6,220 matches
-
este supus neîncetat desfătărilor sau pentru ea care știa că plăcerile prelungite constituie cea mai mare durere?" Adormi îndată, ca un copil istovit. CAPITOLUL XIII DUPĂ CE căpătă adresa "casei iluziilor", îl sună pe Hedrock. Acesta îi ascultă gânditor relatarea și clătină aprobator din cap: - Bună treabă. O să te susținem. Am să trimit o navă de război Ia o înălțime foarte mare. Dacă nu avem vești de la tine într-un termen rezonabil, începem un raid. Îți dai seama, sper, că singurul mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
te va recunoaște? Văzu că fata nu-l înțelege și-i explică. - Percepția iluziilor. Lucy răspunse: - Am să-l fac să mă recunoască. Și descrise mai multe metode pe care avea de gând să le folosească. Hedrock le analiză, apoi clătină din cap: - Se vede că n-ai fost niciodată într-o asemenea casă. Oamenii aceștia suit suspicioși la nesfârșit. Până când nu te afli cu adevărat într-o stare de iluzie, sunt prea puține șanse de a spune vreun lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să-i învăluie tot trupul. Brusc, o cuprinse o adevărată stare de excitație. Se legănă ca amețită, gândind: "De fapt nu contează, orice s-ar întâmpla aici... astă-seară o să mă distrez pe rupte". Își puse sandalele comode și iarăși se clătină bâjbâind după încuietoarea ușii; apoi, revenindu-și, o deschise și se trezi, clipind des, într-o încăpere ca un pavilion al oglinzilor, unde bărbații stăteau la mesele înșirate de-a lungul peretelui din stânga, iar femeile de-a lungul celui din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Lucy se întoarse pe jumătate și, într-un mod destul de ciudat, își pierdu echilibrul. Simți cum cade în întuneric... Hedrock se mai afla în biroul lui, la unsprezece și un sfert, când bâzâi teleecranul, pe care apăru chipul lui Lucy, clătinând nedumerită din cap: - Nu știu ce s-a întâmplat. Lucrurile păreau să meargă bine. M-a recunoscut fără să se trădeze și se pare că tocmai urma să fim conduși într-o cameră intimă, când totul s-a întunecat. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trădeze și se pare că tocmai urma să fim conduși într-o cameră intimă, când totul s-a întunecat. M-am trezit abia aici, în apartamentul meu. - O clipă numai, zise Hedrock. Întrerupse legătura și chemă nava de protecție. Comandantul clătină din cap: - Tocmai voiam să vă sun. A fost o razie a poliției, probabil cu un răgaz foarte scurt pentru alarmă, pentru că le-au încărcat pe femei în autoavioane - câte șase în fiecare aparat - și le-au expediat repede acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că banii au fost obținuți prin fraudă? Firește, se-va emite imediat un mandat de arestare împotriva fiului dumneavoastră. - Stați... stați puțin... Fara vorbi cu ochii închiși, fără să mai țină cont de nimic. O simțea pe Creel lângă el clătinând din cap. Era albă ca varul și cu un glas bolnăvicios, disperat, spuse: - Fara, lasă-l baltă! A terminat cu noi. Trebuie să-i arătăm aceeași neîndurare. Lasă-l baltă! Cuvintele răsunau în urechile lui Fara, dar parcă nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
motoare erau la litera A, așa că A CINCEA BANCĂ INTERPLANETARĂ era doar una dintre marile bănci. Intr-un târziu, își ridică privirea: - Înțeleg. Acestea sunt societățile împotriva cărora trebuie să acționez? Bărbatul cu părul argintiu îi zâmbi destul de aspru și clătină din cap. - Nu asta vreau să spun. Aceste firme reprezintă doar o fracțiune infimă din cele opt milioane de societăți aflate în mod constant în registrele noastre. (Zâmbi din nou, dar nu prea vesel.) Toate aceste societăți știu că, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îndemnă, imaginea de pe teleecran. Clark începu: - Nu cred că... Deodată înțelese. Se trase înapoi ca și cum ar fi fost pălmuit. Întinse mina să-și apere ochii de o imagine prea strălucitoare. Simțea cum i se golesc obrajii de sânge și se clătină pe picioare ca de o slăbiciune. Vocea, devenită între timp familiară, îl readuse la normal: - Revino-ți, îi spuse vocea, și ascultă. Vrei să te întâlnești cu mine mâine-seară pe plaja din "Paradisul Galanteriei"? Uită-te încă o dată la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
copil", își mărturisi ea, autocritic, "nu vreau să las nimic să-mi scape de sub control". Gândul acesta o întuneca și o întrista. Făcu vreo câteva observații aspre cu privire la eficacitatea savanților militari de sub comanda generalului, și puse apoi întrebarea vitală. Generalul clătină din cap: - Doamnă, în momentul de față nici nu se pune problema unui atac. Avem o mașină energetică ce domină magazinele de arme din toate orașele mari de pe planetă. Dar în ultimele două luni și jumătate au dezertat unsprezece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pornesc de undeva. Făcu un gest pe jumătate de amenințare, pe jumătate de dezamăgire. Apoi spuse cu uri glas aproape plângăreț. - Nu te mai înțeleg, domnule general. Acum câțiva ani, erai de acord că trebuie făcut ceva. - Nu-de către dumneavoastră, clătină el din cap. Familia imperială trebuie să sancționeze, dar nu să conducă personal o operație de asanare morală. (Dădu din umeri.) De fapt, m-am raliat, mai mult sau mai puțin, la ideea Arsenalelor că trăim într-o epocă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
negatiștii de la Arsenale nu izbuteau să ghicească despre ce e vorba. Hedrock explică atunci situația: - Lucy, ești sigură că nu ne ascunzi nimic? Iți jur că e o chestiune de viață și de moarte, în special în legătură cu viața lui. Fata clătină din cap și, cu toate că Hedrock o ținea sub o observație severă, ochii ei nu manifestară nici o schimbare și nici nu păreau să fie miopi. Se măriră, dar acesta era alt fenomen. Gura îi rămase fermă, ceea ce reprezenta un semn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Vreți să mă supuneți unui test? îl privi pe individ drept în ochi. Cartoforul fu primul care coborî privirea: - Haide, Jay, nu e senul de treabă la care mă așteptam. Hedrock îl opri în timp ce dădea să plece: - Lucrezi aici? Bărbatul clătină din cap: - Nu, dacă aveți ceva împotrivă, zise el foarte sincer. Hedrock râse: - Vreau să vorbesc cu șeful. - Așa m-am gândit și eu, răspunse bărbatul. Ei, treaba a fost bună atâta vreme cât a ținut. De data asta, Hedrock îi lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
e o gloată întreagă. Dacă nu te superi, te rog țipă și tu la mine. Hai să avem o ceartă adevărată. Dar mai întâi te previn: directorul de la Atelierele de Reparații Automate vine încoace împreună cu două gorile de-ale lui. Clătinându-se pe picioare, Fara îl însoți cu privirea pe primarul care pleca. Se profila o criză. Trase aer în piept, își îndreptă spinarea și-și zise: "N-au decât să vină, să vină și..." Totul se desfășură mai ușor decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deosebite. Vizitatorul căpăta deodată o importanță specială. Cercetă cu privirea cartea lui de vizită. - Walter De Lany, zise ea gânditoare, cu aerul că ascultă rezonanța numelui pe care-l rostește, așteptând să capete mai mult sens. În cele din urmă, clătină din cap cu un aer nedumerit. - Cum ați ajuns aici? Am găsit acest nume pe lista audiențelor și am socotit că, probabil, întrevederea a fost aranjată de șambelanul meu, întrucât era vorba de ceva urgent. Hedrock nu răspunse nimic. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de protecție. Împărăteasa continuă: - Foarte ciudat. - Liniștiți-vă, Maiestate, îi spuse Hedrock. Am venit să fac apel la îndurarea dumneavoastră pentru un biet om nevinovat și aflat în mare nenorocire. Cu asta o captivă. Din nou îi înfruntă privirea, se clătină puțin înspăimântată de forța pe care o citea în ochii lui, apoi se calmă. Hedrock vorbi liniștit: - Maiestate, aveți posibilitatea să faceți un act de bunătate fără seamăn în favoarea unui om care se află la aproape cinci milioane de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și, neavând nici o reacție nici de acolo, se întoarse încet la locul unde aștepta Hedrock, reașezându-se pe jilțul ei. Era palidă, dar liniștită. Nu se uită la Hedrock, dar îi vorbi fără frică: - Ai intenția să mă asasinezi? Hedrock clătină din cap nerostind nici o vorbă. Acum regretă mai mult ca oricând că a fost silit să-i arate cât de neputincioasă este, regreta mai ales pentru că, fără doar și poate, ea avea să înceapă să modernizeze sistemul de protecție al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că tristețea poate să îți fiarbă în rărunchi precum vinul. O simțea înnodându-se în bulboane fierbinți, care tresăreau și-l loveau în piept ca bășicile unui terci în clocot. O crezuse înghețată și limpede, dar era răscolită și îi clătina gândurile în cap. Se simțea înecat în această neliniște pe care aproape că o auzea zvârcolindu-se și atunci se gândi că poate e moartea. Se sili să se-nalțe în capul oaselor. Ningea, dar în cameră era cald și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca în ceară urma chinului ei final, cu picioarele strânse, ca un animal prins de friguri. — Câți sunteți din familie? întrebase infirmiera. Nu-i nicio femeie cu voi? Tată-său clătinase din cap: „Sunt doar eu cu băiatul... Pe femei nu le-am mai chemat, sunt în Yazd și le-ar lua șase ore să vină“. Dar nu ăsta era motivul. Tată-său nu spusese nimănui despre moarte, fiindcă o îngropau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te prosti, nu e totul așa de negru“, însă nu se dezmetici cât să înțeleagă, fiindcă între clipa orbirii și apropierea vagoanelor fulgeră o secundă din cu totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încerca să se uite unde se ascunsese bărbatul care strigase. N-apucă să se-ntoarcă, fiindcă o lovitură puternică o izbi, încât, pentru o clipă, avu impresia că îi zburaseră dinții. Începuse să sângereze, dar nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
culcat Se așterne pe cîntat: Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin, măi Mușatin, Voios ramurile-mi clatin " Și voios ți-aș cuvânta " Să trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin, măi Mușatin, Voios ramurile-mi clatin " Și voios ți-aș cuvânta " Să trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul din brâu, Tu să cânți și eu să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și din mare Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și domnișoarele; Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 242} Cu vânt și fără de vânt, Cu crengele la pămînt? - Cum să nu ne clătinăm Și să nu ne legănăm, Când vin meșteri de la țară Cu securi și cu topoară, Ca pe noi să ne doboară, Să ne-ncarce pe trei cară, Să ne ducă-n gios la țară, Să ne facă temnicioară, Temnicioară robilor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când în spre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispă o babă bătrână și sbîrcită, culcată pe un cojoc vechi sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase, care-i căuta în cap
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]