3,745 matches
-
altfel și plăcerea reciprocă de a înșela și de a fi înșelat, de tipul "minciunii îmbrăcate în haine de mireasă" ("Minte-mă, dar minte-mă frumos"), chiar dacă uneori acest lucru se întîmplă în realitate; în forme patologice, această relație de complicitate devine una de tip sado-masochist, în care unul chinuie cu satisfacție și altul este plăcut chinuit de minciuna partenerului; ipocrizie, în care fiecare dintre parteneri știe că celălalt minte, doar că ambii acceptă tacit situația, fiecare avînd sentimentul că l-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primară este opera unor persoane care sînt complice în "a pretinde că împrejurările sînt altele decît cele reale". O minciună primară se vrea luată drept "adevăr obiectiv"; faptul că nu este devine un secret cunoscut numai de cei care, în complicitate, au pus-o la cale. Bailey explică acest concept ajutîndu-se de informații etnografice adunate în India, însă nu se limitează numai la populația rurală. Chiar Leviathanul lui Hobbes și Republica lui Platon pot fi citite, după părerea sa, ca minciuni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
rude și prieteni, ca și față de alți membri ai Rezistenței. Aubert subliniază faptul că aceștia erau asociați față de care "era mărturisită existența unor secrete, nu însă și conținutul secretelor". Aici nu este vorba deci despre o minciună directă sau o complicitate la minciună, ci mai degrabă despre o înțelegere împărtășită de către toți membrii că se vor face afirmații false, unele fără intenția de a păcăli, și care nu vor trebui interpretate ca dovadă a neîncrederii. Alianțele în înșelătorie pot fi temporare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar trebui analizată mai amănunțit. Mincinosul și păcălitul nu sînt neapărat două persoane diferite. Cînd aceste roluri sînt ocupate de unul și același individ, avem de-a face cu autoamăgirea. Acesta este subiectul principal în capitolul următor. 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună AUTO-AMĂGIREA ȘI AUTO-ILUZIONAREA Adrienne Rich (1980:188) comentează că "atunci cînd îi mințim pe alții ajungem pînă la urmă să ne mințim pe noi înșine". Exemple de situații în care se întîmplă acest lucru au fost prezentate în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost spusă cu certitudinea că va fi primită într-un mod nu doar grațios, ci și necritic. Aici avem de-a face cu o înșelătorie sofisticată și, s-ar părea, fără consecințe negative, sau poate este vorba chiar de o complicitate la minciună, apărînd în contextul privilegiat al pregătirii psihanalistului. Însă, în timp ce teoria psihanalitică prevede apariția stresului și a conflictului, există puține sugestii că s-ar produce neapărat și un conflict în "procesul de negociere cu realitatea" amintit de C.R. Snyder
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu voia să admită că era mințit. În această situație soțul și soția, în ciuda divergenței intereselor, se înțeleg în mod tacit să trateze drept sinceră așa-zisa ei afecțiune, deși amîndoi sînt conștienți de adevărata stare a lucrurilor; este aceasta complicitate la minciună? Mulți ar spune că da. Ekman (1985:20) afirmă, cu privire la complicitatea la minciună în general: Dacă trece cu vederea semnele evidente ale infidelității soției, un bărbat poate cel puțin să amîne umilința de a fi considerat încornorat și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în ciuda divergenței intereselor, se înțeleg în mod tacit să trateze drept sinceră așa-zisa ei afecțiune, deși amîndoi sînt conștienți de adevărata stare a lucrurilor; este aceasta complicitate la minciună? Mulți ar spune că da. Ekman (1985:20) afirmă, cu privire la complicitatea la minciună în general: Dacă trece cu vederea semnele evidente ale infidelității soției, un bărbat poate cel puțin să amîne umilința de a fi considerat încornorat și posibilitatea divorțului. Chiar dacă el recunoaște în sinea lui că este înșelat, ar putea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să fie obligat să admită adevărul și față de ea. În acest context, Ekman se referă la cel păcălit spunînd că acesta "îl ajută în mod complice" pe mincinos să mențină aparențele înșelătoare, iar Bailey (1991) își intitulează unul dintre capitole " Complicitatea la minciună" (cf. Kovar 1974:148-149). Totuși, eu consider că termenul "complicitate" este nepotrivit; situațiile discutate de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate în sensul propriu-zis, ca atunci cînd vorbim despre "colaborarea dintre soț și soție
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ekman se referă la cel păcălit spunînd că acesta "îl ajută în mod complice" pe mincinos să mențină aparențele înșelătoare, iar Bailey (1991) își intitulează unul dintre capitole " Complicitatea la minciună" (cf. Kovar 1974:148-149). Totuși, eu consider că termenul "complicitate" este nepotrivit; situațiile discutate de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate în sensul propriu-zis, ca atunci cînd vorbim despre "colaborarea dintre soț și soție pentru a înșela tribunalul și a obține divorțul". Cuvîntul "complicitate" a căpătat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mincinos să mențină aparențele înșelătoare, iar Bailey (1991) își intitulează unul dintre capitole " Complicitatea la minciună" (cf. Kovar 1974:148-149). Totuși, eu consider că termenul "complicitate" este nepotrivit; situațiile discutate de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate în sensul propriu-zis, ca atunci cînd vorbim despre "colaborarea dintre soț și soție pentru a înșela tribunalul și a obține divorțul". Cuvîntul "complicitate" a căpătat numeroase înțelesuri, chiar în discursul juridic care prezintă restricții clare, însă cea mai limpede definiție
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că termenul "complicitate" este nepotrivit; situațiile discutate de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate în sensul propriu-zis, ca atunci cînd vorbim despre "colaborarea dintre soț și soție pentru a înșela tribunalul și a obține divorțul". Cuvîntul "complicitate" a căpătat numeroase înțelesuri, chiar în discursul juridic care prezintă restricții clare, însă cea mai limpede definiție care ar servi scopului acestei lucrări este următoarea: Înțelegerea între două persoane, aflate pe poziții opuse sau avînd interese care intră în conflict
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
X îl înșeală pe Y, iar Y îl înșeală pe X pretinzînd că nu și-a dat seama de minciuna lui X, în unele situații fiind posibil chiar ca X să se autoamăgească. Vom analiza mai tîrziu situații în care complicitatea este într-adevăr termenul definitoriu. În cazul despre care discutam mai sus, "acord tacit" este un termen mai potrivit decît "complicitate"; soțul lui D4 a acceptat să fie înșelat de către aceasta: Probabil că, într-o anumită măsură, el era conștient
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
X, în unele situații fiind posibil chiar ca X să se autoamăgească. Vom analiza mai tîrziu situații în care complicitatea este într-adevăr termenul definitoriu. În cazul despre care discutam mai sus, "acord tacit" este un termen mai potrivit decît "complicitate"; soțul lui D4 a acceptat să fie înșelat de către aceasta: Probabil că, într-o anumită măsură, el era conștient de ceea ce se petrecea, însă nu a vrut să creadă că ar fi chiar adevărul... M-a acuzat, iar eu am
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iau parte la minciună pot pretinde că s-au lăsat înșelați, însă este doar o prefăcătorie. Păcălitul devine partenerul mincinosului, fără ca acesta din urmă să-și dea seama, într-o folie à deux. Aici trebuie să facem o diferențiere între complicitatea conștientă și cea inconștientă, între certitudinea cuiva că este ținta unei minciuni și adaptarea inconștientă la această situație. Trivers (1985:417), care caracterizează auto-amăgirea ca implicînd "păstrarea în secret a informațiilor față de nivelul conștient", susține că "minciuna este un aliat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
scări de gradație bine definite, toate rețetele care prescriu adoptarea unei atitudini de mijloc rămîn ambigue. Ne vom confrunta cu aceeași dificultate cînd vom încerca să specificăm un nivel optim individual și social al minciunii. M-am pronunțat împotriva termenului "complicitate" pentru ceea ce este descris mai bine drept "colaborare" la minciună sau "acord tacit". Totuși, cînd un mincinos are asociați care, în ciuda intereselor divergente, sînt dispuși să-l ajute să-l înșele pe inamic, putem vorbi de complicitate, în sensul obișnuit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pronunțat împotriva termenului "complicitate" pentru ceea ce este descris mai bine drept "colaborare" la minciună sau "acord tacit". Totuși, cînd un mincinos are asociați care, în ciuda intereselor divergente, sînt dispuși să-l ajute să-l înșele pe inamic, putem vorbi de complicitate, în sensul obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și "complicitate". Dacă o persoană păcălită descoperă înșelătoria însă pretinde că nu și-a dat seama de nimic, avem de-a face cu un acord
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Totuși, cînd un mincinos are asociați care, în ciuda intereselor divergente, sînt dispuși să-l ajute să-l înșele pe inamic, putem vorbi de complicitate, în sensul obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și "complicitate". Dacă o persoană păcălită descoperă înșelătoria însă pretinde că nu și-a dat seama de nimic, avem de-a face cu un acord tacit. Acordul tacit este o minciună în sens invers; păcălitul, care nu mai poate fi indus în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o formă mai evidentă și poate mai bine definită se întîlnește în situația în care nu este vorba de o alianță între mincinos și păcălit, ci de o înțelegere între mai mulți mincinoși. Minciunile primare și cele care implică o complicitate, conform termenilor lui Bailey, sînt spuse de mai mulți mincinoși, care se pot auto-amăgi sau auto-iluziona cu ușurință. În sfîrșit, complicitatea apare atunci cînd numeroase persoane cu interese divergente cooperează pentru a înșela pe cineva. Se spune uneori că prietenia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
între mincinos și păcălit, ci de o înțelegere între mai mulți mincinoși. Minciunile primare și cele care implică o complicitate, conform termenilor lui Bailey, sînt spuse de mai mulți mincinoși, care se pot auto-amăgi sau auto-iluziona cu ușurință. În sfîrșit, complicitatea apare atunci cînd numeroase persoane cu interese divergente cooperează pentru a înșela pe cineva. Se spune uneori că prietenia este caracterizată de sinceritate; prietenia însă poate implica și disponibilitatea de a colabora în scopul de a induce în eroare un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a înșela sau convingeri ferme că sînt înșelați. Poate că minciunile spuse publicului au de cele mai multe ori scopuri bine definite, fără a implica riscul remușcărilor sau al conflictelor interioare, însă cînd relațiile interumane apropiate sînt contaminate de minciună, autoamăgire, complicitate la minciună, aceste fenomene vor apărea cu siguranță. O trăsătură interesantă a cazului descris mai sus este faptul că R2 părea să nu pună prea mult preț pe relația dintre ea și soț, cu excepția contextului în care se afla la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reală. Totuși, dacă majoritatea copiilor reușesc să diferențieze cele două domenii, cum se face că majoritatea părinților reușesc să-i determine să creadă în Moș Crăciun sau în renii zburători, pînă la vîrste înaintate? S-ar explica acest fapt prin complicitatea copiilor la aceste păcăleli? Sau poate motivul este că, spre deosebire de vacile zburătoare, de Crăciun există într-adevăr cadouri a căror proveniență trebuie justificată într-un fel. Deseori, Moș Crăciun poate fi văzut în magazine, lucru care contribuie la menținerea minciunii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
luni sau ani, de la o intenție clară de a înșela, aparținînd mincinosului, la situația în care nu mai este clar cine înșeală pe cine. Conflictul inițial de interese între mincinos și păcălit este atenuat de un acord tacit sau o complicitate prin care ambii pretind că ceea ce era o minciună nu mai este. Pe o distanță mai mare de timp, am văzut în capitolul 8 cum capacitatea unui individ de a minți și a detecta minciunile și poate percepția acestuia cu privire la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
169 Birocrația Istoria și tradiția Minciuni inofensive sau parțial inofensive 4 Știința Științele naturale Științele sociale 5 Diversitatea culturală Culturi diverse Liban Grecia Clasa socială 6 Relațiile Diversitatea relațiilor Necunoscuții Partenerii Relațiile de dominare Relațiile de subordonare 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună Auto-amăgirea și autoiluzionarea Acordul tacit 8 A spune și a depista minciunile Socializarea și personalitatea Învățarea artei de a minți Limbajul Depistarea minciunilor 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 10 Evaluări 303 11 Sînt minciunile necesare? 319 Perspective evolutive
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parțial inofensive 198 Știința 187 Științele naturale 197 Științele sociale 218 Diversitatea culturală 205 Culturi diverse 207 Liban 213 Grecia 219 Clasa socială 230 Relațiile 221 Necunoscuții 223 Partenerii 225 Relațiile de dominare 229 Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
zbatem asemenea peștilor ce dintr-o dată se găsesc în afara apei - necesită întreaga noastră pasiune și, poate mai mult decât în alte vremuri, o participare deplină. În mod concret, această participare ar trebui să se traducă printr-o conspirație și de complicitate lărgită, pentru a găsi noi modalități de a spera, cât mai împărtășite și mai puțin concurențiale. Asta înseamnă că nu trebuie să ne lăsăm influențați de cele două extreme, adică de descurajare și de idealizare. Faptul că papa Francisc a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]