4,004 matches
-
insulele Pontine, iar datorită presiunii generalului asupra clerului, Vigiliu a fost papă în locul lui Silveriu, consacrat pe 29 martie 527. După moartea Papei Silveriu în închisoarea de pe insula Palmarola din Marea Tireniană, Vigiliu a fost recunoscut ca papă de toat clerul roman. Multe din acuzațiile împotriva Papei Vigiliu sunt oarecum nefondate, dar câteva lucruri rămân adevărate, anume că a fost creația împăratului Iustinian și împărătesei Teodora și că a contribuit enorm la decăderea Papei Silveriu. Acest episod care arată cât de
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
Papă al Romei în perioada 401 - 12 Martie 417. După Liber Pontificalis, , ar fi fost fiul lui Inocențiu din Albano, însă după mărturia contemporanului său, Sfântul Ieronim, tatăl său era Papa Anastasie I, înainte ca acesta să intre în rândul clerului creștin. Timpul în care Papa Inocențiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus și pentru Roma, care a fost cucerită și distrusă pe 24 august 410 de Regele vizigoților, Alaric I, primul
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. De asemenea , Papa Pelagius a promovat celibația în rândul clerului, dar regulile sale erau mult prea stricte și succesorul său, Papa Grigore I cel Mare le-a modificat și le-a extins făcându-le aplicabile. Papa Pelagius al II-lea a ordonat construcția "Basilicei Sf. Laurențiu fuori le Mura", iar
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
papă al Romei. A ajuns în această funcție probabil pe data de 15 decembrie 687. După decesul papei Conon doi candidați, arhidiaconul Paschali și arhipreotul Teodor al II-lea s-au certat pentru episcopatul Romei. Însă, poporul roman ca și clerul simplu l-au ales pe Sergiu. Se știe că pentru a-și da acordul, exarhul de Ravenna Ioan Platys a pretins suma de 50 de kilograme de aur, promisă de Paschalis. Sergiu era originar dintr-o familie de imigranți proveniți
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
1017 și normanii s-au făcut simțiți ca o nouă forță politică). Sinodul de la Pavia (1022) ținut împreună de papă și de împărat a stabilit anumite decrete pentru reformarea bisericii, însă fără să ascuțească obligația la o viață celibatară a clerului. Tot împreună cu Henric a luptat la mai multe sinoade împotrivă simoniei și în favoarea celibatului. Din cooperarea fructoasă cu Henric a rezultat și adăugarea definitivă a cuvântului "filioque" la Crezul Catolic. În 1017 și 1020 a dat ordin la Roma să
Papa Benedict al VIII-lea () [Corola-website/Science/305422_a_306751]
-
morminte temporare. Însă, în 30 ianuarie 1610, acestea au fost exumate în timpul nopții, pe ascuns, de către cardinalul Capătă și marchizul de Billena, aceștia ducându-le la biserică spaniolă Santa Maria de Monserrato din Romă. Aici, în urma unei dispute din interiorul clerului bisericii de Monserrato, rămășițele au fost depozitate într-o cutie de lemn, rămânând până în anul 1899 într-un colț al sacristiei. Au fost mutate în 1899 în locul în care se află și astăzi, în Capelă Sân Diego a bisericii spaniole
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
era profesor la Universitatea din Paris, cunoscut cercetător al Sfintei Scripturi și cel care a împărțit Biblia pe capitole. Regele a refuzat să-l accepte, iar papa a pus, în anul 1208, Anglia sub interdict. Regele a încercat să constrângă clerul prin violență. Atunci papa l-a declarat excomunicat și depus, încredințând regelui Franței îndeplinirea sentinței (1212) și aceasta din cauza teritoriilor pe care Anglia le avea pe continent. Pe de altă parte, Filip al II-lea August al Franței abia aștepta
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
al cincliea Conciliu Lateran, care a fost redeschis de către Leon în aprilie, a ratificat pacea cu Ludovic al XII-lea și a înregistrat oficial închiderea schismei din Pisa. În timp ce Consiliul a fost implicat în planificarea unei cruciade și în consolidarea clerului, o nouă criză a avut loc între Papă și noul rege al Franței, Francisc I, un tânăr prinț entuziast, dominat de ambiția de a recupera Milano și Regatul Napoli. Leon a format o nouă ligă cu Împăratul Spaniei și ca să
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
din fondurile astfel obținute. Pius al VI a trebuit să înfrunte evenimentele Revoluției Franceze: Papă Pius al VI-lea i-a făcut cunoscut, la 22 iulie 1790, lui Ludovic al XVI-lea că se opune proiectului de constituție civilă a clerului. Unul dintre puncte pune problema. Reacția sa față de constituția civilă a clerului nu este, nici astăzi, elucidata. I se reproșează adesea reacția să tardivă față de evenimente. Această întârziere i-ar fi lăsat pe preoți dezorientați, în primele șase luni ale
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
Revoluției Franceze: Papă Pius al VI-lea i-a făcut cunoscut, la 22 iulie 1790, lui Ludovic al XVI-lea că se opune proiectului de constituție civilă a clerului. Unul dintre puncte pune problema. Reacția sa față de constituția civilă a clerului nu este, nici astăzi, elucidata. I se reproșează adesea reacția să tardivă față de evenimente. Această întârziere i-ar fi lăsat pe preoți dezorientați, în primele șase luni ale anului 1791. Această problemă face obiectul discuțiilor dintre istoricii religiilor. În 1793
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
culte și problemele minorităților naționale. a considerat mereu că instituțiile fundametale ale statului român sunt Biserica, Școala și Armata. Întreaga sa activitate politică s-a axat pe aceste coordonate, fiind inițiatorul reluării predării Religiei în școală, precum și al reintroducerii instituției Clerului Militar. Dovadă stau numeroasele sale intervenții în Parlament pe aceast temă, precum și stăruința pe lânga foști Miniștrii ai Apărării, în vederea sensibilizării acestora în legatură cu importanța asigurării serviciului religios în Armată.
Constantin Andreescu () [Corola-website/Science/305463_a_306792]
-
a înființat un Seminar teologic. A înființat o tipografie eparhială, unde au fost traduse mai multe cărți, în limba română: La insistențele sale, s-au tipărit "Noul Testament" (1817) și Biblia (1819), în limba română, la Petersburg. A mai îndrumat activitatea clerului de mir din eparhie și a mănăstirilor. A zidit câteva biserici la Chișinău și în alte localități și a restaurat biserica "Adormirea" din mănăstirea Căpriana.
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de "Istorie Bisericească Universală" la "Institutul Teologic Universitar" din București, iar între 1951-1952, decan al "Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a Clerului", la Curtea de Argeș. În perioada 1952-1958 a deținut funcția de director al bibliotecii patriarhale din București. Conform mărturiilor unor contemporani, s-a bucurat în toată această perioadă de protecția patriarhului Justinian Marina. În anul 1958 a fost din nou arestat, sub
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
oprit, fie că au fost puțin numeroase. Frumoasa procesiune cu sfintele relicve a trebuit scurtată, dar ce grozav ar fi fost dacă vremea ar fi fost bună, când Excelența sa arhiepiscopul Bilczewski, însoțit de arhiepiscopul Weber și precedat de un numeros cler, ducea, pe o pernă purpurie, relicvele Sfinților Martiri pe care le-a depus într-un cort special ridicat în apropierea bisericii. A sosit consilierul Curții, dl. Barleon, ca adjunct al noului președinte al țării care, ocupat cu deschiderea seimului, n-
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
de Iași. Ca urmare a rapoartelor făcute de noul arhiepiscop cu privire la situația catolicilor din Moldova, Papa Pius al XI-lea îl numește pe Mons. Mihai Robu la data de 5 iulie 1925 ca episcop romano-catolic de Iași. În comunicatul trimis clerului cu prilejul numirii sale, Mons. Mihai Robu se declară surprins și afirmă că nu a râvnit această funcție, dar o primește cu multă credință și resemnare: "„O, Doamne, eu sunt robul tău și fiul slujnicei tale”" (Ps 115, 106) . A
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
motivul pentru care războiul a început în sud. Cavalerii au devenit mai amărâți întrucât statutul și venitul lor scădeau și au ajuns tot mai mult sub jurisdicția prinților, punând cele două grupuri într-un conflict constant. Cavalerii considerau, de asemenea, clerul ca arogant și de prisos, în timp ce invidiau privilegiile și bogăția lor. În plus, relațiile cavalerilor cu patricienii din orașe au fost tensionate de datoriile pe care cavalerii le aveau. În contradicție cu alte clase din Germania, nobilime mică era cel
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
bogăția lor. În plus, relațiile cavalerilor cu patricienii din orașe au fost tensionate de datoriile pe care cavalerii le aveau. În contradicție cu alte clase din Germania, nobilime mică era cel mai puțin dispus să se schimbe. Mica nobilime și clerul nu plăteau taxe și sprijineau adesea prințul local. Clericii din 1525 erau intelectualii din timpul lor. Nu numai că erau literați, ci au și produs cele mai multe cărți din Evul Mediu. Unii clerici au fost susținuți de nobili și bogați, în timp ce
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
Clericii din 1525 erau intelectualii din timpul lor. Nu numai că erau literați, ci au și produs cele mai multe cărți din Evul Mediu. Unii clerici au fost susținuți de nobili și bogați, în timp ce alții au apelat la mase. Cu toate acestea, clerul începea să-și piardă autoritatea intelectuală copleșitoare. Progresul tiparului(în special a Bibliei) și extinderea comerțului, precum și răspândirea umanismului renascentist, a ridicat rata de alfabetizare, conform lui Engels. Engels a considerat că monopolul catolic asupra învățământului superior a fost redus
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
ca și comercianți. Ei au cerut ca adunările orășenești să fie formate din patricieni și burghezi sau cel puțin să existe o restricție privind vânzarea funcțiilor și repartizarea de locuri în consiliu pentru burghezi. Burghezii s-au opus, de asemenea, clerului, despre care credeau că și-a depășit atribuțiile și nu a reușit să-și mențină principiile. Au cerut încetarea privilegii speciale ale clerului, cum ar fi scutirea de la impozitare, precum și o reducere a numărului lor. -Șeful burghezilor (stăpânul breslei, sau
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
privind vânzarea funcțiilor și repartizarea de locuri în consiliu pentru burghezi. Burghezii s-au opus, de asemenea, clerului, despre care credeau că și-a depășit atribuțiile și nu a reușit să-și mențină principiile. Au cerut încetarea privilegii speciale ale clerului, cum ar fi scutirea de la impozitare, precum și o reducere a numărului lor. -Șeful burghezilor (stăpânul breslei, sau artizan) acum deținea atât atelierul cât și uneltele sale, pe care le-a permis ucenicilor săi să le folosească, și aproviziona cu materiale
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
în 1786 de Paweł Biretowski, iar în 1774 de Jan Chryzostom Simon. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a marcat începutul industriei votcii în Polonia (partea estică a Poloniei era pe atunci parte a Imperiului Rus). Votcile produse de nobilime și cler deveniseră un produs în masă. Prima distilerie industrială a fost fondată în 1782 în Liov de Jan Baczewski. El a fost ulterior urmat de Jakub Haberfeld, care în 1804 a pus bazele unei fabrici la Oświęcim, și de Hartwig Kantorowicz
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
existenței șeol-ului (iadul iudaismului timpuriu), care în credințele canaaneene era sub dominația unui zeu de resort, ori preoții iahviști voiau să stârpească monolatria (henoteismul) populară. Concepțiile orientale în legătura cu cultul morților erau deci viguros atacate de către secțiunea monoteistă a clerului evreiesc (iahviștii), pentru că acestea știrbeau din unicitatea și puterea lui Iahve. În fața persistenței cultului morților și a necromanției conexe, partida monoteistă a fost forțată să monteze o critică radicală a credinței într-o existență (viață) conștientă după moarte, ei pretinzând
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
vedere religioase, s-au adus elogii la celebra lucrare a lui Darwin. Cea mai importantă confruntare publică a avut loc pe 30 iunie 1860 la Oxford. Au participat mai mulți oameni de știință și filozofi britanici, dar și reprezentanți ai clerului, printre care: Thomas H. Huxley, episcopul Samuel Wilberforce, Benjamin Brodie, Joseph Dalton Hooker și Robert FitzRoy. În 1836, la scurt timp după întoarcerea din îndelungata călătorie la bordul lui Beagle, Darwin începe să-și formuleze teoriile. În acea perioadă, majoritatea
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
episcopul Samuel Wilberforce, Benjamin Brodie, Joseph Dalton Hooker și Robert FitzRoy. În 1836, la scurt timp după întoarcerea din îndelungata călătorie la bordul lui Beagle, Darwin începe să-și formuleze teoriile. În acea perioadă, majoritatea specialiștilor în științele naturii aparțineau clerului. Aceștia vedeau cunoașterea ca fiind o revelație a planurilor divine. Darwin a găsit trei aliați care să îl susțină: În acea perioada, în Anglia, cultele religioase se aflau în plină dispută. Criticismul istoric, curent de origine germană, considera Biblia ca
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
scrise de Darwin. În mod aparent, Henry John Palmerston, devenit premier în iunie 1859, îl propune pe Darwin reginei Victoria spre a-i acorda rangul de cavaler. Prințul consort, Albert, susține ideea, dar se lovește de adversitatea unor reprezentanți ai clerului, cum ar fi Samuel Wilberforce, episcop de Oxford și în cele din urmă renunță la propunere. Reverendul Adam Sedgwick, geolog la Universitatea Cambridge, după ce citește cartea lui Darwin, îi scrie acestuia o scrisoare prin care își exprimă dezacordul: În aceeași
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]