20,759 matches
-
și de direcțiile în care evoluează tehnica și tehnologia, se elaborează o temă de cercetare-dezvoltare. Activitățile care se desfășoară în continuare sunt destinate concepției, execuției și exploatării produsului, fiecare din aceste etape având propriile intrări și ieșiri și, în ansamblu, condiționându-se reciproc. Pentru îndeplinirea funcțiunilor sistemului de asigurare a calității, întreprinderea trebuie să dispună de personal specializat, mijloace tehnice, aparatură de măsură și control, mijloace de transport și depozitare etc., conform organigramei specifice tipului de produse fabricate. Sistemul de asigurare
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3150]
-
vorba de ceva ce trebuie asumat pe linia vaihingerianului "ca și cum" (ceea ce îl absolvă de orice referință "epistemologică"), referitor însă nu la existența subiectului (subiectului cunoașterii, de exemplu, cum se întâmplă, cumva, la Descartes), ci la o "existență" din afara subiectului, care condiționează însăși posibilitatea de a fi a subiectului. Acesta din urmă "este" numai prin experiență, ea însăși posibilă în timp datorită intervenției acelui ceva din afară (inițial, lucru în sine, apoi fenomen), care, în fapt, activează formele sensibilității, adică, în termenii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sistem, ca teorie a personalității născută din problema unității conștiinței, a identității de structură dintre persoană și energie, și aplicată problemelor omului. 3. Orizonturi ale tematizării umanului în personalismul energetic Valabilitatea unei filosofii, dincolo de timpul istoric al genezei sale, este condiționată de interpretarea și reinterpretarea sa în variate contexte hermeneutice constituite de istoria culturală, în genere, de istoria filosofiei, în special. De fapt, orice operă filosofică veritabilă constituie, pentru fiecare epocă, o problemă, un "obiect" asupra căruia se cuvine a reveni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dezvăluirea condițiilor naturale, biologice, sociale ale conștiinței omenești în stare să dobândească adevăruri necesare și universale. Pentru Kant, conținutul conștiinței trebuie deosebit de forma sa. Pentru Rădulescu-Motru, "conținutul conștiinței este conștiința însăși", dar numai întrucât ea este un fapt al lumii, condiționat de evoluția acesteia: "Conștiința este condiționată de existența universului nu după un raport de simplă echivalență mecanică, ci după un raport de finalitate, identic cu procesul de personalizare. Dacă acest raport se dovedește ca fiind cel exact, atunci anticipările conștiinței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conștiinței omenești în stare să dobândească adevăruri necesare și universale. Pentru Kant, conținutul conștiinței trebuie deosebit de forma sa. Pentru Rădulescu-Motru, "conținutul conștiinței este conștiința însăși", dar numai întrucât ea este un fapt al lumii, condiționat de evoluția acesteia: "Conștiința este condiționată de existența universului nu după un raport de simplă echivalență mecanică, ci după un raport de finalitate, identic cu procesul de personalizare. Dacă acest raport se dovedește ca fiind cel exact, atunci anticipările conștiinței se explică din evoluția universului întreg
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ființa rațională (omul), adică unitatea de existență a omului. Cunoașterea, raportată totdeauna la intuiții posibile și alcătuită din elemente a priori (non-empirice) și din elemente a posteriori (empirice), se referă la un "fenomen", nu la "lucrul în sine"; ea este condiționată prin această referință fenomenală. Ansamblul fenomenelor formează natura; aceasta nu reprezintă o ordine ("lume") independentă de subiect. Totuși, rațiunea încearcă, datorită unei tentații neostoite, și cunoașterea necondiționatului: a sufletului ca "natură gânditoare", ca lucru în sine, a lumii ca totalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dasein-ul este ființarea ec-sistentă"; la Kant, întregul plan al criticii rațiunii pure se sprijină pe formula "eu sunt". Aceasta nu întemeiază, ca ego cogito al lui Descartes, certitudinea existenței proprii, ci mai degrabă certitudinea existenței a ceva exterior, care îmi condiționează experiența, cea prin care eu însumi sunt, cumva, ceva, în timp, adică nu în forma persistentă a unei "substanțe", ci doar ca unitate a experienței, angajat fiind acest "eu sunt" de fiecare dată când "eu ajung" la o "intuiție" (intuiția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însăși nu ar avea nici un sens pentru el), ci el este și ființă sensibilă, purtătoare de "înclinații" care determină acțiunile subiectului, impurificându-le, scoțându-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca fenomen, adică ființa impresionabilă, care are înclinații (nevoi, mobiluri, motivații etc.) prin care tinde, îndeplinind fel de fel de scopuri condiționate, către fericire. Totuși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ipotetice (relative). Personalitatea, în schimb, are drept propriu legea morală, posibilă, la rândul ei, ca autonomie a voinței, fiind forma a priori a rațiunii practice (a voinței pure); prin autonomia voinței (faptul ca voința să-și dea sieși legea) este condiționată orice acțiune a persoanei; si tot pe temeiul ei devine posibil un exercițiu al persoanei care tinde către un acord cu imperativul categoric (o poruncă), altfel spus, către o adecvare absolută a maximei acțiunii (mobilurile acesteia) cu "forma" rațiunii practice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un acord cu imperativul categoric (o poruncă), altfel spus, către o adecvare absolută a maximei acțiunii (mobilurile acesteia) cu "forma" rațiunii practice (însăși legea morală); imperativul categoric nu este nimic altceva decât legea morală "hotărâtă" de voința liberă pentru a condiționa o acțiune a subiectului uman. Expresia pe care o capătă această situație este datoria, resimțită de celălalt ca respect. Structurarea unității de existență a omului pe cele două niveluri ar putea conduce către o dualitate vicioasă, care poate afecta unitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fericirii, "îndreptarul" persoanei, întemeiată pe principii empirice, iar pe de altă parte, "îndreptarul" personalității, doctrina morală întemeiată pe principii raționale, pe conceptul libertății și pe exercițiul volițional al acesteia, ce presupune legea morală. Fiindcă este legat de mobiluri ele însele condiționate din afara persoanei, în lumea sensibilă omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin mijlocul tuturor schimbărilor cărora le este subiect, el (omul n. C.) este o singură și aceeași persoană"66. Dubla condiționare a unității de existență a omului reprezintă o ipostză a temeiului unității înseși. În plus, chiar inteligibilitatea acesteia este condiționată de gândul despre dubla determinare a sa și despre ierarhia celor două "elemente" ale sale. Elementul de deasupra, personalitatea, constituie prezența omului în "imperiul scopurilor": este vorba despre o prezență "noumenală", cu un termen kantian; din această poziție, el condiționează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiționată de gândul despre dubla determinare a sa și despre ierarhia celor două "elemente" ale sale. Elementul de deasupra, personalitatea, constituie prezența omului în "imperiul scopurilor": este vorba despre o prezență "noumenală", cu un termen kantian; din această poziție, el condiționează "fenomenul om", adică prezența umană în lumea fenomenală. De aceea, în absența dublei determinări a unității de existență a omului ca personalitate și ca persoană și a situării personalității în poziția elementului "existențial" uman condiționant pentru "persoană", omul însuși nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poziție de ordonare: este vorba de o raportare subordonantă a personalității la persoană. De aici, anumite consecințe, care constituie, în fapt, conținutul eticii și teleologiei kantiene. Astfel, scopul ultim și necondiționat al acțiunii subiectului inteligibil (al personalității), anume Binele Suveran, condiționează scopul subiectului empiric (al persoanei), anume fericirea. Noțiunea de "scop" este fundamentală, dar nu prin ea însăși, ci prin cea de finalitate. De altfel, problema specificului "ontologic" și funcțional al celor doi "subiecți" sensibil și inteligibil este tematizată de Kant
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unitatea de existență a omului, fericirea trebuie raportată nu doar la un scop desăvârșit, ci și la condiționările fenomenale ale acțiunilor pentru care ea este scop, condiționări care trebuie cunoscute; desigur, în tot acest "joc" intervine și moralitatea, fiindcă ea condiționează toate acțiunile care nu au un conținut moral desăvârșit. Concepte precum datoria, imperativul categoric, maxima acțiunii etc. pot fi înțelese, în sensurile lor kantiene, ținând seama de această așezare a subiectului empiric și a celui inteligibil în unitatea de existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiția unei ființări a cărei esență, paradoxal, se află în plină naturalitate. Subiectul apare ca un "fenomen" supus total legilor de constituire a acestuia, așadar, în strictă dependență empirică. De aici faptul că scopurile sale nu pot fi decât relative, condiționate prin facultatea inferioară de a râvni. Subiectul empiric relaționează cu obiectele, potrivit rațiunilor acestei facultăți, numai în măsura în care așteaptă de la ele senzația de plăcere, în fond, o justificare și o satisfacere a iubirii de sine, ce reprezintă, după Kant, cel dintâi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui conform simțului intern, chiar întreaga succesiune a existenței lui ca ființă sensibilă, nu trebuie considerată în conștiința existenței lui inteligibile decât ca consecință, dar niciodată ca principiu determinant al cauzalității lui ca noumen"68. În ultimă instanță, voința pură condiționează fericirea, în tot ce are ea, poziție, funcții etc. în orizontul subiectului empiric. Chiar și atunci când omul acționeză împotriva unei reguli ce își are temeiul în legea morală, adică acționează împotriva voinței sale pure (acțiune posibilă prin eteronomia liberului arbitru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în tot ce are ea, poziție, funcții etc. în orizontul subiectului empiric. Chiar și atunci când omul acționeză împotriva unei reguli ce își are temeiul în legea morală, adică acționează împotriva voinței sale pure (acțiune posibilă prin eteronomia liberului arbitru care condiționează acțiunea în partea sa fenomenală), el are conștiința acțiunii din datorie, adică a maximei acțiunii în acord total cu legea morală. Am putea spune că el conștientizează "forma" acestei acțiuni (însăși legea morală) chiar și atunci când nu o realizează ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are un rol în configurarea naturii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Idee (despre existența lui Dumnezeu) nu poate fi decât una regulativă, (o regulă de totalizare a experienței: "trebuie să considerăm tot ceea ce poate aparține nexului experienței posibile ca și când aceasta ar constitui o unitate absolută însă cu totul dependentă și totdeauna condiționată în cadrul lumii sensibile, dar în același timp ca și când ansamblul tuturor fenomenelor (în lumea sensibilă însăși) ar avea, în afara propriei sfere, un principiu unic suprem și atotsuficient, anume o rațiune oarecum autonomă, originară și creatoare"76.) Ar fi de semnalat acum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este unul esențial pentru om: finaliatea practică definește omul ca ființă morală, ca "personalitate". De asemenea, avându-și originea într-o facultate a ființei raționale (a omului), finalitatea, chiar extinsă asupra naturii, va păstra amprenta antropologică, adică va avea structura condiționată de operațiile logice care o fac posibilă în ipostaza sa originară (aceea de finalitate practică). Însă nu trebuie să ne așteptăm la o identitate totală între acestea. Operația de care vorbim devine posibilă pe temeiul unor operații logice ce-și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de însăși condiția noastră ca locuitori ai lumii fenomenale. Dar aici putem observa un temei pentru o idee prezentă la Kant în locurile cele mai semnificative ale arhitectonicii rațiunii pure: statutul omului ca locuitor al lumii inteligibile (al "imperiului scopurilor") condiționează statutul său ca locuitor al lumii fenomenale; în termenii din subcapitolul anterior, personalitatea condiționează persoana. În plus, este vorba despre împlinirea unui fapt care în înțelesul limitat al finalității practice se afla într-o condiție precară: faptul "unității lumii". Pentru ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
temei pentru o idee prezentă la Kant în locurile cele mai semnificative ale arhitectonicii rațiunii pure: statutul omului ca locuitor al lumii inteligibile (al "imperiului scopurilor") condiționează statutul său ca locuitor al lumii fenomenale; în termenii din subcapitolul anterior, personalitatea condiționează persoana. În plus, este vorba despre împlinirea unui fapt care în înțelesul limitat al finalității practice se afla într-o condiție precară: faptul "unității lumii". Pentru ca aceasta să fie posibilă, este necesară o "idee" (nu o categorie a intelectului), iar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dezvăluie, acum, și ca ființă inteligibilă. Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles că un "om" pierdut dincolo de sine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ele să participe la "armonia universală"? Omul, în nici un caz, căci el este parte a existenței. Doar Arhitectul Suprem ar putea îndeplini o astfel de funcție. Sursa finalității kantiene nu este însă experiența. În plus, omul ca ființă inteligibilă este condiționat prin finalitate. De aceea, sursa finalității nu poate fi decât o facultate omenească; și este, cum știm, facultatea de judecare reflexivă. Aceasta înseamnă că finalitatea practică (inteligibilă) este o condiție a "realității" ființei inteligibile, iar finalitatea naturală (la care se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]