3,989 matches
-
convertire religioasă se realizează, după părerea noastră, pe un fond de luciditate a psihicului, de opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de privațiuni lumești, dar capabil de a ne eleva sufletul și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea religioasă trebuie să răspundă așadar unei nevoi ascunse a sufletului nostru de „absolut”: un absolut al cunoașterii, al iubirii, al trăirii În adevăr și dreptate etc. Cum Însă aceste forme de absolut - În fond, forme de valori autentice, permanente - nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de absolut - În fond, forme de valori autentice, permanente - nu pot fi păstrate nealterate În condițiile unei existențe obișnuite (dominată de tot felul de compromisuri și tendințe egoiste), singura soluție posibilă pare a fi, În viziunea celor care au realizat convertirea, opțiunea pentru trăirea În ideea de divinitate (singurul garant al păstrării purității unor astfel de valori). Cel care se convertește religios o face deci dintr-o aspirație de ascensiune spirituală și de securizare În „absolut”. Μ și binele făcut, la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
modernitate, limbajul constituie unitatea de măsură care intervine în stabilirea unei anumite relații dintre text și operă. Desigur, procesul devenirii limbajului obișnuit în limbaj poetic este unul istovitor, fabricat în laborator și frământat cu migală de iscusința mâinii de artist: "Convertirea materialului lingvistic în obiect estetic reprezintă o activitate transformatoare, un proces în cadrul căruia se constituie și se anulează limbajul poetic, a cărui unică modalitate de a fi este cea procesuală"12. Limbajul poetic devine, în consecință, rezultatul utilizării particularizate a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării cu Pandele) asistăm la delirul mini-grandomaniei ("șmecheria e să fii mare atât cît să nu fii mic"), cumplită convertire a fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i breșa, slăbiciunea, locul de implozie, demonstrînd că valorile culturale ale occidentalului post-creștin nu sînt altceva decît semnele unui joc asemănător cu cel practicat de oulipieni, că nu există, altfel spus, substanță culturală În afara substanței vitale. Ceea ce Înseamnă că o convertire a ultimei În prima fără rest este imposibilă, astfel că literatura autentică este aceea circumspectă la „natural”, „firesc”, „autentic”. Ceea ce, În viața noastră cotidiană, credem noi că credem - printre care În practica lecturii - este de fapt naturalizarea unui joc a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și refuză cu superbie ideea că astfel de relații se pot produce numai după ce ființei fiecăruia le sînt inventariate caracteristicile cuantificabile (fizice, dar mai ales profesionale). În sfîrșit, aceiași prieteni, speriați de anvergura transformării personalității lui Antoine, Îl salvează de la convertirea definitivă. Apoi, Într-o plimbare, Antoine o cunoaște pe Clémence, cu care Începe o legătură autentică, desigur. Martin Page nu este, așa cum se scrie pe pagina de gardă a cărții, un romancier de enorm succes. Cartea devine și la noi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acea particularitate a teatrului - veritabilă filosofie! - de a putea transforma orice în ceva opus, de a opera inversări care, relativizând sensul valorilor, interzice imobilitatea. Astfel, perspectiva „contrariului”, ca o imagine inversată, mereu prezentă, e o lecție de luciditate dată de convertirea mereu posibilă a tragicului în comic. La rândul ei, supravegherea cunoaște un proces asemănător, ilustrare clară a faptului că, dacă mecanismele se înrudesc, efectele pot oricând să se deosebească. Exemplele sunt nenumărate. Dar cum se operează inversiunea? Ce deplasări se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se deteriorează sub influența publicului: actorii se lasă „duși de val” văzând reacțiile spectatorilor și, adesea, șarjează, încercând să satisfacă un public care, cred ei, e tot mai dornic de efecte comice. Regizorul are datoria de a opri la timp convertirea seducției în corupere. Pe de altă parte, supravegherea de parcurs urmărește să protejeze spectacolul de eroziunea inevitabilă la care îl condamnă o îndelungată exploatare, mai ales în teatrul alternativ, unde șansa de a dura a spectacolului nu trebuie să conducă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
într-o lumină de oglinzi ce răsfrâng apropieri și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis planetar", 1964). Răsfrângerile 1 sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog cu absolutul". Volumul antologic "Monada" (1968) reia doar câteva piese din fiecare volum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acesteia au ca unic scop Înlocuirea sa cu plăcerea. Hedonismul este scopul la care visează umanitatea. Toate remediile suferinței fizice, sufletești sau morale se caracterizează fie prin rezistența pasivă, care acceptă suferința ca o condiție a mântuirii viitoare, fie prin convertirea acesteia În eroism, acceptând suferința ca o formă de sacrificiu. Creștinismul asociază suferința cu mântuirea, veritabil catharsis moral și spiritual, de factură superioară, prin care omul nu numai că se purifică, ci se transformă complet. Prin mântuire, el redobândește starea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și Închiderea dureroasă În sine; vinovăția metafizică are drept consecință o transformare a conștiinței pe care omul o are despre el Însuși În fața sa și În fața lui Dumnezeu; această transformare este un act interior, din care, printr-un proces de convertire, se naște „un om nou” cu o „viață nouă”. Să insistăm asupra aspectelor psihologice ale vinovăției și păcatului. Ce reprezintă ele din punct de vedere psihologic? O Împotrivire. O abatere de la normă. Călcarea voită sau involuntară a unei interdicții. A
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
complexă, ritualizată, În care violența, desfășurată după anumite regului, devine instrument, nu scop În sine. Ea devine o datorie de onoare care urmărește, dincolo de aspectele formale ale confruntării, obținerea unei reparații morale a ofensei. Confruntarea transformă agresivitatea și violența, prin convertire sublimativă, În acte de eroism. Nu distrugerea adversarului, deși aceasta se va produce, ci eliminarea lui prin scoaterea din luptă, pentru a-l face să accepte, să recunoască faptul că a fost Învins. Eroismul este dăruire de sine și sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de linii clare de demarcație între ele. exprimat în toate tipurile de magie și ocultism. Secolul al II-lea își pierduse toată coerența și devenise așa cum W. H. Auden caracteriza lumea modernă între cele două războaie mondiale, "Era Anxietății"52. Convertirile de la păgânismul roman la noul creștinism erau frecvente; familiile erau sfâșiate de aceasta. Omul nu se simțea doar neprietenos dar și rătăcit în univers. Acesta era mediul social în care Hadrian și cei doi succesori ai lui, Lucius Verus și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
librăriile pariziene pe care le vizita. Apoi, în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în franceză și germană din bibliotecile din New York și New Haven. A citit atent cărți despre diverse forme de păgânism și cărți despre convertirea la creștinism. A citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
romane franțuzești ale timpului său), William Styron (care o considera pe Yourcenar impecabilă tehnic, un exemplu de urmat) și Lawrence Durrell (care a lăudat-o pe Yourcenar în multe conferințe ținute în Europa). Ceea ce nu s-a întâmplat încă este convertirea feministelor. Adeptele feminine ale lui Yourcenar sunt puține și la distanță una față de alta, și atunci când există nu-și motivează opiniile cu luciditate. Dacă criteriul este femeie de statură literară națională și internațională, atunci numărul de admiratori este încă și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mecanism prin care se decid politicile publice. Însăși ideea de a lua decizii politice implică existența unei succesiuni de faze: politicile sunt mai întâi inițiate, apoi elaborate și în cele din urmă implementate. O altă realizare a sistemului politic este convertirea cererilor, care corespund fazei de inițiere a politicilor, în politici definitivate. Această descriere a sistemului politic a fost sugerată mai întâi de Easton în cartea intitulată chiar The Political System (1953), elaborată ulterior de același autor într-un volum publicat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dominantă a Jucăriei mortului este exploatarea relației individului cu moartea, tentativa de a o amâna sau de a o mistifica, prin ritualuri doar în aparență ludice; jucăria mortului este în esență un ceremonial de raționalizare a fricii de moarte, prin convertirea ei într-un fel de fetiș mai puțin înfricoșător: "(am scos câteva oase/ de sub saltea și/ am făcut o morișcă/ în timp ce morișca se învârtea mi-am/ împachetat capul/ într-o coală de hârtie)". Doar că tentativa de îmblânzire a neliniștii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în culoarea apocalipsei, cât ca reacție autoimună. De altfel, în special în ultimul ciclu al cărții, Mulțimea vidă, se înmulțesc vocabulele care detaliază simptomatologia actantului din cea mai recentă carte a lui Nichita Danilov: oboseala din ce în ce mai mare, începutul de inerție, convertirea în automat, melancolia înseriată ("Simt coborând în mine o oboseală plăcută/ picioarele mi se fac ca de plumb,/ pleoapele așijderea"; "când sunt un hopa-mitică bătrân/ când o păpușă melancolică,/ cu toga mototolită și săbiuța de lemn scoasă din teacă" Larissa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația ta e o fereastră flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși ea, ca si noi,/ nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Uniunii Scriitorilor din România (2011). Retractil față de tot ce mai poate însemna, astăzi, referentul prozaic pentru o poezie postmodernă aglutinând peste măsură rezultatele observației "realiste" într-o "dicțiune onestă", "netrucată", Cassian Maria Spiridon este unul dintre scriitorii care preferă convertirea banalității cotidiene într-o hipermaterie impregnată de simboluri mitologice și hierofanii. Aproape niciodată nu ai senzația, citindu-i poemele, că realitatea diurnă ori cea direct biografică este materia lirică primă, trecută tale quale în textele încărcate totuși, paradoxal, cu un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vitale, plină de sălbăticie, asigurând prin forță o binemeritată Victorie asupra viului deci asupra carnalului supus expierii. Pentru a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului mascat în poem și pentru convertirea lui în existent textual Starea a treia (potențialitatea) scriitorul se pregătește, își pregătește, printr-o formă de ascetism fizic și de vizionarism oniric, accederea într-un spațiu privilegiat, al libertății neagresate decât de vitalitatea unei naturi desfășurate atât pe orizontală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în abordarea transdisciplinară, de împărțirea ternară (subiect, obiect, terț ascuns). Al treilea termen, terțul ascuns, nu este reductibil nici la o-biect, nici la subiect. Noul raport dintre subiect și obiect în cunoașterea transdisciplinară ar putea permite, pe termen lung, o convertire a tehnoștiinței. Unitatea deschisă între obiectul transdisciplinar și subiectul transdisciplinar se traduce prin orientarea coerentă a fluxului de informație ce traversează nivelurile de realitate a obiectului și a fluxului de conștiință care traversează nivelurile de realitate a subiectului. Această orientare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un imens vertij: vertij al gîndirii pentru lumea fizică și vertij al ființei întregi pentru lumea psihică. Vor-bind despre a treia fază a vieții omului, Jung scrie: "Pasaje de acest gen au în general un ca-racter numinos e vorba de convertiri, iluminări, zguduiri, încremeniri ale destinului, experiențe religioase, adică mistice sau analoage"18. Dacă terțul este inclus, e neapărat tainic inclus, în măsura în care apare la un nivel de realitate diferit de al nostru. Trecerea de la un nivel de realitate la un altul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pentru marea întîlnire cu lucrarea dumneavoastră. [...] Alerta continuă. Sau mai degrabă tăcerea plină de bombardamente virtuale, potențiale, ce știu eu? Nu mai contenește să nu mai contenească [...] Mă întorc la cartea mea"22. 10. ABELLIO ȘI LUPASCO UN IDEAL ÎMPĂRTĂȘIT: CONVERTIREA ȘTIINȚEI Natura științei ocupă cu certitudine un loc important în opera lui Lupasco și a lui Abellio. Păcatul capital al științei, potrivit lui Abellio, este înscris în propria sa metodologie: "Pentru că știința urmărește în primul rînd eficacitate, este obligată să stabilească
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]