5,487 matches
-
potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. Împărtășirea de slava cerească prin suferință Prin credință, participăm la viața lui Hristos. Devenim uniți cu El Și ne împărtășim
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
același timp și importanța elementului slav. Afirmă, că latina din nordul și, sudul Dunării, s-au susținut, reciproc și. grație acestui sprijin mutual, româna a putut să se formeze și să se păstreze, de-a lungul întregului ev. mediu."și conchide că latina, care se găsește la baza românei nu poate reprezenta limba unei singure epoci din istoria română și a unei singure țări din Europa Orientală. Chiar dacă unele păreri, ale lui Densusianu au fost corectate mai târziu rămâne rolul lor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și care vor putea folosi și celor care voiesc să cunoască mai de aproape viața, chipul de a gândi și simți al țăranului numai așa cum îl răsfrâng și prea vag, prea de departe, colecțiunile obișnuite de folclor. („Graiul nostru", prefață), conchizând că pe asemenea materiale nu se pot întemeia cercetări psihologice care să ne dea icoana sufletească întreagă a unui popor. Tot în 1906 afirmă că puținele motive ce apar numai la unele popoare sau anumite ținuturi fiind „prea sporadice ori
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
anume : Stăpânirea de sine a eroului " și faptul că trecerea de la viață la moarte este privită cu gândul liniștit, fără sentimentul de groază în fața ei, fără tânguiri, exprimând dragostea ciobanului pentru tot ceea ce este strâns legat de viața lui " Densusianu conchide că atât Ciobănașul cât și Miorița se constituie ca manifestări ale „unei concepții unitare de panpsihism, cu coloratură specială în genul ei, dar caracteristică ca expresiune sufletului păstoresc " Lui Ovid Densusianu Miorița îi apare ca plăsmuire epică și urmărește reconstituirea
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
concluzia că stimularea agresivă poate determina Într-o masură mult mai mare decât frustrarea agresivitatea ostilă ; Căldura foarte multe cercetări au constatat o legatură directă Între temperaturile Înalte și manifestarea agresivității; de exemplu, studiul diferitelor tulburări sociale din SUA a conchis asupra faptului că, la o temperatură mai mare de 100” F , probabilitatea de a aparea tulburari sociale (răzmerite se apropie de 45 % ( cf. L. M. Carlsmith și Anderson. C.A., 1979 cit În, N. Mitrofan,1996 Aglomerația, În mijloacele de
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
studenții, cu verde -citatele în franțuzește, roșul era pentru citatele germane și englezești(aici avea și el probleme, ca tot românul epocii era mai curând francofon), portocaliul pentru cuvinte deturnate iar violetul pentru cele inventate. Privi tabloul din fața ochilor și conchise: un limbaj care într-un cadru ca acela al unei reviste universitare poate fi nociv prin însăși decadența acestui limbaj obscur. Ideea i-a plăcut și-a scris-o în raport. Dar trebuia să-și spună cuvântul și expertul în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
furia persecutorilor. Când a ieșit la suprafață ca publicație (guvernată de cneazul Leonty) a fost lovită de taifunul Tsunanikita pentru a deveni o broșură comunitară. 4 Verbul a apărut în limba română în vremurile lui Ceauș-Vodă în locul mai vechiului "a conchide" (vulnerabil în fața inserției de consoane parazite cum ar fi S sau Z). În aceeași epocă a apărut și "a atenționa", derivat în mod impropriu din franceză (chiar de autorii de dicționare), după care a fost procreat de jargonul de partid
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
coșmar, ea are tăria să-l facă "vierme murdar și onanist". În rest, are accese de autocompasiune și prețuire pentru propriul fair-play de a-și chinui victima, la focul mic, psihotic, al fanaticului. Crezându-se în continuare un neînțeles, Clegg conchide că Miranda își merita soarta. Mai ales după ce îi descoperă jurnalul de captivitate, în care tenebrosul personaj este analizat și clasat în insectarul sufletelor necrozate, ireversibil părăsite de Dumnezeu. Preluând o deja ilustră tehnică narativă, impusă de Faulkner și continuată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în primul rând, nevoia de a obține clarificări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
obiectul examenului critic este însă la Wittgenstein limbajul. Iar acest examen se sprijină pe o înțelegere a logicii și a științelor formale care este fundamental diferită de tot ceea ce i-a fost accesibil lui Kant.“ Nu trebuie să ne închipuim - conchide McGuiness - că amândoi ar fi ajuns, pe căi diferite, la același țel; „căci țelul este calea pe care se ajunge la el, nu formularea de care ne folosim în cele din urmă pentru a-l enunța“23. Pentru a trasa
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
contrariilor (ediție îngrijită și prefață de Florin Faifer, postfață de Dumitru Irimia, Iași, 2002), la origine teza de doctorat a Irinei Andone, își pot dovedi utilitatea și în relevarea resorturilor de adâncime ale creației sale poetice. "Creatorul descris până aici, conchide exegeta lui Eminescu, este un creator care, negăsind un sprijin în realul desprins de esențial pentru a-și figura neliniștile, caută un sprijin în esențial pentru a mântui realul. El găsește acel punct de rezistență în ceea ce este mai puternic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă există un Dumnezeu. Aroganța celui care se plasează pe o poziție de egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Orfeu îndrăgostit (E.P.L., 1966), Horia Zilieru a fost perceput aproape exclusiv de critici ca un poet al erosului, fie el pur fizic ori intens spiritualizat, transformat, în orice caz, în efigie identitară: "cavaler fiind, iubirea ca semn heraldic îl prinde", conchidea, într-un studiu de referință, Daniel Dimitriu. Impresia este cumva înșelătoare. Ce-i drept, dominanta poemelor cuprinse în volumele următoare, de la Iarnă erotică (E.T., 1969), Umbra paradisului (Editura Junimea, 1970), Nunțile efemere (Editura Junimea, 1970), Cartea de copilărire (Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mărturisește, în schema propusă, despre subordonarea celorlalte două componente. Personajul nu se naște mit, el devine mit de-a lungul trecerilor din text în text, construind o figură mitică independența de fiecare dintre ele și mereu în curs de elaborare. Conchidem că mitul modern al Parizienei se fondează pe miturile preexistențe, împrumutând din diverse scenarii mitice unele din elementele lor constitutive. Combinându-le într-un mod original, mitul femeii pariziene fixează alegoria unicității 66. Această semnificație a singularității pe care o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
generală, nu putea fi disociata de întrebările generale ale epocii. El o va studia că document uman și o va reprezenta ca artist angajat. Constatăm că Zola reprezintă în această evoluție a noțiunii de personaj o dată importantă în istoria românului. Conchidem că homo dixneuviemis ca personaj literar, urmând cursul evenimentelor social-culturale, a suferit pe parcursul secolului o anumita transformare de tip descendent, parcurgând traseul de la erou la desacralizare. 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei Delimitarea identității feminine pariziene începe cu delimitarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
veuve și Leș Honnêtes femmes, 1880, La Dupe, 1891 de Henri Becques. Românul și dramaturgia perioadei cercetate posedă o vizibilă organizare dramatică, oferind imaginea dinamică a unei societăți întruchipate în figuri reprezentative, printre care femeia pariziana este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile, deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
plăcere, cu pasiune, din interes sau pur și simplu pentru a se distra. Clorinde iubește puterea pentru putere, la fel ca Eugène Rougon, și face din politica profesia să. Ea se implică în lumea finanțelor, leagă prietenii cu diverse personalități, conchide tratate secrete, se amestecă în viață curților europene, devine amantă imperatorului 213. Și toate acestea doar pentru a-și simți influență. Plăcerea ei secretă este de a-l distruge pe influentul Rougon, care a neglijat-o și s-a căsătorit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienelor: "Elles ont la capacité de croire en elles et de rapporter à elles tout ce qui existe dans le monde. Cette apparente faiblesse est leur force, et elles nous imposent leur croyance" [p.130, subl.n.]. Am putea deci conchide despre o supunere mimata a Parizienei, respectând toate legitățile unui joc de teatru bine montat. Ea găsește o formulă subtilă și elegantă de guvernare, care este cea din culise. Confruntarea directă este mai puțin specifică pentru Pariziana, jocul de culise
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
măsură că și plăcerile. Pasiunile oarbe sunt de neîntâlnit. Puține fete ar mai aruncă pe fereastră averea sau poziția lor în numele dragostei pentru un om care le poate abandona, potrivit regulii comune. Cu finul umor care o caracterizează, contesa Dash conchide că aceste transformări se numesc progres. 226 "Ces trois êtres finirent par y mener une existence étonnante de liberté et de folie. Ce fut le fruit mûr et prodigieux d'une époque. La rue montait dans l'appartement, avec son
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
universului și până când nu va conștientiza cu adevarat propria dimensiune spirituală. Răspunsul lui Quasimodo retrasă și accentua imaginea lui Leopardi că spirit "neînțeles", ermetic, biruitor al iluziilor și dușman al teoriilor mistificatoare facile. Refuzând orice tip de compromis, Leopardi este, conchide el, cel mai mare poet al istoriei culturale europene din ultimele secole.126 2.4. Giacomo Leopardi și triada Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo 2.4.1. Leopardi Ungaretti Quasimodo Evoluția poeziei italiene din prima jumătate a secolului XX
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în imitatoare. Hrănindu-se cu operele mai marilor literaturii și grație stilului sau original Quasimodo începea să fie tot mai vădit exponentul unei poezii inexistente până atunci. Salvatore Pugliatti vedea pulsând în el energia noilor tendințe: Dacă ar trebui să conchidem revenind la comparația dintre Ungaretti și Quasimodo numai schițata în rândurile de mai sus (...) credem că suntem îndreptățiți să considerăm că rafinamentul ungarettian împins până la extrem conține o inspirație subtilă tot mai sterilă, destinată să se stingă; că forța lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în resurse deoarece fiecare idee nouă își găsea de îndată cuvântul care să o exprime, această limbă era, pentru poetul romantic, de-a dreptul atotputernica (Zibaldone 1347).427 Comparând-o cu latină în câteva fragmente din Zibaldone (1067-1069) el a conchis că greacă se bucură de o mai mare libertate și naturalețe deoarece s-a format în vremuri străvechi, în vreme ce latină, născută în timpuri mai apropiate de ale noastre a găsit o gramatică deja existența fiind de aceea viciata de o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scrisoarea de la Ventimiglia din 19 și 20 februarie 1799) recanatezul a preluat accentele patriotice ce se regăsesc în cantul Italiei. În Către Angelo Mai reapare motivul mormintelor, adevărate vestigii ce păstrează vii glasurile celor din vechime.449 Domenico De Robertis conchide studiul pe care l-a dedicat influenței foscoliene asupra operei lui Leopardi, declarând ascendentă de netăgăduit a Cînturilor în opera poetului din Zante, îndeosebi în Ultimele scrisori, operă a cărei prezenta se face simțită la tot pasul în universul idilelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Phaoni).494 Ultimul cânt al lui Safo, precizează Gilberto Lonardi, este o variațiune leopardiană pe un material străvechi. Sebastiano Timpanaro și Luigi Blasucci s-au întrebat în ce constă influență exercitată de versurile safice asupra operei romanticului italian și au conchis că nu există niciun element integrat filologic de Leopardi în Ultimo canto. Cu toate acestea, consideră Lonardi, este de datoria noastră să ne întrebăm ce legătură există între lipsa acelei integrări filologice și un fapt evident: poetul a scris această
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această învățătură cu gramatica lui Bopp și a dus-o destul de departe" (Bhose: 2010 a, 10). Din faptul că poetul a lăsat căteva litere sanscrite în paginile aceluiași manuscris (2266) în care apar și două strofe din Luceafărul, eminescologul indian conchide că Eminescu învățase literele sanscrite înainte de îmbolnăvire. Interpretând afirmațiile călinesciene despre intenția definitivării unui dicționar de limba sanscrită ca fiind indirecte, pe filiera Octav Minar, Amita Bhose suspectează că "observațiile lui G. Călinescu dau de bănuit că el n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]