5,610 matches
-
o făcuse, orice control de sine, cutezînd să-și manifeste dorințele, simțindu-se puternică și totodată copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul acela? Nu vrei să-mi vorbești despre el? TÎnăra femeie, incapabilă să răspundă, se ridică și se duse să-și dea cu apă pe obraz Înainte de a putea să-și recapete Întreaga luciditate. Cu un gest care Îi era familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă trezesc, am impresia că sînt pe punctul să pricep ceva, ceva ce deja cunosc... cum să spun... fizic. În trupul meu... Făcu o strîmbătură, arătînd că știa bine că e vorba de ceva irațional. Lucas stărui. - De cînd ai coșmarul ăsta? - Eram foarte mică, mama m-a dus chiar la un medic, el a diagnosticat spaime nocturne, destul de banale la copiii mici... Mi-a trecut pe la opt-nouă ani, și apoi a reînceput, foarte violent, În noaptea În care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare că a fost complet perturbat, avea coșmare, crize de somnambulism, crize de amnezie... Ce puteam eu face? Mă Îmbolnăvește doar cînd mă gîndesc din nou la toate astea. Se ridică și strînse ceștile, arătînd limpede că discuția durase destul. Fersen Îi mulțumi și Își luă rămas-bun. - Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu dormise mai mult de un ceas și se trezise cu o tresărire bruscă, pradă o dată În plus coșmarului care nu-i dădea pace. Seara din ajun Îi lăsase amintirea unui enorm eșec. Toată noaptea Învîrtise și răsucise pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe mai tîrziu. Totul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai văzu nimic altceva. Doar fulgerul din privirea fixă a ochiului larg deschis. Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În gînduri, nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă! Coșmarul acela oribil pe care-l aveam cînd eram foarte mică... Era din pricină că-l trăisem. Eu sînt copilul lui Mary, necunoscuta din Molène... La doar cîțiva metri distanță, Ryan se sprijini de perete sub șocul acestei vești. O auzi pe Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și vadă insula În mod trivial domesticită, denaturată, aservită banilor din turism. Dacă ar fi luat cineva În considerare vesela banalitate Înconjurătoare, s-ar fi putut crede că evenimentele oribile ale acelor ultime săptămîni nu existaseră decît Într-un coșmar. Cele ale Mariei dispăruseră, definitiv dizolvate de revelația originii lor. Zilele se scurgeau cu Întocmirea dosarului afacerii În cele mai mici detalii și În așteptarea rezultatelor ultimelor analize. Marie surprinse o discuție telefonică a lui Lucas, indicînd că el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
caldă. Era deja vineri seara, trebuia să-și prelungească sejurul cu o săptămână. Avea să-și reorganizeze programul, să găsească o pipiță, să intre În vorbă cu oamenii. 6 În noaptea de vineri spre sâmbătă dormi prost și avu un coșmar. Se visa În chip de purcel cu cărnuri dolofane și spâne. Împreună cu tovarășii săi porcini, era dus la vale Într-un tunel enorm și Întunecat, cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
astăzi, lumea În care, astăzi, am vrea să trăim. Știu bine, continuă Bruno cu un gest al mâinii, vrând parcă să respingă o obiecție pe care Michel n-o făcuse, că de regulă universul lui Huxley e prezentat ca un coșmar totalitar, iar cartea lui ca o denunțare virulentă; e pur și simplu o ipocrizie. Sub toate aspectele - control genetic, libertate sexuală, luptă Împotriva Îmbătrânirii, civilizație a vacanțelor -, Brave New World e pentru noi un paradis, e de fapt tocmai lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de culoarea uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne. Periferia pariziană era cenușie. Avionul pierdea Înălțime, se cufunda lent, atras irezistibil de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nostru de drept corporatist. Probabil că are și nume de botez - dar nimeni nu-i spune niciodată altfel decât Ketterman. Are părul negru, ochelari cu ramă metalică și ochi cenușii sfredelitori, și în primele mele zile la Carter Spink aveam coșmaruri legate de el. — Vezi că ne apucăm iar de contractul Fallons. Întoarce-te imediat. Întâlnirea la zece jumate. Iar ? — Vin cât de repede pot. Pliez telefonul și-i arunc Mayei o privire tristă. Scuze. Nu sunt dependentă de ceas. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acoperit cu altceva. Un dosar, un vraf de dosare, o ceașcă de cafea. O scăpare. O greșeală. Unica greșeală pe care am făcut-o vreodată. Aș vrea să mă trezesc și să descopăr că totul n-a fost decât un coșmar, că s-a întâmplat într-un film, sau altcuiva. Că e o poveste pe care am auzit-o la un pub, cu ochii cât cepele, mulțumindu-le stelelor mele norocoase că n-a fost vorba de mine... Dar e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și închid ochii. E ca și cum m-aș scufunda într-un nor. Nu vreau să mă ridic. Nu vreau să mă ridic din patul ăsta. E raiul pe pământ. A fost o zi lungă. O zi lungă, epuizantă, transformată într-un coșmar dureros. Tot ce vreau e să se termine. — Scuze, Samantha. Deschid ochii, mă sforțez să mă ridic și-o văd pe Trish intrând înapoi, urmată de un Eddie roșu la față. Înainte de a continua, dorești să mă întrebi ceva legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în străfundurile creierului, aud o vocișoară strigând „Ce faci ? Samantha, ce dracu FACI ?” Însă nu-i dau atenție. Nu vreau să-i dau atenție. Cumva, am reușit să blochez departe de mine lumea reală, greșeala mea, cariera mea distrusă, întregul coșmar al acestei zile... orice altceva în afară de acest interviu. Încă mi se învârte capul și simt că e posibil să mă prăbușesc în orice moment - dar hotărârea îmi crește în suflet cu fiecare clipă. Voi obține această slujbă. — Poți să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
frânturi clare ale zilei de ieri, ca printr-o ceață deasă. Nu sunt sigură ce e real și ce e vis. Am luat trenul... da... mă durea capul... Gara Paddington... am ieșit din birou... O, Doamne. Te rog, nu. Întregul coșmar mă năpădește ca un val de greață. Mă simt de parcă mi-ar fi tras cineva una drept în plexul solar. Memo-ul. Third Union Bank. Cincizeci de milioane de lire. Momentul în care l-am întrebat pe Guy dacă mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
văd cine mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării. În timp ce mă uit la numele lui scris pe ecran, mă cuprinde o spaimă mai reală decât am simțit vreodată. O groază copilărească, de coșmar. Fiece părticică a corpului meu îmi spune să nu răspund. Dar e prea târziu. Am deschis deja mobilul. Îl ridic încet la ureche. — Alo. — Samantha. Sunt John Ketterman. Da. Am glasul spart din cauza nervozității. Bună ziua. Urmează o pauză lungă. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unele... rezerve. Așa că, Samantha, dacă vrei să progresezi, va trebui să zbârnâi. Va trebui să dai tot ce poți. — Am înțeles. Închid ochii și mintea începe să-mi proceseze. Am un interviu de angajare. Un nou început. Este soluția la coșmarul meu. De ce nu mă simt mai ușurată ? Mai fericită ? — Va trebui să muncești mai mult decât ai muncit la Carter Spink, continuă în urechea mea. Fără să te lași nici o clipă pe tânjeală. Fără nici un pic de răsfăț. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe neașteptate de la relația patron-angajat la una gen colegi-de-croazieră-de-lux. — Ăă... atunci pa ! zic, încercând să-i copiez tonul. Îi fac o reverență, trec iar peste sutienul ei și ies cât pot de repede din cameră. Micul dejun e aproape un coșmar. Abia după trei încercări eșuate reușesc să-mi dau seama cum se taie un grepfruit în două. Nu înțeleg de ce nu s-a gândit nimeni la asta. Ar fi putut să traseze niște linii în jurul lor, sau să le perforeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că... învăț. Ai fi surprinsă. — Și trebuie să porți șorț ? — Am halatul ăsta oribil de nylon... Mă înec de râs. Și le spun Doamnă... și Domnule... și fac reverențe... — Samantha, ești sărită de pe fix, spune Freya printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zică ceva, dar îmi feresc privirea, înainte să apuce să rostească vreun cuvânt. Mă uit iar la priveliștea idilică de pe fereastră, clipind în razele soarelui, cu mintea agitată. Poate că ar trebui să renunț să mă mai gândesc la tot coșmarul ăla. Să uit. Să-l las în urma mea. Oricum, sunt slabe șanse să pot dovedi ceva vreodată. Arnold are toată puterea ; eu nu am nici un gram. Și, dacă răscolesc iar tot rahatul, e foarte posibil să nu mă aleg decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
este rețeta succesului. Nu știu cum, reușesc să rostesc cuvintele fără nici o grimasă. Uitasem cât de serios iau totul cei de la departamentul de PR. Dar bănuiesc că asta e meseria lor. Și bănuiesc și că toată povestea asta a fost un relativ coșmar pentru ei. Hilary s-a purtat foarte drăguț cu mine de când a ajuns aici, dar ceva îmi spune că pe biroul ei se află o păpușică de ceară plină de piuneze. — Dorim doar să ne asigurăm că nu faci vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avionul aterizînd. Au trimis imediat o ambulanță. Și tu n-ai apărut. Am crezut... Înghite În sec. Nici nu mai știu ce-am crezut. — SÎnt bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic. O, Doamne, Connor, a fost un coșmar. Începe să-mi tremure brusc vocea, ceea ce e total ridicol, fiindcă acum mă aflu În perfectă siguranță. La un moment dat, am fost ferm convinsă că am să mor. CÎnd am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezîndu-se pe jos și luînd o revistă. Cum a fost ziua mea ? Nici nu știu de unde să Încep. Ziua mea, spun În cele din urmă. Ziua mea a fost cam un coșmar. Pe bune ? spune Lissy, ridicînd ochii mirată. — Nu, retractez. A fost chiar un coșmar În toată regula. — Ce s-a Întîmplat ? I-am captat Întreaga atenție. Spune-mi ! — OK. Trag aer În piept adînc și-mi netezesc părul spre spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o revistă. Cum a fost ziua mea ? Nici nu știu de unde să Încep. Ziua mea, spun În cele din urmă. Ziua mea a fost cam un coșmar. Pe bune ? spune Lissy, ridicînd ochii mirată. — Nu, retractez. A fost chiar un coșmar În toată regula. — Ce s-a Întîmplat ? I-am captat Întreaga atenție. Spune-mi ! — OK. Trag aer În piept adînc și-mi netezesc părul spre spate, Întrebîndu-mă de unde naiba să Încep. OK, Îți aduci aminte cînd ți-am povestit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]