7,252 matches
-
stabili însemnătatea istorico-literară a textelor, B. întreprinde o analiză detaliată, urmărind, concomitent, soluționarea unor controversate chestiuni de datare, localizare și paternitate. Dacă cercetările de mai târziu vor aduce rectificări sau noi puncte de vedere, comentariile lui B. asupra celor trei cronicari din secolul al XVI-lea, Macarie, Eftimie și Azarie, și-au păstrat, în mare parte, valabilitatea, la fel ca și temeinicul studiu filologic și literar privitor la narațiunile despre Vlad Țepeș. SCRIERI: Vechile cronici moldovenești până la Ureche, București, 1891; Cronice
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
sunt foarte necăjit că răul din mine îneacă adesea binele...]. Se observă aici, ca și în multe alte „proze scurte” care ilustrează Gramatica... în afara tentei colocviale a povestirii, o conștiință neliniștită, cum se întâlnește adesea la D. Cantemir sau la cronicarii din secolul al XVII-lea. Adresându-se sieși sau altora, autorul ar dori răspunsuri și soluții la întrebările ce îl frământă. El este un meditativ, un obișnuit al dialogului reflexiv, citând frecvent filosofi în textele sale, ceea ce le face demne
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
baza unui studiu comparativ, al ambelor perspective, oferă imaginea globală. Avantajul studierii informațiilor apocrife este cel al identificării cu atmosfera epocii sau cu un anumit personaj. Astfel, faptele prezentate nu mai au aură distanță a unor evenimente consemnate de niște cronicari. Desigur, se recomandă păstrarea unei atitudini rezervate față de informațiile apocrife, din cauza subiectivismului autorului anonim în prezentarea unui eveniment. Într-o epocă religioasă, contemporanilor lui Iacob probabil că li s-a părut ciudată atracția tânărului rege pentru ducele Lennox. Curtenii au
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
James the First, containing I. Osborne's Tradițional Memoirs. ÎI. Șir Anthony Weldon's court and Character of King James. III. Aulicus Coquinare publicat în anul 1811. Identitatea lui Coquinarie nu a fost niciodata dezvăluită, rămânând astfel unul dintre misterioșii cronicari ai secolului al XVII-lea care ne-au furnizat date despre domnia regelui Iacob. Însă este un exemplu cum o lucrare apocrifa este preluată de către un scriitor recunoscut și republicata, două secole mai tarziu. După moartea prematură a prințului Henric
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Regele a avut surpriză neplăcută să vadă cum toți ofițerii protestanți precum și fiica sa, prințesa Ana, l-au părăsit și s-au alăturat trupelor invadatorilor. <footnote John Miller, James ÎI, Yale University Press, New Haven 2000, pp. 205-209 footnote> Conform cronicarilor oficiali, la data de 11 decembrie, Iacob al II-lea a fugit în Franța, nu înainte de a face un gest contestat până și în zilele noastre: a aruncat Marele Sigiliu al Regatului în râul Tamisa. Regele a fost capturat în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Commenwealth, iar la finalul secolului s-a optat pentru varianta de echilibru, moderată, în care monarhul era reinstaurat în postura de imagine conceptuală emblematica, dar cu puteri și atribuții limitate. De asemenea, comparând informațiile istorice furnizate de sursele oficiale, de cronicari recunoscuți, cu cele oferite de lucrările anonime, putem avea un alt punct de vedere al modului în care s-au desfășurat evenimentele secolului al XVII-lea. Cronicarii curților regale erau părtinitori cu cei pentru care lucrau și ale căror fapte
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și atribuții limitate. De asemenea, comparând informațiile istorice furnizate de sursele oficiale, de cronicari recunoscuți, cu cele oferite de lucrările anonime, putem avea un alt punct de vedere al modului în care s-au desfășurat evenimentele secolului al XVII-lea. Cronicarii curților regale erau părtinitori cu cei pentru care lucrau și ale căror fapte le relatau. Scriitorii de literatură apocrifa prezintă de multe ori faptele dintr-o altă perspectivă, fiind protejați de anonimat. Desigur, nu putem fi lipsiți de obiectivitate ca să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
este bisexuala, dat fiind povestea de dragoste dintre ea și domnișoara să de onoare, completată mai apoi cu povestea de dragoste pe care a trăit-o alături de cardinalul Dezio Azzolino. Regele Carol al XI-lea a fost unanim considerat de cronicarii oficiali o persoană timidă, morocănoasa, cu care nu se putea discuta. Din punct de vedere apocrif, Carol al XI-lea suferea de autism și a depus eforturi admirabile pentru a-și depăși condiția, aducând Suediei douăzeci de ani de prosperitate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
sa le găsim începând cu perioada adolescenței, când începe să iasă de sub tutela mamei. Cele mai importante detalii oficiale privind viața lui Ludovic al XIII-lea sunt oferite de contemporanii săi: Bassompierre, Fontenay-Mareuil, Gaston d'Orleans, Montresor, Omer Talon. Dintre cronicarii moderni, îi menționam pe R. de Beauchamp, cu lucrarea Louis XIII. d'apres să correspondance avec le cardinal de Richelieu; G. Hanotaux cu opera Histoire du cardinal de Richelieu, pe Rossignol, Louis XIII. avânt Richelieu și pe M. Topin, Louis
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
1858-67 reeditata, New York: Press, 1974, pag. 147-56. "Louis experienced an instinctive repugnance for his Minister, and he never showed more than a reasonable fidelity toward a servant whom he did not love." footnote> După ce am prezentat punctele de vedere ale cronicarilor contemporani lui Richelieu și lui Ludovic al XIII-lea, ne vom permite să ne exprimăm punctul de vedere. Dacă Ludovic ar fi simțit față de cardinal gelozia la care fac referire istoricii, dacă s-ar fi comportat plin de meschinărie, dacă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
lui A.D. Xenopol, Les Juifs roumains (1903), succint expozeu asupra chestiunii evreiești la noi. Lepădând afabilitatea surâzândă, socialistul cu gambetă scoate aici câteva scrâșnete. Dar îndeobște e volubil și sagace, un atu al comentariilor sale fiind bunul simț. Asistând, în calitate de cronicar teatral, la un șir de premiere, constată că mizanscenele sunt covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
atras în această perioadă de științele oculte: alchimie, astrologie, oniromanție etc. Datorită anturajului francez, este probabil să fi învățat și franceza, pe lângă limbile orientale. În 1691, se afla în Iași, când tatăl său, îndemnat de frații Ruset, poruncește uciderea marelui cronicar Miron Costin și a fratelui acestuia, Velicico, ambii de orientare politică filopolonă. La moartea lui Constantin Cantemir (1693), C. are abilitatea de a prelua domnia, dar n-o poate păstra decât puține săptămâni. După eșec, revine la Constantinopol. În 1699
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjește și aventurier, cântăreț în tambură țarigrădean, academician berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este un Lorenzo de Medici al nostru. G. CĂLINESCU Prima sa carte se adresează cititorilor de acasă, pentru a atesta - în română și greacă - însușirile autorului său
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o rubrică proprie, începând din anul 2000) și alte publicații culturale importante. Are un rol proeminent în
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
zel propagandă catolică, îi dete pe mâna fanaticului cler grecesc ca să-i judece și dete voie călugărilor să-i omoare. Apoi îl întărîtă pe Strașimir să atace pe Vucașin și spre acest scop chemă ajutoare turcești. De acolo îl învinovățesc cronicarii pământeni că el ar fi supus întîi și-întîi Țara Românească turcilor, care supunere însă n-a fost decât trecătoare și fără nici o regulă. Curând după ce stătu în scaun întemeie în anii 1365 și 1366 la Vodița, nu departe de marginea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
accesibil pentru planuri mari, dispus a făptui lucruri înalte, el era ca amic folositor, ca aliat credincios celor de un gând cu dânsul, pentru vecini neliniștiți o spaimă și un protivnic primejdios pe câmpul de bătălie. Un Radu-Voievod, neamintit de cronicari, coborâtor însă din Radu-Negru, întemeietorul statului și în drept de-a moșteni tronul, s-a săvârșit din viață înainte de-a fi stătut domn și a lăsat în urmă-i doi fu, Dan și Mircea, cari amândoi au ajuns unul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doar la nivel epic, dar chiar și în acest caz el apare adesea mascat. Moartea este accidentală și nu provo cată, sau este provocată, dar din alt motiv decât cel real. În legenda întemeierii Mănăstirii Putna, de exemplu, relatată de cronicarul Ion Neculce în O samă de cuvinte, se spune că Ștefan cel Mare și trei copii de casă au tras cu arcul ; unde au căzut săgețile domnitorului și a doi dintre copii s-a construit altarul, respectiv clopotnița și poarta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
târziu, un călător francez în Moldova l-a văzut pe principele Petru Șchiopul așezat sub un arbore și înconjurat de ofițerii săi, judecându-și supușii (91, p. 196). La rândul său, Ludovic al IX-lea (1226-1270) este descris de un cronicar contemporan judecându-și supușii la poalele unui stejar (vezi 119). Dar varianta cântecului eroic în discuție are un final specta- culos. La venirea voinicului cu probele materiale ale reușitei sale, Sila de Mihai „încremenește” de supărare. El îl încoronează totuși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
II-lea e.n. - prin degradarea și dispariția semnificației - un motiv mitic fără sens pentru istoricul Pausanias. De altfel, unele date ale formei arhaice a scenariului mitic în discuție par să fi supraviețuit și în relatări mai târzii ale mitului. Astfel, cronicarul bizantin Ioannes Malalas (secolul al VI-lea) relatează că Minotaurul s-a ascuns în Labirint (o peșteră labirintică în munte) și că „Tezeu l-a urmărit și [...], după ce l-a scos din vizuină, l-a ucis de îndată” (Malalas, Chronographia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-am vizitat în vara anului 2005) sunt expuse multe recipiente pentru diverse remedii pe bază de opium : Theriaca, Mithridatum, Papavera etc. Despre domnitorul moldovean de la mijlocul secolului al XVIII-lea Constantin Racoviță Cehan (căsătorit cu o turcoaică din Istanbul), cronicarul Ioan (Ioniță) Canta scria : „De atâta era strașnic că mânca afion dimineața și la vreme de chindii [= după-amiaza] bea pelin cu ulciorul, și preste toată ziua se afla tot vesel”. Este puțin probabil ca domnitorul Racoviță Cehan să fi consumat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
absintat”, cum îl numea Constantin Caracaș pe la 1820 (290, p. 62). Pe de o parte, acesta n-ar fi fost un act de „strășnicie” din partea domnitorului, vinul-pelin fiind o băutură ușoară și uzuală în spațiul românesc. Pe de altă parte, cronicarul ar fi numit băutura așa cum este cunoscută : „vin-pelin”. Mai degrabă, Racoviță Cehan Vodă consuma un fel de absint, o băutură alcoolică tare, preparată din uleiuri eterice psihoactive, extrase din planta amintită. Cu toate că vodă „mânca afion” (probabil „magiun de opium”) și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
băutura așa cum este cunoscută : „vin-pelin”. Mai degrabă, Racoviță Cehan Vodă consuma un fel de absint, o băutură alcoolică tare, preparată din uleiuri eterice psihoactive, extrase din planta amintită. Cu toate că vodă „mânca afion” (probabil „magiun de opium”) și „bea pelin”, conchide cronicarul, „trebile și le căuta cu toată rândueala” (155, p. 325). În 1899, G.I. Ionescu-Gion îl considera pe Racoviță Cehan primul „morfinoman” [sic ! ] din spațiul româ nesc. „Singurul morfinoman ce l-am găsit prin cronice și documente este Constantin-Vodă Racoviță, care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
existe cartel de estradare între noi și străinătate și că această teorie a fost erijată în lege prin votul de sâmbătă. Nu putem sfârși fără a releva unele cuvinte rostite de d. Cogălniceanu în privința însemnătății naționale a proclamării regalității. Strănepotul cronicarului Ioan Cogălniceanu zise: Regalitatea însemna ridicarea conștiinței naționale, afirmarea demnității și independinței țării... Când acei ce trebuie să apere drepturile acestei țări nu au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din trecut, atunci permiteți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Nu putem lăsa fără un scurt răspuns această neașteptată întîmpinare din partea bătrânului director al "Romînului". Fantasio se va face un moment serios, spre a fi la înălțimea acuzatorului său. Întâi, n-am inventat nici o calomnie, făcîndu-ne, după cum este uzul tuturor cronicarilor, ecoul nevinovat al unui zgomot, pe care de altminteri nu-l garantăm, în privința unui scandal ce s-ar fi petrecut. Al doilea, n-am numit nici direct, nici indirect, persoanele despre cari întrețineam pe cititorii noștri și nu ne costă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Fără recrutație Mircea și Ștefan-Vodă ridicau țara în picioare, ba adesea nici nu puteau s-o înfrîne și s-o domolească când era vorba de năvăliri în afară. În tot decursul acestei lungi epopee nu găsim însemnîndu-se de niciunul din cronicarii noștri o mișcare agrară; nicicând acest popor 124 {EminescuOpXIII 125} îndărătnic și viteaz nu atinge nici în clin nici în mânecă averea sau dreptul altuia; din contra, vedem o energică statornicie în păstrarea și moștenirea proprietății. A înstrăina un petec
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]