5,380 matches
-
să-ți dărui.” (Misivă) Imaginea femeii apare într-o proiecție luminoasă cu elemente de comparație din natură, într-o frustă fixare pe teluric, de unde pornește starea de exaltare și beatitudine: „Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,/ dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,/ dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -/ femeie cu gândirea ca un polen netrebnic/ și carnea ca oricare gândire mai zămoasă.// Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,/ te vreau, cum vreau
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
această poezie urmează nu logica diurnă a cotidianului, ci, dimpotrivă, pe cea a subconștientului, a memoriei involuntare, asociative. Fiecare cuvânt își caută, oximoronic aproape, neperechea: „peisaj amânat într-o prăpastie/ de fructe netrăite/ în prelungirea somnului tăcerea/ ruginită își face cuib de/ corb livid sub cerul pleoapei/ tale și-n hohotul luminii/ amânate fereastra o deschide spre/ golul dinlăuntru.” Poemele par picturi în cuvinte, fiecare dintre ele fiind deschis prin două versuri edificatoare asemenea titlurilor de tablouri: „peisaj muzical în care
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
lui Degețel de Martin Wincler, care joacă pe omofonia cuvîntului din original (avînd sensul de “deget” și “a crește”) pentru a crea un Degețel paradoxal, care crește prea mult, dar într-un climat sumbru, de complot și crimă, într-un cuib de feministe extremiste (căpcăune la figurat), ceea ce îl împinge la o căutare îndelungată a unui adevărat acasă. Iată, așadar, că poveștile Mamei Gîsca scrise de Charles Perrault sînt mereu scrise și rescrise, după cum cerea academicianul de odinioară, în noi maniere
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
întâmplare s-a petrecut miercuri, 16 mai, în spațiile generoase ale Galeriei Dialog din incinta noului sediu al Primăriei sectorului 2, acolo unde "zburătoarele" materializate în gesturi spontane, fascinante prin spiritualizarea și sensibilizarea formelor, ale Arianei Nicodim și-au făcut cuib din eufoniile clarinetului atât de viril al lui Aurelian-Octav Popa ori violei atât de senzuale a Sandei Crăciun-Popa. M-am bucurat să surprind din nou capacitatea de adaptare a muzicii contemporane românești (Cornelia Tăutu: De doi; Aurel Stroe: Drumul spre
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
altele plate, dar melodia „grădinii" se desfășura egală cu ea însăși, obsedantă. Unele fragmente melodice se înlănțuiesc demonstrativ pînă la finalul pregătit cu grijă - un vers sau o pereche de versuri memorabile: „Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!";/„Mor florile mîhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă...";/„ Miroasă dulce, cum miroasă un așternut păstrat de zestre"; „Iar noaptea toată deodată miroase-a dragoste și-a moarte"; / „Sunt seri cînd murmurul fîntînei e-așa de blînd
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
fiindcă fragmente din, bunăoară, Aron Pumnul dau relief istoric unei priviri apăsat subiective), împrumută versuri, proză, amintiri acestui portret de grup cu oraș. Înșirați în lungul prefeței despre loc a Irinei Petraș, o reverie teoretică și practică despre vîrste și cuib (nu e Clujul un cuib de păsări cîntătoare?), care va să spună că a room of one's own poate fi, uneori, și o capitală. Un loc în suflet, un drum în gînd. Nu seamănă unii cu alții, nici scrisul
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
Pumnul dau relief istoric unei priviri apăsat subiective), împrumută versuri, proză, amintiri acestui portret de grup cu oraș. Înșirați în lungul prefeței despre loc a Irinei Petraș, o reverie teoretică și practică despre vîrste și cuib (nu e Clujul un cuib de păsări cîntătoare?), care va să spună că a room of one's own poate fi, uneori, și o capitală. Un loc în suflet, un drum în gînd. Nu seamănă unii cu alții, nici scrisul lor nu seamănă, nici viața
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
în fiecare rînd despre un poet care putea să spună, el, sămînță de sclav, în fața lumii de caste, sînt fiul operelor mele: "...vei spune că deși născut din tată libert și cu puțină stare,/ Am desfășurat aripi mai mari decît cuibul./ Așa încît ceea ce tai de la neam, să împlinești la virtuți." (Epistole, I, 20). Totuși, într-o lume a norocului schimbător, a strînge pînzele prea umflate din calea vîntului e un tribut adus prudenței pe care, într-un tipar de ceară
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
traduse de mine - schița Leagănul, cu deosebire -, imensa lui disponibilitate pentru joc și libertate, are o încărcătură dramatică, rar întîlnită. Dar să tragem cu urechea la ce-i spune Achim adolescentei Rike în finalul cărții pe Podul Minciunilor, zărind un cuib de berze: „Frumoase făpturile astea!... dar ele devoră broscuțele fără să-și ceară scuze. De aceea noi vom fi mereu de partea broaștelor, nu-i așa?”
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
dosar elaborat de trei cardinali însărcinați să investigheze așa-numitele ”Vatileaks”. În luna mai a anului trecut, majordomul Papei, Paolo Gabriele, a fost arestat și acuzat că a furat și ”scurs” corespondență papală care arătat că Vaticanul este un adevărat cuib de intrigi și lupte interne. Potrivit ziarului La Repubblica , dosarul ce cuprinde ”două volume de aproximativ 300 de pagini legate cu un șnur roșu” este ținut într-un seif din apartamentul papal și îi va fi arătat succesorului papei înainte de
Raport devastator Vatileaks. Papa ar fi demisionat din cauza unei rețele de clerici homosexuali by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56771_a_58096]
-
de numai douăsprezece ceasuri de amărâta mea țară siberiană, unde mahalaua mea mă aștepta ca să mă batjocorească, iar buna mea mamă ca să-mi descînte veșnicele ei îndemnuri la însurătoare. Or, mai mult ca niciodată eram hotărît să-mi făuresc un cuib de viață pe tărîmurile mediteraneene". Eroul lui Panait Istrati, cum spuneam, un alter-ego al scriitorului, trăiește disperarea care nu e niciodată ultima și speranța că visările sale treze se vor împlini. Și, cum știm, s-au și împlinit, în 1924
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
bezmetic al celulelor, inelul obscen al/ anilor, brațul de aur coclit al/ neputinței. Nu mai cred/ în șerpuitul ei de felină, în privirea ei de somnambulă/ inocentă.... Ca un foc negru, ca o flacără de catran/ ard ochii ei în cuibul îmbălsămat al anotimpului, în/ rama roasă de carii a vârstei. Nu-mi cere să mă/ resemnez și să fiu fericit. Condeiul e obosit și scrie șire/ fără de sens. "in my beginning is my end". Poetul duce în lesă " Racul Negru
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
este însă o simplă culegere de poeți locali, uniți doar de hazardul geografic. Cei antologați aici sînt ieșeni și moldoveni atipici, sînt oameni care vor să spargă clișeele și prejudecățile care intervin cînd trebuie să definim Iașiul - un oraș calm, cuib al tradiționalismului aproape agresiv. Gestul antologatorului pare unul exasperat de inerțiile tîrgului de pe Bahlui, dar și de inerțiile celor care privesc acest tîrg într-un anume fel. Probabil cel mai bun text al antologiei este prefața lui Dan Lungu, în
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
cu mărețele-i grădini și așezămintele sale de băi, păreau că vor să se ascundă după nesfîrșitele șiruri de plopi înalți, de mesteacăni blonzi și de brazi posomorîți; cu toate acestea o rază de soare, căzută din cer peste acest cuib de zînă pierdut între îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrîngea pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice, cu care e acoperit. În față orizontul era închis de cele din urmă ramuri ale rîpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
așteaptă o caleașcă de pergament cu un coviltir de papirus spre a-l duce acasă, adică într-un palat de incunabule. Peisajul pe care-l străbate devine el însuși livresc, prevăzut cu munți de cărți și cu un șir de cuiburi ale unor rîndunici fantomatice alcătuite la rîndul lor din papirus, într-un crepuscul luminos ca un „palimpsest rozaliu”. Ce decurge de aici? Pus în fața situației de-a opta pentru Carte sau pentru o fată, autorul recurge la un delicios subterfugiu
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
de-al doilea de evanescentul, seraficul și atît de rafinatul Octav Grigorescu. Cei zece ani care s-au scurs, la apariția albumului, de la moartea celui din urmă au fost marcați, așadar, nu prin grija înneguratului ideolog care își încropise un cuib la Ministerul Culturii, ci prin bunăvoința d-lui Ernst Michael Winter, galerist din Hamburg și istoric de artă interesat de cele mai variate aspecte ale fenomenului european, de la arta creștină și pînă la Academia de pictură din Moscova. Cele patruzeci
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
că vânzarea primului portelicopter Mistral către Rusia este un proces ireversibil, în timp ce livrarea unei a doua astfel de nave depinde de atitudinea Moscovei. SUA, țările baltice și Marea Britanie au exprimat îngrijorări față de afacerea franco-rusă de 1,6 miliarde de dolari. Cuibul oligarhilor ruși de la Londra Este o dezbetere falsă condusă de ipocriți", spune Jean-Cristophe Cambadelis, liderul Partidului Socialist din Franța, formațiunea aflată la guvernare. El îl acuză pe premierul britanic David Cameron că a criticat livrarea navelor Mistral în timp ce "mulți oligarhi
Rusia divide Europa. Scandal și ipocrizie în UE: "Dacă Londra vrea sancțiuni, să înceapă cu Abramovici" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53742_a_55067]
-
darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul este emblematic pentru dispozițiile crepusculare ale poetului, atent la tot ce, în sine sau în juru-i, înseamnă amurg, sfîrșit de ciclu sau presimțiri ale acestora: "ascult cum se topește
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
au dedicat frumosului. „Ei sunt oxigenul intelectual al oricărui dascăl universitar”, spune Dumitru Popescu, mentorul care le ține adesea cursurile în atelierul de la mansardă, într-o atmosferă boemă, știută din prima tinerețe, cu cafea și gustări. Personala din Franța și „cuibul de aur” Al doilea drum, acasă, îl readuce după o zi de osârdie artistică, în căminul conjugal, la „cea mai bună soție care te poate aștepta vreodată în viață”, doamna împlinirilor sale, care-l veghează cu tandrețea și bunătatea ca
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
e doar un soț al soției, ci poate chiar mai mult, un soț împlinit datorită soției. Îmi spune cu o ușoară undă de umor, dar și duioșie, cu eterna sa „coloratură de incurabil simbolist”: „M-am așezat în sfârșit în cuibul de aur, pe care mi l-am dorit și pe care mi l-a dăruit Dumnezeu, cu o soție cu farmecul și sufletul inegalabile”. Dr. Maria Pongrácz-Popescu S-a născut la Odorheiul Secuiesc, în județul Harghita. Romanciera, traducătoarea și ziarista
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
și istorie literară, pentru Istoria literaturii române contemporane - Alex Ștefănescu Premiul pentru critică literară - Ion Simuț Premiul pentru poezie - Ovidiu Nimigean Premiul pentru proză - Radu Mareș Premiul pentru eseu - Cassian Maria Spiridon Premiul pentru promovare culturală - Aurel Podaru La Muzeul "Cuibul Visurilor" din Maieru, s-au sărbătorit 50 de ani de la înființarea acestei instituții, al cărei inițiator și slujitor este profesorul Sever Ursa. Tot aici, la Maieru, au fost discutate în cadrul Șantierului Editorial "Liviu Rebreanu" câteva volume aflate în lucru sau
Mișcarea literară - cinci ani de existență by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9021_a_10346]
-
pe care-l au copiii în viața fiecărei familii: „Doamne, nu mă lăsa nici pe mine, nici pe cei pe care-i iubesc - părinți, frați, prieteni -, scutește-i, Doamne, și pe cei ce mă urăsc, să vadă vara fără frunze, cuibul fără puișori, stupul fără albine și casa fără copilași“. Ei sunt primăvara vieții și viitorul neamului nostru. Părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana, deși erau înaintați în vârstă, totuși, rugăciunile lor pot și trebuie să fie un îndemn și pentru
Agenda2003-36-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281428_a_282757]
-
Cercetătorii din Canada au creat în laborator, prin reactivarea unor gene vechi, o formă de furnică gigant, dotată cu cap mare și fălci. Furnicile ”supersoldat” au rolul de a apăra intrarea în cuib. Deși furnicile gigant pot apărea sporadic în mod natural în stare sălbatică, cum se întâmplă în deșerturile din SUA și Mexic, rezultatul experimentului oamenilor de știință canadieni sugerează că menținerea seturilor de instrumente de dezvoltare de rudenii joacă un rol
Au fost create furnicile "supersoldat" cu cap mare şi fălci () [Corola-journal/Journalistic/67529_a_68854]
-
artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul de barză cu oul cosmic. Sinceritatea impusă de repetatele confesiuni trimite la o scenă similară din Notting Hill (Marea Britanie, 1999) a lui Roger Michell, comedie lirică de o încîntătoare convenționalitate, anume creată pentru a ne amăgi cu posibilitatea anulării barierei
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
anul de suspendare, Legiunea capătă dreptul de a-și înființa un partid. Va fi Partidul " Totul pentru Țară" sub conducerea formală a generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul, Codreanu, oficial, rămînînd șeful Legiunii, considerată pe nedrept desființată. Oricum, Legiunea e în fortificare, numărul cuiburilor ajungînd, în decembrie 1935, la 34.000. Sistema taberelor de muncă și întreaga propagandă, masivă, a legionarilor îi fortifică, cîștigînd noi aderenți, încît la Congresul studențesc de la Tîrgu Mureș (1935) s-au organizat, fără teamă, echipe ale morții (botezate "echipe
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]