3,741 matches
-
critic literar la revista "Elle" și realizînd o serie de reportaje pentru "Le Point". Pasionat de călătorii, se inspiră dintr-o poveste trăită pe insula grecească Athos pentru romanul Interdit à toute femme et à toute femelle, (Plon, 2002), se cufundă în lumea feroce a editurilor și telerealității, cu Génération spontanée (Plon, 2004), pentru a cîștiga pre miul Interallié în 2007, cu Birmane, roman în care Christophe Ono-dit-Biot pătrunde adînc într-o țară în plină transformare, pe care o cunoaște bine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o necontenită și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi, e insuficientă, bolnavă și mortiferă. Minunat e că fiecare dintre ei se raportează la singura energie nesecată și nealterabilă: iubirea. Născut? Ba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al catedralelor, a mai fost un timp al trăsurilor, a fost și un timp al scrisorilor... Da, unii dintre noi își mai aduc aminte ba poate chiar, ușor anacronic, o mai cultivă încă de starea aceea specială în care te cufundai așezîndu-te la birou, cu o foaie albă de hîrtie în fața și un stilou, proiectîndu-ți gîndurile înspre un interlocutor invizibil, cu atenție, răbdare și grijă. Astăzi, în era SMS-urilor și a mailurilor, totul pare important și urgent, catastrofa pîndește după
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Maxime Roussy nu dorește să-și ascundă prea mult sforile de manipulator narativ pe care le trage în spatele păpușilor sale derutate. Dacă Cioran nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul unui cadru dat. Or, scriitura crudă și scenele scabroase, de o oroare gratuită, care abundă în cele două principale romane ale sale Du sang sur la chair d'une
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe toți cetățenii săi la un grad tot mai ridicat de moralitate, de lumină și de bunăstare". Astfel, Franța sau abstractizarea este cea care îi cheamă pe francezi sau realitățile la moralitate, la bunăstare etc. Nu înseamnă asta să ne cufundăm în această bizară iluzie care ne îndreaptă înspre a atinge totul cu o altă energie decât a noastră? Nu înseamnă asta a lăsa să se înțeleagă că există, lângă și înafară de francezi, o ființă virtuoasă, luminată, bogată, care poate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă, comparabili doar marilor poezii eminesciene: Eram puternic împărat: Era o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
visul însuși (Arca închide doar perechi alese). Dan Botta, "corsican prin mamă", pastișează pe Paul Valéry în românește și franțuzește: J'eusse voulu, d'amour portant les pîles chaînes, Me fier mollement à la prore des nues. Constantin Nissipeanu se cufundă suprarealistic în halucinații și absurdități deconcertante, nota sa fundamentală fiind un franciscanism violent, exultant: Sunt frate cu câinele, cu măgarul și cu șarpele. Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ și din aer. Sunt fratele plantelor și al stâncilor. Sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
realizează doar patru tomuri). Predilecția pentru gigantism și monumental îl așază pe Hașdeu alături de Dimitrie Cantemir și Ion Heliade Rădulescu, așa cum aprecia criticul și istoricul literar ieșean Mihai Dragan{\cîte 88}. Cum este cunoscut, în ultima parte a vieții se cufunda în singurătate și experiențe spiritiste (expuse în cartea Sic cogito). Prezența medalistica a lui Hașdeu este semnalată în lucrarea bucureștenilor Buzdugan-Niculiță{\cîte 89}., pe medalia celui de Al X-lea Congres Internațional al Lingviștilor, desfășurat la București, în 1967 (fig
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc, totdeauna plăcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în imanență și în pierderea definitivă a diversității scopurilor. În acest context, consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează această societate este absența de "reflectare", de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fundamentul solid al apostolilor și al sfinților noștri părinți și maeștri; să nu provoace vreun incident în domeniul vieții materiale; să manifeste prudență în aflarea păcatelor, pentru ca cei simpli să nu învețe prostii ignorate și nemaiauzite. Nimeni să nu fie cufundat în abis, terorizând sau făcând reproșuri în mod prea satiric, ci să înalțe către o speranță spirituală. Toți frații minori, oferindu-se pe ei înșiși ca exemplu de umilință, să nu subestimeze pe ceilalți religioși, regula sau statutele altor ordine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frați ai săi, cu aceeași umilință și îmbrăcăminte... Se putea crede că este mai degrabă un călugăr, dacă priveai la evlavia sa, decât un războinic renumit pentru faptele de vitejie. După ce a intrat în biserica fraților, a îngenuncheat înaintea altarului cufundat în rugăciune... Apoi, regele, cu o voce puternică și clară, a spus că nimeni nu trebuia să intre în sala capitulară în afară de cavaleri și frați, fiindcă voia să le vorbească. Iar când am fost reuniți în capitul, regele a început
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
diavolul va găsi cu dificultate o ocazie pentru a te ispiti. De asemenea, se poate întâmpla ca cei care ascultă o liturghie prea lungă să ajungă să formuleze unele critici răutăcioase, gândind că preotul, care în aparență pare a fi cufundat în evlavie, face acest lucru din plăcerea de a ieși în evidență, sau se poate întâmpla ca aceștia să fie cuprinși de plictiseală, etc.». 2. Fratele Ioan, însoțitorul fratelui Leon, care la rândul său fusese însoțitorul Sfântului Francisc, a povestit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
până și vina mea" și a spune cu dinții strânși "fie ele adevărate toate acuzațiile care mi se aduc" există o prăpastie între două poziții extreme, între care rămâne, fără îndoială o gamă întreagă de posibilități reale. Înainte de a ne cufunda în cercetarea unor asemenea "posibilități reale" între care să includem cazul ovidian, am vrea să aruncăm o privire la cât de dificilă și de delicată era apărarea sa în ochii împăratului: poetul era mereu în situația de a irita involuntar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vedem Întîi dezastrul global. O senzație, Întîi, de cădere, de „clătire” a sufletului, de zmintire, apoi, a lucrurilor: „Toate-au lipsit de la mine, de toate petrec departe, Toate curg spre osîndirea ticăloasăi melc soarte. Alerg, mă duc și vin iarăși, cufundat Întru uimire, Căci cu nimică nu să-mpacă sufletul de pătimire. Abia zorile răvarsă și doresc de asfințire, Pentru că În toată vremea sufletul mi-i În clătire.” De la clătirea sufletului, Conachi ajunge la trecerea lumii spre neant: „Lumea stă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai amară curînd a-mi agonisî! Mă lepăd de toate-a lumii, mă cernesc, mă Întristez Mă cufund În Întuneric, lumina să nu mai văz. Ochii facă-să izvoară și curgă de-acum mereu, P’ În’ ce-or face iaz de lacrimi nenorocit pieptul meu Sufletul supt sîn să bate ca la ceasul din sfîrșit.” Vine curînd și resemnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dante fixează modelul În vestitul cînt al Francescăi d’a Rimini și Paolo Malatesta. Este drept că acolo este vorba de lectura comună. Conachi vorbește de cititul singuratic care, Într-o vreme, răsîpea (elibera, consola, stimula) gîndurile, iar acum le cufundă În amărăciune. Lectura eliberatoare (sedativă) nu mai este, așadar, posibilă. Lectura a devenit o otravă, o incitare la disperare: „Cititul care-ntr-o vreme răsîpea a mele gînduri Acum nu mă mai agiută, căci citind În mii de rînduri A
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este, așadar, posibilă. Lectura a devenit o otravă, o incitare la disperare: „Cititul care-ntr-o vreme răsîpea a mele gînduri Acum nu mă mai agiută, căci citind În mii de rînduri A tale scrisori duioase, de amori Însuflățîte, Mă cufund În Întuneric de gînduri mai amărîte”... 14. O formă a iubirii este fuga de iubire. Exilul. Un om celebru a spus chiar că fuga este singura formă de scăpare În amor. Fuga este, În fond, arma cea mai eficientă a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a fi resuscitat într-o altă configurație, la intensitatea visului, în orizontul pur și impersonal al artei. În termeni asemănători vorbea Proust despre "motivul muzical" ce declanșează memoria involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului său profund și în ritmul jocului stilistic. Distincția teoretică dintre cele două "euri" (eul superficial, empiric și celălalt "eu", abisal, al artistului), devenită ulterior o dogmă a artei moderne (a cărei diferență specifică trebuie căutată în autonomia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în el, căci fără dânsa nu putea trăi". Trecerea de la un roman la altul al ciclului se realizează acum firesc, fără căznitele "incipituri" din Bizu ori Firu'n patru. În trenul care-l duce spre Iași, la Veronica, Eminescu se cufundă în reverie și rememorează povestea lor de dragoste (așa cum și-o imaginase el), fără să observe că în compartiment se consumă un trivial adulter, un amor clandestin între doi necunoscuți ce încearcă să-și ascundă identitatea reală sub niște nume
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai desăvârșită sârguință întâi învățăturile de tot feliul, care acestea aduc luminarea, strălucirea, lauda și toate îmbunătățirile la un neam, carele voiește să fie în numărul neamurilor celor luminate și mărite, iară nu să voiască a să vedea în veci cufundați în întunerecul neștiințelor și în lațurile ticăloșii. Mișcat de același impuls pedagogic superior, Gh. Asachi proclamă un ideal identic. Să studiem, căci: Atunce nu în zadar Europa ne va fi mărturisit atâtea simpatie, nu ni vor fi invitat în sânul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Vodă trece», deoarece În locul părăsit de Întunecatele umbre regale «sunt mii de salopete aici pentru plămâni». Adevărata culoare a anotimpului o dau Republica și izbânzile muncitorimii. Iar pentru țăranii satului de munte descris de Nicolae Tăutu, care de veacuri sunt cufundați În prejudecăți și neștiință, roși de mizerie și exploatare, noutatea este ajutorul ce li-l dă Partidul muncitorilor și «brațul de tovarăș grabnic» din Răsărit, adevărurile ce se slovenesc acum din cartea proaspăt Învățată: «A.B.C.D.E. - până-n hău, departe, silabisea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cursul narațiunii trece un fel de linie de umbră, care despică fenomenele În două. Ceea ce se află la dreapta ei, ceea ce privește aspectele vechilor relații sociale cu meschinăria și contradicția lor e puternic luminat. Ce trece de această barieră se cufundă Într-un fel de ceață deasă care disolvă contururile. Autorul Își pierde parcă dincolo de un astfel de hotar forța de a crea oameni vii cu personalitate distinctă, de a da trăsăturilor pozitive ale eroilor un relief puternic, de a prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pildă, orașul Piatra Neamță ș.a. Bacăul de azi nu păstrează, însă, aceste suprapuneri armonioase ale „straturilor” istorice și, în consecință, evoluția sa nu poate fi citită „în secțiune”. Campaniile de sistematizare și urbanizare din anii ’70-80 ai secolului trecut au cufundat în moloz vechea fizionomie citadină, reconfigurând-o la parametrii săi „tovărășești”. La tot pasul, monotonul peisaj arhitectonic - tipul de bloc -, induce sentimentul absenței legăturilor cu trecutul. Efectele acestei politici iresponsabile: odată cu trecutul, Bacăul și-a pierdut, de fapt, propria sa
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]