4,002 matches
-
prea mult efect. Elizabeth Robins și Florence Bell schimbau priviri alarmate. Atmosfera din teatru devenea urâtă.] „- Gertrude, ceea ce simți pentru mine e iubire sau doar milă? — E iubire, Robert. Iubire și numai iubire. Pentru amândoi, Începe o viață nouă.“ În timp ce cortina se lăsa, sări În picioare și ieși În grabă din sală, Împins ca o ghiulea din tun de explozia aplauzelor. Personalul care stătea fără treabă pe coridoare Îl privi Încremenit În timp ce ieșea În fugă pe ușă, Înainte de a i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-se, auzi vocea lui Marion Terry rostind penultima replică: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“. Ajunse În dreptul unui grup de actori, Esmond, Evelyn Millard și Irene Vanbrugh, În costumele lui Round, Mary și Fanny, așteptând ieșirea de după cortina finală. Se Întoarseră În timp ce se Îndrepta spre ei și, după ce Îi arătară chipuri momentan albe de surpriza de a-l vedea apărând, Îi zâmbiră În semn de salut. Oare din cauza emoțiilor i se părea că zâmbetele erau forțate? — A mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cealaltă, ștergându-și transpirația de pe frunte cu batista. Pe deasupra scenei unde ceilalți doi actori schimbau ultimele replici - „Doamnă Peverel... voi nădăjdui“ „Așteaptă!“ - Îl zări pe Henry și Îi aruncă o privire pe care acesta nu reuși să o descifreze. Apoi cortina căzu și se auzi sunetul aplauzelor, unul cum nu mai auzise niciodată. Erau puternice și prelungite, dar, printre bătăile din palme, se mai amestecau și alte zgomote, exclamații și strigăte, fluierături care ar fi putut exprima entuziasmul, dar, tot la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai auzise niciodată. Erau puternice și prelungite, dar, printre bătăile din palme, se mai amestecau și alte zgomote, exclamații și strigăte, fluierături care ar fi putut exprima entuziasmul, dar, tot la fel de bine, ar fi putut fi răbufnirile unei mulțimi furioase. Cortina se ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În care se afla, vedea o lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros. Când dna Saker Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fugă spre culise, palidă ca moartea, trecând pe lângă Henry fără o privire sau un cuvânt de salut. Ce se petrecea? Căută În jur pe cineva ca să Întrebe, dar În apropiere nu se afla nimeni căruia să Îi poată atrage atenția. Cortina coborî din nou și un ajutor o ținu deschisă la mijloc, pentru ca Alexander să poată ieși, ca de obicei, pentru reverența solo. Se auzi o furtună de aplauze a căror căldură părea sinceră și care durară două sau trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca și cum ar fi fost tratați cu băuturi tari. Desigur, nu se dovedi nimic care să confirme aceste suspiciuni, iar amintirea primirii călduroase care i se făcuse lui Alexander când se Întorsese pe scenă pentru a-și ține umilul discurs În fața cortinei lăsate Îl convinse că ostilitatea galeriei și a locurilor ieftine fusese Îndreptată În principal Împotriva lui și a piesei lui. Dar ceea ce devenea tot mai evident, pe măsură ce se limpezea tabloul general, era că Alexander Îl trădase chemându-l să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiecare ceas și ramificându-se În fiecare pulsație a conștiinței.“ Și nu era de părere că Își exagerează durerea. Hotărâse să asiste la ultimul spectacol din seara aceea, pentru a-și lua adio de la actori și, poate, pentru a coborî cortina asupra acestui nefericit capitol din viața sa. Dar, când ajunse la teatru, Shone Îl aștepta În foaier ca să Îi spună că reprezentațiile se prelungeau cu o săptămână, dat fiind că piesa lui Wilde nu avea să fie gata timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aia. — Erai bolnav, Kiki, spuse Emma, și ar fi trebuit să stai În pat. Dar a făcut efortul - continuă ea, Întorcându-se spre Henry - pentru că, altfel, lumea ar fi fost foarte dezamăgită. — Și ai ținut și un discurs după lăsarea cortinei? Întrebă el. — Da, dar nici pe ăsta nu mi-l amintesc. — A ținut un discurs foarte frumos, spuse Emma, loială, În care o lăuda pe Dorothea Baird și Îi mulțumea domnului Tree. Și a făcut o glumă despre Gerald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Forfecară mult prea elocventa pasiune (deșănțată și masochistă) pentru colecția sa de arici, a principesei Clara de Polignac, prietenă modestă și rezervată cândva, nimeni altcineva, mai târziu, decât moștenitoarea înfumurată a Imperiului mașinilor de cusut Singer. După care, direct de la cortina și costumele pictate special, la sfârșitul anului 1923, de către Fernando Leger, pentru spectacolul "Facerea lumii", al Baletului suedez, sora cea suplă translată conversația abrupt, la timpul prezent, spre congelatorul gemând de pipote și gheare de pui, aparținând doamnei Andronache. Va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voce neutră, Cocondy, dar sub silozul de făină se făcu pământie la față. - Dragă, viața debutează ca un film documentar. Se dezvoltă ca un film de aventuri. Și se încheie ca o melodramă... Să tragem, de câte ori avem prilejul la timp, cortina peste melodramă. - Melodramele n-ar putea fi amânate trei, patru zile? - Singura parte cu adevărat bună a unei melodrame e că pică întotdeauna la țanc... E un semn că o melodramă n-a fost atât de ieftină, dacă în momentul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și asta mai mult la începutul relației, când erau foarte mici. Și incapabili să-i dea raportul mamei, a intervenit Julia. Pun pariu că în secunda în care s-au întors acasă și au rostit cuvintele „Alison, doamna cea drăguță“, cortina a căzut, a adăugat ea simulând cu degetul tăierea beregatei. Exact, a spus Alison cu tristețe. Acum Luca se duce să-I vadă singur. Pe masă au apărut aperitivele. O salată Cezar fără sos și fără crutoane pentru Julia - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și atinseră atât de bine ținta. Îmbrăcat Într-o cămașă largă, din mătase roșie, cu mânecile suflecate, păpușarul, cocoțat pe mica schelă amenajată În spatele cortinei, Își mișca extrem de convingător marioneta. Degetele Îi zburau cu rapiditate În toate direcțiile, ca cele ale unui virtuoz pianist. Mânuită cu extraordinară măiestrie, păpușa interpreta, pe un fond muzical bine ales, când o secvență comică, pierzându-se În scălâmbăieli de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându-se câțiva pași, dispăru discret după cortină. Următoarele spectacole avură un succes și mai mare. Se vorbea deja despre un adevărat fenomen artistic. Gazetele Îl comentau În termeni foarte elogioși pe Grimmi, comparându-l cu o apariție meteorică pe cerul pustiu al micului lor oraș, care te
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare. Lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ziua - vine când ochii ți-ai închis. 515Oricît te scuturi, oame, nu-ți poți ieși din piele Căci te fac jucăria sburdălniciei mele. Acopere tu ziua cu-a gândului tău ceață - Eu vecinic treaz, din visu-ți voiu face o viață. (Cortina cade). - S-aude de departe cîntînd: - Ondină Cu ochii de dulce lumină Cu părul tău lung, un tezaur De aur. {EminescuOpIV 314} {EminescuOpIV 315} 1877-1879 {EminescuOpIV 316} {EminescuOpIV 317} LECTURĂ Stam sara la fereastă, Iar stelele prin ceață Cu tainică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ia razna. Începeți să semănați cu fratele dumneavoastră... M-am Întors În apartamentul lui Frank, Încercînd să ghicesc semnificația deciziei sale subite. Refuzînd să se vadă cu mine sau cu oricare dintre prietenii și colegii săi de la Clubul Nautico, trăsese cortina peste caz, asumîndu-și vina pentru moartea familiei Hollinger ca un ministru care demisionează după un act reprobabil comis de un subordonat al său. În același timp, mă proteja de orice amintire a remușcării pe care o Împărtășiserăm după moartea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îl aștepta vreo iubită Într-un alt dormitor de cameristă. Mi i-am Închipuit jucînd clock-golf pe covor, o formă de curtare asemănătoare cu dansul de Împerechere al păsării-grădinar... — Așa, hai să plecăm. Crawford părea să fi coborît direct din cortina de vegetație care Înconjura palmierul. Ducea sub braț un videorecorder cu cablurile Înfășurate În jurul lui Într-un colac negru. Îl puse pe bancheta din spate și-i ridică puțin capacul, supraveghind În același timp drumul de acces. — Mi l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rămase în beznă, o secundă sau două, ca împins într-un puț. „Ăsta e un atac cerebral“, gândi brusc pe când literele din pagini se amestecau între ele și curgeau într-o parte, ca lichidul prelins. După clipa de beznă, o cortină cu pete îi căzu peste ochi, dar măcar mai zărea ceva: într-o ceață lăptoasă, distinse bordul, cu cadranul pentru viteze, și apoi mânerele torpedoului, iar peste volan - ziarul ale cărui titluri se întorseseră, însă nu se mai bucură, după cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înțelese că orbirea era o noapte perlată și de scânteieri de noroc: uneori îi zărea cercelul iubitei, legănându-se în ureche, sclipirile soarelui sau un uliu în zbor. Într-o dimineață, văzu în clar locomotiva și trenul, și pe urmă cortina căzu la loc. Locuia într-o ceață irizată și albă, care câteodată devenea gri ori se albăstrea ca hârtia de turnesol. Respira sub un voal de cașmir, care i se lipea, uneori, de nări. Căci erau și zile când se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care-o iei, Nicule? întrebă Mînă-mică. - P-a din dreapta, de are aluniță la genunchi. - Mama lor de coarde, mi-a venit zbânțul... 282 Se ridicară clătinîndu-se și se apropiară de scenă. Șantezele începură să joace mai cu foc și, când cortina de pânză decolorată căzu peste capetele lor, fugiră repede în grădină la gagii. Pungașii opriră două și le luară la masa lor. Nu se supăra Bozoncea. În zori, au lăsat bacșiș chelnerilor și au plecat cu lăutarii în trăsuri. Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alcoolic intrat în sevraj. În jumătate de oră trebuia să înceapă spectacolul și electricianul șef venise să facă verificarea împreună cu Bez. Toate pânzele erau sus și bătea vânt de la pupă - ceea ce însemna că luminile erau gata pentru prima scenă și cortina mare era trasă; faimoasa actriță se îndepărtă și, cinci minute mai târziu, scena era goală. La „jumăte“ era întotdeauna ca pe Marie Celeste 1: actorii în cabine, mașiniștii în camera lor, probabil uitându-se la un film, Steve și asistentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de balustradă, lângă el, urmărind sfârșitul triumfător al piesei. Marie spuse cu tărie: „Give me your hands, if we be friends, And Robin shall restore amends“1 Puțin mai departe, pe platforma de servicii, ultimul dintre mașiniști începu să lase cortina jos. Având în vedere cele spuse de Bez și de Margery, începeam să mă întreb dacă Ben avea un dușman în teatru, cineva care să-l urască îndeajuns de mult încât să-l ucidă pe Philip Cantley, știind în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așezat la locurile noastre, inima îmi bătea cu o putere care se manifesta de obicei în cazul amenințărilor cu moartea sau a iminenței unei partide de sex. Încercasem să nu mă gândesc la momentul în care avea să se ridice cortina și urma să-mi văd mobilele atârnate în aer; și pe măsură ce lumina se micșoră și începu să se ridice cortina, mi-am dat seama că închisesem ochii, lucru ușor ridicol. În jurul meu auzeam oameni care-și trăgeau sufletul, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sau a iminenței unei partide de sex. Încercasem să nu mă gândesc la momentul în care avea să se ridice cortina și urma să-mi văd mobilele atârnate în aer; și pe măsură ce lumina se micșoră și începu să se ridice cortina, mi-am dat seama că închisesem ochii, lucru ușor ridicol. În jurul meu auzeam oameni care-și trăgeau sufletul, după care începeau să comenteze în șoaptă, la urechea vecinului. Am deschis din nou ochii, precaută, și chiar și eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]