4,322 matches
-
am luat medii bune și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început! Acum, parcă și lumea din jurul meu era alta! În ultima zi de cursuri a venit și tata de acasă pentru unele cumpărături, m-a luat cu drag în prima mea vacanță de elev normalist. În prima zi de vacanță, satul Priponești - sat de oameni gospodari, „tot unul și unul”, și-a sporit numărul cu vreo 25-30 de școlari ce reveneau acasă de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe aceeași cale pe care am folosit-o la intrare, un lift de sticlă (ca-n filme) construit în afara clădirii, oferindu-ți o fracțiune de secundă panorama cartierelor din apropiere cu case cărămizii și mușcate atârnând pe la ferestre. Am făcut cumpărături pentru masă și apoi ne-am întâlnit cu un doctor stomatolog chilian care a studiat în România. Am băut cu el o bere la o tavernă și la 23.30 am intrat în casă. Azi, aceeași ploaie. M-am îmbrăcat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dimineață spre Rethimnos cu gândul de repeta experiența. Fie că am avut o zi grea, fie că într-adevăr nu se ridica la nivelul pitorescului primului loc, acest al doilea oraș vizitat ne-a gonit din el. Am făcut câteva cumpărături și am pornit la drum. S-ar putea ca starea să fi fost subiectivă, dictată de o indispoziție fizică care ne-a jucat feste toată ziua. Am mers încontinuu, destul de greoi din cauza căldurii și abia după ora 14.30, trecând
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și cea de imobilitate pentru mine, iată că ziua cea mare a sosit și după ce vineri și sâmbătă am aranjat totul, ridicând lucrările, inventând soluții pentru a depăși lipsa materialelor adiacente necesare în astfel de momente după ce-am făcut cumpărături și după ce-am improvizat meniu-ul pentru o cină cu Mousen, Giuseppe, Raul și noi doi, deci, după toate acestea ziua cea mai lungă s-a scurs și a venit momentul vernisajului, care de fapt a fost în primă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe toată partea dreaptă. N-avem ce face, probabil că sunt reacții la aerul condiționat și la pereții umpluți cu vată de sticlă. Altă explicație... Marți, 26 decembrie 2000 - Washington Zilele trecute am pregătit Crăciunul. Totuși am mai ieșit la cumpărături cu Dana și Dan, iar sâmbătă am avut curajul să ne aventurăm singuri atât cât s-a putut într-o plimbare de câteva ore, printr-o „așezare” (nici nu știu cum să-i spun altfel) cu case frumoase, unele chiar de cărămidă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să-mi fac treaba (de rutină pentru o secretară) mai ușor, cu spor și plăcere. După ce am terminat, pe la 12.30 ne-am întâlnit cu Liviu care singur a mai vizitat o dată muzeul național de artă și am plecat la cumpărături. Mi-am găsit haine pe măsura mea, fapt care mi-a dat o stare bună. Sâmbătă am făcut o ciorbă de burtă și am stat mai mult în casă, iar duminică am mers cu toții la cumpărături. Am început „revelionul” fără
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și am plecat la cumpărături. Mi-am găsit haine pe măsura mea, fapt care mi-a dat o stare bună. Sâmbătă am făcut o ciorbă de burtă și am stat mai mult în casă, iar duminică am mers cu toții la cumpărături. Am început „revelionul” fără fast sau pregătiri. Nu am prea înțeles de ce, dar a fost bine. De fapt nici nu știam când să mă bucur sau să fac bilanțul anului care a trecut și să-mi stabilesc azimuturi pentru cel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
occidental din perioada 24 iunie 1948-9 mai 1949 și miile de zboruri executate de către aviația americană și engleză pentru aprovizionarea orașului. Ca o palidă ripostă, membrii reprezentanțelor diplomatice și militare din Berlinul occidental, însoțiți de consoarte își făceau cu regularitate cumpărăturile în Berlin "Hauptstadt der DDR", acestea fiind produse alimentare, îmbrăcăminte, încălțăminte, cristaluri, porțelanuri de Meissen, blănuri etc., la oficial redegiștii cotând marca lor la paritate de 1 la 1 cu marca vestică, dar la casele de schimb din Berlinul occidental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din când în când câte un articol în Die Welt, marele cotidian din vest, pe prima pagină, cu fotografiile de rigoare, prezentând soții ale unor grade superioare din trupele sovietice și diplomați ai ambasadei sovietice din est Berlin, venite la cumpărături în marile magazine din vest și încercând să iasă din buticuri "uitând" să achite bunurile din sacoșele burdușite. După ceva timp, parcă mă născusem la Berlin! Începusem să învăț orașul, luasem legătura cu "autoritățile" și cu ceilalți atașați culturali de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deasupra lor o bucătărie mare, iar la celălalt capăt o mică construcție cu două camere ca de păpuși, folosită ca depozit de te miri ce! După primul contact cu "teritoriul național", am plecat cu șoferul și soția să ne facem cumpărăturile de primă necesitate. La plecarea din București luasem avans din salariu 300 de dolari erau primii din viata mea i-am schimbat în pesoși și am pornit-o către un supermercado din apropiere, "Jumbo". După alimentația rațională din patrie, ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cel mare, unde ne aștepta masa de "bun venit". Atmosfera era dintre cele mai promițătoare și toți colaboratorii îmi sorbeau cuvintele, de parcă le-ar fi vorbit Ioan Gură de Aur. După masă, n-a mai fost nevoie să ieșim la cumpărături, fiindcă aveam două frigidere pline, prin grija colectivului, cu de toate, așa că ne-am ocupat de desfacerea bagajelor, am dat câteva telefoane acasă la rude și prieteni, am admirat de pe terasă celebra statuie de pe Corcovado și, într-un târziu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să-i ajut să se întoarcă în România, că "Brazilia nu-i de ei"! Feliz Navidad! Crăciun fericit?! Pentru un român Crăciunul înseamnă de obicei ninsoare, zăpadă, un pic de geruleț să scârțâie tălpile, pomul împodobit (brad-brad, nu plastic), forfota cumpărăturilor, casa mirosind a sărbătoare, bucuria cadourilor, colindătorii, întâlnirile cu rudele și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade, colindătorii doar pe CD-urile aduse de acasă, iar bunătăți tradiționale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oară". Vederea de "sus" merită orice creștere de tensiune Leme, Copacabana, Ipanema, Leblon, Botafogo, Flamengo, Corcovado... Ca și de pe Corcovado, și aici ne străduiam să reperăm Consulatul, aflat la poalele "Cocoșatului". Ajunși în vârf, emoțiile ascensiunii generau o "furie" pentru cumpărături artizanat și tricouri cu reproducerile "Căpățânei de zahăr" pentru prietenii din țară ce o știau doar din fotografii. După cumpărături, cu ce ne mai rămânea prin buzunare, ne cinsteam la cochetul restaurant admirând pomii, florile, oceanul și minunatul oraș. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și aici ne străduiam să reperăm Consulatul, aflat la poalele "Cocoșatului". Ajunși în vârf, emoțiile ascensiunii generau o "furie" pentru cumpărături artizanat și tricouri cu reproducerile "Căpățânei de zahăr" pentru prietenii din țară ce o știau doar din fotografii. După cumpărături, cu ce ne mai rămânea prin buzunare, ne cinsteam la cochetul restaurant admirând pomii, florile, oceanul și minunatul oraș. Nu poți vorbi de Brazilia și de Rio fără să vorbești de fotbal. Îmi place fotbalul de calitate, de aceea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dăuna "aerului festiv"!). Treaba cu piscina și jocul copiilor ne-a determinat să punem în discuție programul de lucru. Normal era de la 9 la 13 și de la 14 la 18, după program nemaiavând practic timp nici pentru plimbare, nici pentru cumpărături, nici pentru copii. Dorind să câștigăm o oră, să începem la 8 și să terminăm la 17, am prezentat într-o ocazie "doleanța" șefului, care, văzându-ne la unison în susținere, a acceptat noul program pentru o săptămână, "de probă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și până acum. Ne-am interesat cum putem ajunge în comunele unde urma să facem apostolat. Era marți și nu puteam pleca spre școli decât vineri, când era zi de târg și oamenii veneau cu produse agricole și făceau diferite cumpărături. Ce să facem, unde să dormim, unde să mâncăm, din ce bani? Iată doar o mică și nenorocită propoziție cu semn de întrebare la capăt. Nu ne-a dat prin gând să ne ducem la primărie, la directorul unei școli
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era rușine să spună că de fel e moldovean, iar asta o făcea, desigur, în ucrainiană. După ce m-am prezentat la director, primul lucru pe care trebuia să-l am era un caiet pentru planuri. și asta însemna, mai întâi, cumpărătură. În fața școlii, în colțul dinspre sud-est era o prăvălie unde vindeau toți membrii familiei, adică mama, tata sau fata. Te servea cel care se întâmpla să fie în magazin, imediat după ce clopoțelul era mișcat la deschiderea ușii. Prima dată fusesem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o chirie foarte mică. 27 DRAMA ALIMENTELOR DE BAZĂ Alimentele de bază se găseau, dar în cantități insuficiente. Dacă aveai o relație, puteai cumpăra produsele necesare de la bișnițari. După ce plăteai ratele lunare, exista totuși avantajul că rămâneau bani pentru diverse cumpărături, dar și pentru concediu. Persoanele cumpătate puteau face economii însemnate, de cele mai multe ori transformate în depozite la CEC. Nu era foarte greu să-ți cumperi o mașină Dacia. Cu o sumă plătită în avans și cu rate lunare, în cinci
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
desăvârșire de hotărârea luată. PLOCOANE PENTRU NOTE DE TRECERE Pregătirea pentru examenele din februarie de la „Ștefan Gheorghiu” anul acela a fost planificată de pe douăzeci până pe treizeci decembrie. Deși Crăciunul nu era o sărbătoare recunoscută de către comuniști, totuși oamenii alergau după cumpărături, cozile erau mai lungi, iar în tramvai, bucureștenii aveau sacoșele încărcate după ore multe de stat la rânduri. Femeile discutau numai despre picioare de porc, „adidași” cum 157 li se spunea, pentru piftie, despre prăjituri cu unt, cafea, tacâmuri de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
alfabetului. După noi, ușile mari ale halei s-au închis repede. În partea opusă intrării, mai mulți milițieni încercau cu greu să țină piept mulțimii de bucureșteni care așteptase ieșirea delegației pentru a intra în hală și a-și face cumpărăturile. Unii care locuiau prin apropiere au stat câteva nopți și au văzut descărcându se lăzi cu bunătăți, iar acum voiau să cumpere și ei ceva să ducă la copii acasă. Când am ajuns acasă, peste câtva timp, aveam să aflu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
16 febr. 1984: UM 0639 16 febr.1984 D00304746 Strict Secret 17febr.1984 Exemplar unic UM 0625/372 ALECU Ora 19,19. Chemat. Soția îi spune doamnei... că săptămâna trecută a fost la ea..., care a venit în București după cumpărături și că Alecu a fost într-o delegație la Turnul Severin și a revenit bolnav. Amândouă se plâng de temperatura scăzută din apartamente, iar soția adaugă că dorește o locuință mai călduroasă și de aceea urmărește anunțurile cu schimburi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști, îi predă pîrcălabului și „privilejiul de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Iliaș Rareș (1548, februarie 29) și Alexandru Lăpușneanu (1554, martie 1). În primele decenii ale secolului al XVII-lea, satul sa aflat între proprietățile familiei Buhuș. Dar, la 11 septembrie 1642, Vasile Lupu îi întărește moșia însemnatului boier Lupul Prăjescu, cumpărătură de la Constantin Buhuș. în continuare, cel interesat de istoricul așezării trebuie să fie atent la faptul că moșia Hlipiceni apare în acte fie separat, fie ca seliște a Todirenilor. Următoarea informație certă este din 1751, iunie 25, cînd Hlipiceni apare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în împrejurări insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta vinde Todirenii, cu siliștele (între care Hlipiceni) lui Constantin Cațichi și Constantin Ureche, pentru suma de 60.000 lei (1792, august 25). Ureche împrumutase banii pentru partea sa de cumpărătură de la aga Săndulachi Sturdza, vărul primar al lui Scarlat, și, pesemne, neputîndu-i întoarce, îi cedează Hlipicenii și partea sa din Todireni, la 20 octombrie 1795. Săndulachi, în urmă mare vistier și logofăt, împreună cu soția sa, Ecaterina, sunt ctitorii bisericii de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști, îi predă pîrcălabului și „privilejiul de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]