4,021 matches
-
și cunoașterea altuia, cu scopul de a asigura eficientă activității și adaptarea la condițiile sociale și de mediu. Experiența psihologică este întâlnită în mituri, legende, proverbe; ea reprezintă o psihologie nesistematizata care filtrată, este prezentată în multe genuri de literatură culta și filme. Cunoscătorii psihicului erau înconjurați de mister și admirație: Acțiunea coordonată a funcțiilor psihice în procesul învățării precum și în controlul activităților face obiectul "psihologiei generale". Sub acest aspect o deosebită semnificație are analiza structurală a cunoașterii, în special structura
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
substanțial, impermeabil penetrării creștinismului. Iluminismul a influențat profund politica ecleziastică a statelor, care - în numele binelui comun - au afirmat propriul drept de a interveni în domeniul religios (despotismul luminat, iozefinismul, jurisdicționismul). Renașterea precedase și pregătise Iluminismul prin Umanism, retrezind interesul elitelor culte ale Europei pentru comorile culturii clasice "păgâne" și pentru studiul obiectiv și metodic ("ad fontes") al acestora și, de fapt, al oricărui alt text, fapt care n-a întârziat să afecteze reputația Bisericii catolice a cărei autoritate asupra întregului Occident
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
specializat, dezvoltând un limbaj rafinat, depărtându-se de „populismul” și iraționalitatea muzicii psihedelice (adeseori alimentată de experiențele psihedelice - de unde și numele - provocate de consumul de droguri). Se elaborează o muzică, intitulată rock progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte (înțeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puțin oportune, ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic). Este epoca unei mari diversificări stilistice, a momentelor instrumentale solistice extinse (aducând cu desfășurările de acest fel din
Muzică rock () [Corola-website/Science/298419_a_299748]
-
vedere al vechimii, basmul nuvelistic este mai recent decât basmul fantastic, marcând și o anume demitizare a personajului, care este ales din lumea comună. În literatura română, basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este "Dănilă Prepeleac", de Ion Creangă. Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui Petre Ispirescu, care
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
este ales din lumea comună. În literatura română, basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este "Dănilă Prepeleac", de Ion Creangă. Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui Petre Ispirescu, care actualizează și recreează basmul, păstrând funcțiile principale, formule fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livreasca. Scriitorii devin ei înșiși autori de basme, cunoscuți fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu. Basmul cult, împlinit printr-o inserție expresiva specifică stilului marilor scriitori, isi armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluenta discursiva, preluând viziunea scriitorului și integrînd teme și motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia basmului popular, dar
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
creând o comunicare mai directă cu cititorul și dând uneori o nuanță subiectivă expunerii faptelor. În același timp, se pot identifica particularități ale stilului, modalități portretistice și motive proprii autorului în scenariul basmului, care ai conferă originalitate și atractivitate. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, si in acelasi timp reduce caracterul convențional al unor secvențe narative, adaugîndu-le semnificații și efecte specifice literaturii culte. G. Călinescu numea basmul cult “o oglindire a vieții
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
scenariul basmului, care ai conferă originalitate și atractivitate. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, si in acelasi timp reduce caracterul convențional al unor secvențe narative, adaugîndu-le semnificații și efecte specifice literaturii culte. G. Călinescu numea basmul cult “o oglindire a vieții în moduri fabuloase”, “un gen vast, depășind cu mult românul, fiind mitologie, etică, știința, observație morală etc. Caracteristică lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
originalitate și atractivitate. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, si in acelasi timp reduce caracterul convențional al unor secvențe narative, adaugîndu-le semnificații și efecte specifice literaturii culte. G. Călinescu numea basmul cult “o oglindire a vieții în moduri fabuloase”, “un gen vast, depășind cu mult românul, fiind mitologie, etică, știința, observație morală etc. Caracteristică lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale. Când dintr’o narațiune
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale. Când dintr’o narațiune lipsesc acești eroi himerici, n’avem de a face cu un basm.” Basmul a apărut în epica populară, ulterior pătrunzând și în literatura culta (în sec. al XIX-lea, în perioada de afirmare a esteticii romantice). Specie a epicii (culte), narațiune amplă, implicând supranaturalul sau fabulosul.Personajele (oameni, dar și ființe himerice) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele și răul în diversele lor
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
de acțiuni convenționale sau momentele subiectului: situația inițială de echilibru, intrigă (evenimentul care dereglează echilibrul inițial), acțiunea de restabilire a echilibrului (călătoria eroului, apariția donatorului și ajutoarelor, trecerea probelor), deznodământul (refacerea echilibrumul, răsplată eroului și pedepsirea rău făcătorului). În basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizează evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice și propriului său stil. Basmul cult imită relația de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului. Particularitățile basmului cult: Toate basmele
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
călătoria eroului, apariția donatorului și ajutoarelor, trecerea probelor), deznodământul (refacerea echilibrumul, răsplată eroului și pedepsirea rău făcătorului). În basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizează evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice și propriului său stil. Basmul cult imită relația de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului. Particularitățile basmului cult: Toate basmele din lume corespund unui set de scheme narative arhetipale. O clasificare extrem de precisă a fost realizată în 1910 de folcloristul finlandez
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
În basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizează evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice și propriului său stil. Basmul cult imită relația de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului. Particularitățile basmului cult: Toate basmele din lume corespund unui set de scheme narative arhetipale. O clasificare extrem de precisă a fost realizată în 1910 de folcloristul finlandez Antti Aarne (1867-1925), completată mai apoi de un american, de Stith Thompson. Clasificarea Aarne-Thompson include azi 2
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
Jacob și Wilhelm Grimm în Germania, Alexandre Nikolaïévitch Afanassiev (1826-1871) în Rusia. Basmele românești au intrat în atenția scriitorilor relativ târziu, în epoca marilor clasici și a Junimii. Atunci foarte activi în culegerea basmelor și apoi în scrierea unor basme culte au fost scriitorii Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu („Basmul feciorului de împărat fără noroc la vânat“ din eseul „Pseudokynegetikos“), Mihai Eminescu (autorul mai multor basme originale, între care și Fâț Frumos din Tei, Cenușotca - o variantă a Cenușăresei), Ioan Slavici, Ion
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
Eminescu (autorul mai multor basme originale, între care și Fâț Frumos din Tei, Cenușotca - o variantă a Cenușăresei), Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, și puțin după aceea și Petre Ispirescu. În ultimul timp, în România scriitorul care a publicat basme culte este Petre Crăciun (Floarea înțelepciunii și Iarbă puterii, în 2002 și Basme, Editura Zorio, 2013, Basme pentru familia mea, Ed. Zorio 2014) Basmele populare sunt parte a memoriei colective, a ceea ce Jung numește inconștient colectiv. Cu toate acestea primele care
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
-ului Istro-Romanian Community Worldwide al Marisa Ciceran, pentru publicarea a numeroase materiale de tot felul legate de istroromâni. Pe lângă literatura populară culeasă și publicată de cercetători în decursul timpului, datorită asociațiilor și proiectelor există de puțină vreme și o literatură cultă în istroromână, redusă cantitativ, care constă în poezii, unele pe muzică, amintiri, eseuri și traduceri. Unele creații au fost publicate în prima revistă în limba istroromână, "Scrisore către fraț Rumer", a Asociației culturale istroromâne „Andrei Glavina”, apărută în anii 1996-2002
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
ei sunt tătari, urmați de turci și de alte comunități mai mici de albanezi și rromi musulmani, precum și de grupuri de imigranți din Orientul Mijlociu. Interesele lor sunt reprezentate conform Legii Cultelor de Muftiyatul Cultului Musulman din România. Din 2005 muftiul cultului musulman din România este Murat Iusuf. În România se află peste 80 de moschei. Primii musulmani care au apărut pe actualul teritoriu al României au fost dintre pecenegi și cumani. Deși majoritatea lor erau creștini, numărul musulmanilor era totuși considerabil
Islamul în România () [Corola-website/Science/307041_a_308370]
-
cor mixt și pian (orchestră), versuri de Maria Banuș; Două coruri pentru copii, opus 87 (1959), două voci și pian, versuri de Cicerone Theodorescu. MUZICĂ VOCALĂ • Trei lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, opus 10 (1929). MUZICOLOGIE • Folclorul în „Muzica” cultă românească, în „Muzică și poezie” nr. 4, București, 1936; Câteva cuvinte despre jazz, în „Secolul 20” nr. 3, București, 1965; • Debussy, în „Studii și cercetări de istoria artei” nr. 1, București, 1969; Posibilitatea unici nou preclasicism, în „România literară” nr.
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
țara soției sale. În 1931, când era Președintele de Onoare al celui de al doilea congres al matematicienilor polonezi la Wilno, a ținut conferință să în limba poloneză. Nicolae Iorga avea dreptate când scria despre Petre Sergescu: „Un om foarte cult și care știe să scrie, un matematic care-și știe cumpăni gândul și rostul. A fost legat prin inima să de o țară pe care cu iubire a căutat s-o cunoască. Fără prejudecăți a mers acolo, a cercetat și
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]
-
din diverse izvoare întreprinse de cărturarul anonim. Acesta ar putea fi, crede istoricul, unul dintre monahi mănăstirii din Peri, ctitoria fraților Drag și Balc (1391) înălțată la rang de stavropighie de către Patriarhia constantinopolitană. O. Pecican crede că la originile legendei culte se află o tradiție orală circulantă atât la sudul, cât și la nordul Dunării. Originea venețiană a fraților Roman și Vlahata trimite la originile italice ale românilor, pomenite încă în corespondența țarului vlahilor și al bulgarilor Ioniță Caloian cu papa
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
sau Pavel (n. 27 iulie 1875, Chișinău - d. 8 decembrie 1927) a fost un istoric român basarabean, membru de onoare (1919) al Academiei Române, președinte al Partidului Național Moldovenesc. "„Om foarte cult, poseda o vastă bibliotecă și cunoștea amănunțit istoria Basarabiei”". A absolvit liceul în Nikolaev (Herson), iar apoi Facultatea de Drept din Petersburg. În 1905 ajunge judecător de pace în ținutul Orhei și în același an devine președinte al comitetului de
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
(n. 31 iulie 1927, Moreni, jud. Dâmbovița — d. 22 ianuarie 2008, București) a fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar român. Creația sa se înscrie în zona muzicii culte contemporane și acoperă numeroase genuri muzicale. Niculescu a fost preocupat de folclorul muzical al Extremului Orient, de heterofonie și de muzica electronică. Timp de mulți ani, a predat compoziția la Conservatorul din București. A fost membru titular al Academiei Române și
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
cronică a vieții, în principal a trei familii din înaltă nobilime rusă: Bolkonski, Bezuhov, Rostov. Dintre numeroasele personaje perfect desenate, un relief deosebit îl capătă prințul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov și Natasa Rostova. Primul este un om inteligent și cult, voluntar și energic, generos și sincer, onest și cu o bogată viața interioară, dar care-conștient de inevitabilul declin al clasei căreia îi aparține și dezamăgit de mediul căruia nu i se poate adapta, desi caută, zadarnic, să dea prin acțiune
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
romanul său "1984", publicat în 1947. Principalul teoretician al Proletcultului a fost Aleksandr Bogdanov. În studiile de specialitate din România mișcarea a primit numele de proletcultism. A afectat în mod egal toate artele, critica și istoria literară, pictura, sculptura, muzica cultă, literatura. Proletcultismul decurge din doctrina potrivit căreia a existat o „revoluție a proletariatului”, anume „revoluția” comunistă. În fapte, așa cum reiese din studiile istorice acumulate din 1991 încoace, revoluțiile populare, ca cea din februarie 1917 în Rusia, nu au produs comunism
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
la școala din Paris a lui Joseph François Talma. Întors în țară, a întemeiat în 1833, împreună cu alți intelectuali legați de mișcarea revoluționară democrată, prima școală de artă dramatică. Pregătind primele cadre profesionale de actori, el a pus bazele teatrului cult în Țara Românească. A tradus din Homer (publică la București, în 1837, prima traducere în românește a Iliadei), Alfieri, etc. În 1853 întemeiază ziarul "Săteanul creștin". Printre elevii lui Aristia s-au numărat Costache Caragiale și Eufrosina Popescu. Împreuna cu
Costache Aristia () [Corola-website/Science/308668_a_309997]