou și observă că Santiaguito continua să se uite lung la ea. Nilda se spălase bine ca să nu-i mai miroasă mîinile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plăceri, pe măsura investițiilor pe care le făcuse Împreună cu Juan Lucas și o neglijase În ultima vreme În limitele Îngăduite de lumea bună din Lima. Continuau să meargă Împreuna la biserică, de exemplu, dar el o scotea foarte rar la cinema, n-o ducea niciodată la cluburile pe care-i plăcea să le frecventeze și nici la cocteilurile unde credea că singur o să facă o impresie mai bună. Biata Susana nu mai călcase pe la clubul de golf, iar cît privește viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care o aduseseră la palat. Era un La Salle negru și foarte vechi, dar arăta ca nou, lustruit de-ți lua ochii și toți trei se uitau la el ca la ceva care n-ar trebui să existe decît la cinema. Julius dădu fuga să-l vadă pe dinăuntru. Da, ca În filmele cu gangsteri, cu geamul din mijloc care-l desparte pe șofer de cei din spate, așa nu putea auzi ce pun la cale stăpînii sau cine naiba o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Puteau să scrie bunăoară despre vizita cardinalului la școală, ori despre sărbătorirea zilei onomastice a maicii starețe. De crima asta era interzis să vorbească. Nu, nici de asta, nici vorbă, era interzis cu desăvîrșire să vorbească despre viața actrițelor de cinema. Cine le-a povestit porcăriile astea? Vai, vai! Tăcere! Puteau vorbi despre sfînta Roșa din Lima, despre negrul care era și el sfînt, fiindcă În cer există democrație. În orice caz, era mai bine să aleagă un subiect de actualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deschidea casa de bani. Imposibil, nu reușea s-o găsească, amesteca și iar amesteca numerele, dar nu găsea combinația. Și În seara aceea avea nevoie de bani mai mult ca oricînd. Ma Întîi trebuia s-o ducă pe Rosemary la cinema, pe urmă să dea fuga la bordel, fiindcă, după cîte-i spusese patroana, Sonia se Întorcea astăzi. Patroana Îi spusese În urmă cu cîteva zile, cînd el Întrebase de fata cu figură cunoscută, că Într-adevăr fata lucra acolo, dar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trei pași Înainte. — Domnișorul Bobby, nu-i așa, Celso? Întrebă Susan. Da, doamnă. — Uite, ține hîrtia asta, interveni Juan Lucas, Întinzîndu-i un cec; e bine așa, pe numele dumitale sau vrei să fac altul pe numele Clubului? În timpul ăsta, la cinema, Bobby zîmbea urmărind acțiunea filmului și din cînd În cînd Întorcea capul ca să admire profilul lui Rosemary. Acum singurul lucru care lipsea era să meargă la madame Nanette și s-o găsească pe Sonia, trebuie să fie ea, cu toate că purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așezată, râzând cu lacrimi, cu tot corpul tresăltând de o veselie nebună. De-atunci, în fiecare zi băiatul îi făcea câte-un drăcușor de hârtie pe care, în pauze, pe drumul spre casă, în ca mera ei sau chiar la cinema, unde fuseseră de vreo două ori împreună, i-l umfla brusc, în față, spre amu zamentul ei mereu la fel de mare. Erau drăcușori de toate mărimile, de la unii puchinoși de abia-i vedeai până la diavoli cât un cap de copil, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
câteva zile, apoi o săptămână de când fata trebuia să se-ntoarcă din tabără. Victor nu primi nici un telefon. Sună el, în cele din urmă, și-i răs punse o mătușă. Fata era de mult în oraș, iar acum plecase la cinema. Băiatul nu mai suporta de-atunci serile. Cum începea să se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
urca vreo cinci etaje, am stat câteva ore în fața colecției de afișe de film, ne-am lungit pe fotolii întinse la orizontală ca să privim filme vechi, de Lumière și Méliès, proiectate pe ecrane uriașe, am străbătut zecile de săli de cinema amenajate în toate stilurile cu putință, de la art-déco la pop-art, de la salonul unei case de toleranță din New Orleansul începutului de secol până la o lo cuință americană tipică din anii ’50. Am urcat în cele din urmă cu un ascensor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pricepere, iar de pe buzele acestei femei vesele auzisem adesea Întîmplări fantastice privitoare la ceea ce se petrece zilnic acolo. Povestea despre procesiunea strălucitoare a femeilor bogate ce veneau acolo să-și cumpere gătelile; despre actrițe, dansatoare, soții de milionari, vedete de cinema și despre toate curtezanele celebre care, pentru o haină din blană de cincila, plăteau pe loc, punînd pe masă, În bancnote de un milion de dolari, sume ce ar fi putut plăti răscumpărarea unui rege, precum și despre enormitățile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Addendum: Cum a crescut Lanark CARTEA A TREIA CAPITOLUL 1. Elite în cafeneaua Elite se ajungea pe o scară ce pornea din foaierul unui cinematograf. Pe un palier, la două treimi din înălțimea scării era o ușă spre sala de cinema, dar cei care frecventau cafeneaua Elite urcau mai sus, pînă într-o încăpere cu aer ponosit, înțesată de scaune și măsuțe joase. Camera părea ponosită nu din pricina faptului că era murdară, ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fusese impresionat împotriva voinței sale de Sludden, dar, după venirea lui Gay, se simțea în largul lui. Cu toată vorbăria despre „iubirea independentă“, părea să cultive un gen mai stabil decît se purta la Elite. Clica lui Sludden veni de la cinema. Frankie era durdulie și veselă, într-o fustă strîmtă, albastru-deschis, iar părul albastru-deschis îi încadra fața. Nan era o blondă mică, timidă și zbîrlită, de șaisprezece ani. Rima avea o figură interesantă, deloc frumoasă, cu părul negru dat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Am fost la pat. Vino sus cu mine. — Sus? Nimeni nu mai merge acum sus. E odios. Acum mergem la cafeneaua de la parter. Arătă cu degetul spre o draperie roșie și groasă despre care Lanark crezuse că acoperă ușa spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fete atrăgătoare și primitoare. îi plăcu prînzul pentru că era mai ușor să vorbești cu mai multe fete decît cu una singură, dar cînd Janet plecă să-și ia țigări, veni aproape de Marjory și roși. — îmi permiți... să te însoțesc la cinema într-una din seri? — Desigur, Duncan. Crezi că mîine se poate? Da... da, așa cred. — O să trec să te iau pe la șapte, se poate? Ea se încruntă vag. — Așa... cred, Duncan. Da. Seara următoare, după ceai, își scoase din garderob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tînără, distrează-te. — Duminica mă duc să mă plimb cu Tony Gow, student la medicină. Duncan, ți-ar plăcea. Știe tot despre animale, flori și cîntece populare. Nu-i de prea mare folos în ultimul rînd dintr-o sală de cinema, dar e interesant, pe bune. Plimbările noastre nu au fost prea amuzante în ultima vreme din cauza bolii ăsteia noi la iepuri pe care o împrăștie fermierii. Pe toate drumurile de țară vezi iepuri muribunzi luptîndu-se să respire, cu ochii scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]