4,120 matches
-
de către Guillaume, Godefroi I de Leuven și trupele lui Ludovic al VI-lea. Orașul era pe punctul de a ceda, când a sosit vestea morții lui Guillaume Clito, săvârșită în 27 iulie 1128, Thierry rămânând astfel singurul pretendent la conducerea comitatului de Flandra. Thierry și-a stabilit reședința la Gent și a fost recunoscut de către toate orașele flamande, ca și de regele Henric I al Angliei. La rândul său, Thierry a jurat omagiu lui Ludovic al VI-lea după 1132, în
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
în orice caz, asediul a constituit un eșec și toți cruciații a trebuit să se retragă. Pe parcursul absenței sale, Balduin al IV-lea de Hainaut a invadat Flandra și a jefuit Artois; Sibylla a reacționat cu fermitate și a prădat Comitatul de Hainaut, ca represalii. La intervenția arhiepiscopului de Reims, s-a semnat un tratat între cele două părți. Atunci când Thierry a revenit în 1150, s-a răzbunat pe Balduin la Bouchain, având suportul contelui Henric I de Namur și al
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
care va stăpâni fortăreața respectivă. În 1159, Thierry s-a întors din nou în Flandra, fără Sibylla, care a rămas în urmă pentru a deveni călugăriță la conventul Sfântul Lazăr din Betania. În absența lor, fiul lui Filip a guvernat comitatul, iar după revenirea lui Thierry a rămas drept co-conte. În 1164, Thierry a mai efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă. Ajuns acolo, l-a însoțit pe regele Amalric I al Ierusalimului (un alt frate vitreg al Sibyllei, ca și Balduin
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
în fenomenul cruciat. El s-a stins la 4 februarie 1168 și a fost înmormântat în abația de la Watten, situată între Saint-Omer și Gravelines. Domnia sa a fost una moderată și liniștită. S-a înregistrat o dezvoltare economică și agricolă a comitatului și s-au stabilit noi inițiative comerciale. Prima soție a lui Thierry, Swanhilda a dat naștere unei fiice: Din a doua sa căsătorie, cea cu Sibila de Anjou, fiica contelui Fulc al V-lea de Anjou cu Ermengarda de Maine
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
Champagne. El era încă minor în momentul în care tatăl său a murit, așa că mama sa a activat ca regent între 1170 și 1173. Dat fiind că unii dintre strămoșii săi fuseseră conți de Verdun, Agnes de Champagne revendica acest comitat de la episcopul de Verdun în 1172, însă episcopul a rezistat presiunilor. Agnes a răspuns prin devastarea diocezei de Verdun, motiv pentru care atât mama, cît și fiul său Henric au fost excomunicați și nevoiți să se supună în 1177. În
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
Hierosolimitanus") sau ca "Robert Cruciatul", ca urmare a participării sale la Prima cruciadă. Robert a fost fiul cel mare al contelui Robert I de Flandra cu Gertrude de Saxonia. Tatăl său a început să îl asocieze pe Robert la conducerea comitatului încă din 1086. Astfel, între 1086 și 1091, el a fost regent al ținutului pe perioada cât Robert I se afla în pelerinaj în Țara Sfântă. După ce a devenit conte de Flandra în 1093, Robert al II-lea s-a
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
pelerinaj în Țara Sfântă. După ce a devenit conte de Flandra în 1093, Robert al II-lea s-a raliat imediat pentru a participa la Prima cruciadă, lansată de papa Urban al II-lea în 1095. Robert a lăsat la guvernarea comitatului pe soția sa, Clementia de Burgundia și a urmat grupul de cruciați din jurul lui Godefroy de Bouillon, duce în Lorena Inferioară. După ce au ajuns la Constantinopol, cruciații au fost nevoiți să jure fidelitate împăratului bizantin Alexios I Comnen și să
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
și Quatre-Métiers. În 1159, el s-a căsătorit cu Elisabeta de Vermandois (cunoscută și ca Isabelle), fiica cea mare a contelui Raoul I de Vermandois cu Petronilla de Aquitania. Când cumnatul lui Filip a murit (1167), soția sa a moștenit comitatul de Vermandois. Aceasta a condus la extinderea autorității Flandrei mult către sud, într-un punct în care nu mai ajunsese anterior și amenința la completa răsturnare a balanței puterilor din nordul Franței. Filip a guvernat cu înțelepciune, având și sprijinul
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
al VII-lea al Franței, căzut bolnav, l-a numit ca protector al fiului său minor, Filip August. Un an mai târziu, Filip de Alsacia a aranjat ca protejatul său să se căsătorească cu nepoata sa, Elisabeta de Hainaut, oferind comitatul Artois și alte teritorii flamande drept dotă, spre consternarea lui Balduin al V-lea de Hainaut. Când Ludovic al VII-lea a murit, Filip al II-lea August a început să dea semne de independență. Războiul dintre tânărul rege al
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Flandra la soția sa, care în timpul absenței sale a activat ca regentă. Filip de Alsacia a fost înmorântat în abația Clairvaux. Dat fiind că nu a reușit să obțină un moștenitor cu contesa Matilda, el a fost urmat la conducerea comitatului de Flandra de către sora sa, Margareta I de Flandra, și soțul acesteia, contele Balduin al V-lea de Hainaut, care va dobândi astfel și numele de Balduin al VII-lea de Flandra.
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
întărit posesiunea asupra teritoriilor pe care le anexase înrăsărit. În 1060, el a devenit tutore al nepotului său, regele Filip I al Franței. În schimb, fiul vitreg al lui Eustațiu, Gauthier de Mantes a eșuat în tentativa de a prelua comitatul de Maine, fiind capturat de către cei din Ducatul Normandiei și murind la puțină vreme după aceea în condiții misterioase. Aceste evoluții au produs o modificare în preferințele politice ale lui Eustațiu, el devenind ulterior unul dintre importanții participanți la cucerirea
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
prin care solicită preluarea "puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească" Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la 12 noiembrie 1918, la ora 18. Guvernul maghiar răspunde solicitând o amânare de 12
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească" Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la 12 noiembrie 1918, la ora 18. Guvernul maghiar răspunde solicitând o amânare de 12 ore, iar apoi trimite o delegație condusă de
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
a construit un puternic castel la Squillace. În anii ulteriori, Guaimar a întâmpinat dificultăți în a-și menține posesiunile, fiind confruntat atât cu împăratul german cât și cu normanzii. Rainulf Drengot, care încă deținea Aversa, a murit în 1045, iar comitatul său a trecut, în pofida tuturor protestelor lui Guaimar, nepotului său Asclettin. În același an, Guaimar s-a opus succesiunii vărului lui Asclettin, Rainulf Trincanocte, însă din nou rezultatul i-a fost împotrivă. Aceste dispute au făcut ca Aversa, până atunci
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
a fost de acord mai târziu să o căsătorească pe Elisabeta cu regele Filip al II-lea al Franței. Căsătoria cu regele Filip August a avut loc în data de 28 aprilie 1180, la Bapaume și a adus ca dotă comitatul Artois. Căsătoria a fost aranjată de către unchiul său pe linie maternă Filip I de Flandra, care era la acea vreme consilier al regelui. Elisabeta a fost încoronată ca regină a Franței la Saint-Denis în ziua de 28 mai 1180. Dat
Isabelle de Hainaut () [Corola-website/Science/324575_a_325904]
-
Mâinile Albe, arhiepiscop de Reims. Henric și Theobald s-au căsătorit cu fiice ale lui Ludovic al VII-lea, avute cu prima sa soție, Eleanor de Aquitania. Atât Adela, cât și frații săi și-au simțit pozițiile amenințate atunci când moștenitoarea comitatului de Artois, Elisabeta de Hainaut s-a căsătorit cu fiul Adelei, regele Filip al II-lea, întărind astfel pozițiile contelui Balduin al V-lea de Hainaut. Adela a format o alianță cu ducele Hugue al III-lea de Burgundia și
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]
-
Comitatul Lake, conform originalului din este unul din cele 72 de comitate din statul Michigan din Statele Unite ale Americii. Conform recensământului efectuat de United States Census Bureau în anul 2000, populația comitatului era de 11.333 de locuitori. Sediul comitatului este
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
Comitatul Lake, conform originalului din este unul din cele 72 de comitate din statul Michigan din Statele Unite ale Americii. Conform recensământului efectuat de United States Census Bureau în anul 2000, populația comitatului era de 11.333 de locuitori. Sediul comitatului este localitatea Baldwin . Comitatul este situat în partea superioară, central-vestică a peninsulei
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
Comitatul Lake, conform originalului din este unul din cele 72 de comitate din statul Michigan din Statele Unite ale Americii. Conform recensământului efectuat de United States Census Bureau în anul 2000, populația comitatului era de 11.333 de locuitori. Sediul comitatului este localitatea Baldwin . Comitatul este situat în partea superioară, central-vestică a peninsulei inferioară (), fiind învecinat de șapte alte comitate (în sens orar, de la nord, Manistee, Wexford, Osceola, Mecosta, Newaygo, Oceana și Mason
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
Comitatul Lake, conform originalului din este unul din cele 72 de comitate din statul Michigan din Statele Unite ale Americii. Conform recensământului efectuat de United States Census Bureau în anul 2000, populația comitatului era de 11.333 de locuitori. Sediul comitatului este localitatea Baldwin . Comitatul este situat în partea superioară, central-vestică a peninsulei inferioară (), fiind învecinat de șapte alte comitate (în sens orar, de la nord, Manistee, Wexford, Osceola, Mecosta, Newaygo, Oceana și Mason), și deci, în ciuda numelui ""Comitatul Lacului"" ("Lake County
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
originalului din este unul din cele 72 de comitate din statul Michigan din Statele Unite ale Americii. Conform recensământului efectuat de United States Census Bureau în anul 2000, populația comitatului era de 11.333 de locuitori. Sediul comitatului este localitatea Baldwin . Comitatul este situat în partea superioară, central-vestică a peninsulei inferioară (), fiind învecinat de șapte alte comitate (în sens orar, de la nord, Manistee, Wexford, Osceola, Mecosta, Newaygo, Oceana și Mason), și deci, în ciuda numelui ""Comitatul Lacului"" ("Lake County"), doar de uscat. Conform
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
Americii. Conform recensământului efectuat de United States Census Bureau în anul 2000, populația comitatului era de 11.333 de locuitori. Sediul comitatului este localitatea Baldwin . Comitatul este situat în partea superioară, central-vestică a peninsulei inferioară (), fiind învecinat de șapte alte comitate (în sens orar, de la nord, Manistee, Wexford, Osceola, Mecosta, Newaygo, Oceana și Mason), și deci, în ciuda numelui ""Comitatul Lacului"" ("Lake County"), doar de uscat. Conform Census 2000, comitatul avea o suprafață totală de 1.487,61 km² (sau 574,61
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
de locuitori. Sediul comitatului este localitatea Baldwin . Comitatul este situat în partea superioară, central-vestică a peninsulei inferioară (), fiind învecinat de șapte alte comitate (în sens orar, de la nord, Manistee, Wexford, Osceola, Mecosta, Newaygo, Oceana și Mason), și deci, în ciuda numelui ""Comitatul Lacului"" ("Lake County"), doar de uscat. Conform Census 2000, comitatul avea o suprafață totală de 1.487,61 km² (sau 574,61 sqmi), dintre care 1.469,29 km (ori 567.45 sqmi, sau 98,75 %) reprezintă uscat și restul
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
în partea superioară, central-vestică a peninsulei inferioară (), fiind învecinat de șapte alte comitate (în sens orar, de la nord, Manistee, Wexford, Osceola, Mecosta, Newaygo, Oceana și Mason), și deci, în ciuda numelui ""Comitatul Lacului"" ("Lake County"), doar de uscat. Conform Census 2000, comitatul avea o suprafață totală de 1.487,61 km² (sau 574,61 sqmi), dintre care 1.469,29 km (ori 567.45 sqmi, sau 98,75 %) reprezintă uscat și restul de 19,32 km (sau 9.16 sqmi, ori 1
Comitatul Lake, Michigan () [Corola-website/Science/324590_a_325919]
-
acestor teritorii extinse și aflate în zonă muntoasă, papii medievali nu era în stare să își exercite suveranitatea în mod efectiv, dat fiind diferitele presiuni din decursul timpului, așa că Statul papal nou apărut a prezervat vechea moștenire longobardă a multor comitate și marchizate reduse, fiecare axat în jurul unei fortificații. Pepin a confirmat donațiile sale la Roma în 756, iar în 774 fiul său Carol cel Mare a reiterat condițiile Donației pepiniene.
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]