9,252 matches
-
decolorați de timp ieșiți din lume somnolenți sau absenți așteptând ieșirea din viață ... și această doamnă care întârzie la întâlnire ca pe vremuri iubita ... Ce straniu Să dorești întâlnirea Cu sfârșitul într‐ o primăvară atât de luminoasă, de caldă, de colorată, de parfumată, de vie! Într‐un aprilie la Grand‐Belgia într‐un cămin de bătrâni. Din „ Pagini medicale bârlădene”n r. 124‐125/2008 . Smion Bogdănescu Ion Puflea, numele său adevărat, este născut în satul Hupca, comuna Bogdănești, județul Vaslui, la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tu, mamă, vei rămâne așa, Totdeauna, lumină, în cartea mea. Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neam ț ‐ d. 8 iunie 1967, Iași) „Lirica Otiliei Cazimir are atributele specific e unei feminități delicate. E suavă, plastică și colorată. Poeta e captivată de teme legate de viața sentimentală (iubirea stă pe primul pl an). Constantin Cioraga Din prefață la „Poezii” 1928‐1963, Editura pentru literatură 1964 BIOGRAFIE Măicuța lui fusese dulce și frumoasă. Stăteau la margine de târg - o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Philippide „Adevărul literar” , 31 I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acelor elevi. Își dădea seama că, dacă lăsa mult timp situația neluată în seamă, aveau să se iște neplăceri. Nobunaga ieși din clasă și fu condus de preoți într-o încăpere bine mobilată. Acolo, Nobunaga se odihni pe un scaun colorat, scânteietor, rezervat musafirilor de rang. Apoi, preoții aduseră ceai și tutun din țara lor, pe care le prețuiau nespus, și i le oferiră oaspetelui, dar Nobunaga nu se atinse de nimic. — Fiul lui Ito Yoshimasu tocmai mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-i arate acest grandios spectacol lui Nobunaga și era convins că prezența în persoană a seniorului său avea să garanteze o victorie monumentală. „CAP DE KUMQUAT!“ Cetatea Azuchi devenise centrul efervescent al unei noi culturi. Cetățeni cu îmbrăcămintea viu colorată îi populau străzile, iar strălucirile aurii și albastre ale donjonului de la castel păreau brodate cu verdele frunzelor proaspete de primăvară. Nici că s-ar fi putut să existe condiții mai diferite decât acelea din apus. În Luna a Cincea, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea de la rondul său zilnic al taberei, cu o suită între cincizeci și o sută de ajutoare. Ocazional, pajii îi însoțeau suita. Duceau o umbrelă mare, cu coada lungă, și defilau cu stindardul viu colorat al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă regală“ ridicau privirile și-și spuneau: „Trece Stăpânul nostru.“ În zilele când nu-l vedeau, aveau senzația că le lipsea ceva. Din mers, Hideyoshi privea soldații din stânga și din dreapta, trupele transpirate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când Hideyoshi își spori armata cu forțele lui Nobutaka și ale lui Niwa Nagahide, pornind spre tabăra centrală. Apa ploii de dimineață se uscase sub soarele fierbinte, oamenii și caii erau plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucruri, foarte categoric, lui Hikoemon și cumnatului său, Hidenaga. Orice proiect de construcții întreprindea, Hideyoshi nu schimba termenul de predare. Slujba se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici un țăran în sate. Toți au fugit în munți. — Ei, atunci, poate sunt focurile de tabără ale dușmanilor staționați la Kinomoto. — N-aș crede. Într-o noapte când norii sunt coborâți ar fi altceva, dar e ciudat să vezi cerul colorat așa când noaptea e senină. Aici sunt prea mulți copaci care ne blochează vederea, dar ar trebui să putem vedea dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la locul de execuție, presupun că acest lucru va stârni o oarecare agitație în capitală. Regret că port un veșmânt de mătase mizerabil ca acesta, dar, dacă e vorba să îmbrac unul mai bun, doresc să fie asemenea hainelor viu colorate pe care le-am avut pe câmpul de luptă, cu un drapel fluturându-mi la spate. În plus, ca dovadă că nu mă deranjează să fiu legat, aș dori să mă lege în fața tuturor, când mă urc în căruță. Franchețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de sake. Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se în picioare și le ură musafirilor noapte bună. Încet, se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-a trecut mult și am avut dovada că fabula se poartă și încă bine, mai ales când e vorba de un scriitor ca dl. Ion Popescu-Sireteanu. Mi-a trimis, cu multă bunăvoință, un volum cu aspect exterior îmbietor, frumos colorat pentru a binedispune ochiul cititorului, pregătindu-l pentru un conținut suculent și virulent, cu țintă directă spre cei fixați la stâlpul infamiei! Volumul are destinatari copiii de orice vârstă, îndemnându-i să coloreze contururile schițate, potrivit posibilităților și fanteziei copilărești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
burnițează subțire... când pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața casei. Semn bun. Narcisele galbene înviorate alcătuiesc patru covoare frumos colorate cu tulpinițe firave. Rândurile scrise ieri d-lui Oprea nu mi se păreau tocmai bune, dar recitindu-le acum constat că sunt perfect valabile și la paginile de ieri mai adaug încă cinci - cu un scris mărunt. Mă declar mulțumit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
credeam că o să descopă o lume ascunsă, cu multe secrete și lucruri deosebite. Băteam la ușa singurei camere și oarba ne deschidea cu fața înseninată. Camera era foarte îngrijită și mirosea a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la mijloc, lipit de peretele din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
abia plesnite... Zarea se colora nătâng în pamblică violacee... Oamenii își desprindeau cu greu picioarele încimentate și mirosea în jur a simțăminte argintii.” Pentru că, dincolo de orice altceva, Dorina Neculce rămâne o tenace și nestăvilită autoare de imnuri diafane și viu colorate închinate Iubirii. Valentin Ursianu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
deși, luând În considerare vremea de afară, niciuna din noi nu ar fi avut cu adevărat nevoie de ei. Își prinsese părul negru la spate, Într-o coadă cu aspect ușor neglijent și Își Înnodase la gât o eșarfă viu colorată, arătând ca de pe revista Vogue sau ceva asemănător. ― Tu vorbești, am zis eu. ― O, făcu ea, uitându-se la cămașă. Asta e cumva...? ― Nu contează, am spus. E doar o haină frumoasă fără valoare emoțională. Maria chicoti, apoi ridica din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un culcuș pitit sub un arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de undele apei iazului, ne-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de brățară și, bineînțeles, biluțele lui Luke Costello, puse la pahar, folosite ca ținte, în loc de mingi de golf sau pentru jonglerie, pe post de pietricele din alea cu care se amuză copiii mici sau pe post de prăjiturele din alea colorate. Eram profund mișcată de sprijinul lor. Sigur, nu toată lumea a participat. Mike n-a făcut corp comun. A stat, cu o expresie de nepătruns pe fața aia urâtă, făcută parcă din granit. Majoritatea persoanelor în vârstă, care erau la Cloisters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acum chiar așa ajunsesem. Disperată, într-o încercare, sortită eșecului, de a fi normală, am început să discut, forțat, cu Chris. Dar gestul meu nu păcălea pe nimeni. Mai ales pe mine. Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum imaginea se schimba de la culori vii în sepia, în momentul când se ajungea la mine și la Chris, cum muzica de carnaval și râsetele se transformau într-o tăcere care se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu sinceritate. Mă gândesc la propriul meu tort de nuntă. Cum ar putea o mireasă să nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri și iriși (cu praf de zahăr colorat presărat pe fiecare în parte ca să dea senzația de polen), corecți din punct de vedere botanic, dar realizați din zahăr. Asta ca să nu mai spun de modelul de fond de pe glazură care e la fel cu modelul după care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așezat cu câteva rânduri în fața mea, la unul dintre testele de abilități pe care eram obligate să le dăm în prima săptămână la Princeton. S-a întâmplat ca amândouă să avem legate codițele de cal cu câte-o eșarfă intens colorată, în chip de porte-bonheur1 - unul dintre acele detalii întîmplătoare, pe care le observi în vreme ce privești prin încăpere în cursul unui test de raționament, aiuritor de plictisitor, de patru ore. Când am ieșit din sala de testare, am deschis o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt, smântână, ar trebui să se poată obține o cafea cu lapte, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate Playboy, Express, Paris Match, iată superba Romy Schneider și-a pierdut adoratul fiu, ca să vezi, avea și un fiu, acces la tragedia populară, să vezi și să nu crezi, bravo Vasile, îți cunoști meseria, mă închin, vino să-ți strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]