139,825 matches
-
limbă germană, adică primul roman polițist a cărui acțiune se petrece în saloanele diplomației, și nu oriunde, ci tocmai în cele ale Ambasadei Germane din București. V-a determinat experiența personală să amplasați acțiunea romanului exact în România? Thomas Prinz: Da, am fost detașat din anul 1993 pînă în 1997 la Ambasada Germaniei din București. A fost exact perioada în care a apărut primul meu roman, Mode, Mord und Models. Reușita acestuia m-a motivat în scrierea celei de-a doua
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
păstrat amintiri plăcute sejurului meu în România, despre care cred că este un exemplu al coliziunii imaginilor contrastante despre una și aceeași țară... R.B.: Credeți că aici în Occident s-a creat o imagine a țării bazată pe clișee? T.P.: Da, în orice caz cu precizarea că trebuie să ne întrebăm căror cauze se datorează aceasta. Există firește motive dintre cele mai diferite. Pe de-o parte, nu se știu prea multe despre România. În timpul războiului rece, România s-a autoizolat
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
de încredere în sine, și-a crescut singură cei doi copii, și-a dat doctoratul, a fost campioană la judo și pe deasupra, deși dă dovezi de cochetărie, este băiețoasă. Ați intenționat să creați un nou tip de personaj feminin? T.P.: Da, am vrut cu bună știință să creez un nou tip de detectiv. Există în rafturile bibliotecii de romane polițiste germane o mulțime de detectivi bărbați și eu nu doream deloc să îmbogățesc această galerie cu încă o figură. În plus
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Gheorghe Grigurcu * Teoreticienii literari care disprețuiesc literatura ar putea fi asemănați cu acei medici despre care vorbește, în jurnalul său, Leonardo da Vinci, care asistau la operațiile ce le făceau bărbierii, fără a se înjosi vreodată a mînui singuri instrumentele medicale. * Vieții îi datorăm iluzia, destinului îi datorăm certitudinea. * Demonia acestei prospețimi care vrea să devină Formă, să se fixeze. * Orice Formă
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
de diferite: unii jurând că genul este pe moarte, alții că așa-zisa criză trebuie atribuită mai degrabă editorilor decât autorilor sau genului. Îmi aduc aminte că intervenția ta era foarte tonică, vorbea de roman ca de un Lazăr înviat. Da, la fel cred și acum: că momentul de față este unul favorabil romanului. În anii '60 a existat teoretizarea sau, mai bine zis, teza morții romanului. A fost teza neoavangardei. Pe urmă, în 1980, unul dintre cei mai mari susținători
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
cu adevărat o școală: pentru că m-am confruntat cu alți scriitori, am făcut proiecte literare, am tradus. Când l-am cunoscut pe Moravia aveam deja o viață literară foarte intensă. Nu eram cunoscută, dar scriam foarte mult. Scrii la computer? Da, m-am obișnuit relativ repede cu el și îl folosesc cu oarecare dexteritate; ca pe o mașină de scris. De ce mă întrebi? Pentru că unul dintre lucrurile care îi îngrijorează pe teoreticienii literaturii ține tocmai de schimbarea instrumentelor de comunicare și
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Iorgulescu, n-a apărut tot la Humanitas? Ca și atîția dintre corifeii gîndirii liberale, democratice și critice din secolul nostru. Îmi pare rău, dar nu înțeleg această orbire, nici la Tamás, nici la unii din autorii replicilor, care se puteau da pe ei înșiși ca exemplu dacă pe alții nu-i băgau în seamă.
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
rațiunii sau logicii, care țin de o ordine misterioasă se concretizează nu de puține ori într-o superstiție. Un comportament formalizat determină și astăzi superstițiile. În ziua de Anul nou nimeni nu doarme, că tot anul va fi somnoros; nu da împrumut, și cine n-are bani atuncea va fi tot lipsit./ Se crede că dacă mănîncă cineva nouă păsărele numite "pescărași", acela nu va îmbătrîni./ E bine ca tot omul să aibă inel în deget, ca să nu se lege blăstămurile
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
obligă la efortul de a te pune în locul celui care suferă, dar te face să te și simți vinovat și să te și bucuri că nu ești tu în locul lui, în același timp... Ai trăit o asemenea situație, copil? Oh, da. Am în minte o imagine, eram foarte mică probabil, nu știu, și pe părinții mei am uitat să-i întreb la ce vîrstă am văzut asta. Era iarnă, era noapte, tata a venit acasă cu capul plin de sînge și
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
indus, comunismul, a fost și este încă, o maladie socială. Dar eu una nu aș pune reflectorul pe bietul cobai care n-a rezistat iradierii cu raze malefice, ci pe cei care au făcut experimentul și au indus această maladie. Da, era o abjecție, era o boală socială, dar nu era o boală socială spontană, de care să-i faci răspunzători numai pe cei care nu au fost în stare să-i reziste. Crezi că, și acum urmează un clișeu, crezi
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
-nceapă celălalt", sau "ce rost are, că nu se va schimba nimic" etc., este o caracteristică de la care s-au abătut doi sau trei oameni. Oameni la care umilința a atins pragul critic și care au zis într-o zi "da' de ce în genunchi?". Toți am trăit așa, găsindu-ne paleative, iată, în viața socială, în sex, în maternitate, în literatură. În definitiv, tot ce s-a scris înainte de '89 sînt compuneri pe teme dacă nu date, atunci pe teme permise
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
cuget publice. Pînă atunci este o complacere generală și o conivență cu un trecut neclarificat încă. Care este mecanismul care creează acest tip de reacție, generală, iată? Să fie Franț Țandără, torționarul care a mărturisit, excepția de la regulă? Și dacă da, să însemne că trebuie să purtăm în spate acest lest de indivizi care se simt absolviți de toate grozăviile pe care le-au comis, noi, societatea care vrea să devină normală? N-am nici un dubiu că Franț Țandără este o
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
ușilor, din spatele geamurilor, să apară minerii beznei să ne omoare soțiile și copiii, după ce ne omorâseră pe noi cu ciomegele, o noapte întreagă... Ar putea fi o sugestie... Dar noi suntem încă în viață... Și pentru morți cine vorbește?... a, da, s-a convenit să vorbească asasinii lor, cine știe mai bine ca ei cum i-au omorât? Tot ei or să le facă și albumele... și, suflete, pentru acei din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, pentru fata împușcată
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
stat vrea să aibă profit. Aici însă lucrurile sînt ceva mai delicate în privința schimbării ofertei sau a faptului privatizării, pur și simplu. N-ajunge să ne mulțumim cu constatarea că statul e prost negustor. Și nici că privatizarea mai poate da greș și în cultură. O editură, în afară de activele ei, multe puține, are un nume în spatele căruia se află zeci de ani de construcție culturală: un edificiu alcătuit din cărți publicate, o anumită tradiție și un loc anume în cultura română
Unde semnează scriitorul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16401_a_17726]
-
critic. Se cheamă, deci, că între profesie și vocație (presupunînd că a fi critic este o vocație) există o subtilă legătură: aflarea vocației presupune atingerea unei maturități profesionale, descoperirea acelui centru spiritual și a unei supreme motivații care îți pot da curajul de a fi tu însuți, de a avea o voce distinctă de corul mentorilor sau autorilor pe care îi cunoști și i-ai studiat. Warren are năucitoarea sinceritate de a recunoaște acest simplu adevăr, cu riscul său de rigoare
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
Marina Constantinescu Pe 3 februarie, Ștefan Iordache a împlinit 60 de ani. Vă vine să credeți? Dacă parcurgeți lista rolurilor, da. Dacă mergeți la teatru și-l vedeți în Barrymore sau în O scrisoare pierdută în Cațavencu, nu. Forța și șarmul extraordinare ale acestui mare artist, darul de a trece rampa și a ți se cuibări în suflet, de a simți
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
exemplu, în franceză, mettre și poser; existența verbului românesc a așeza, care nu are același grad de generalitate și nu formează - cu minime excepții - locuțiuni, nu ajută la echilibrarea sistemului). Nu folosesc prea mult nici dicționarele de expresii: ele pot da o idee generală despre ponderea anumitor construcții, dar depind de deciziile luate de autorii lor asupra modului de înregistrare sau asupra graniței dintre îmbinarea fixă și asocierea liberă. în Dicționarul de expresii și locuțiuni românești (Iași, Mydo Center, 1997), expresiile
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
morții, Hunganul, sau vrăjitorul cerând Baronului permisiunea de a dezgropa morții. Mortul înviat îi va aparține definitiv și îl va asculta fără crîcnire... * C. îl întreabă pe A. - Și cum e libertatea asta? - Libertatea?... face A., parcă trăgînd de timp. - Da, libertatea, nu se lăsă C. atît de tînăr și de curios. - Libertatea, face A., și adăugă: este așa, o fimeie cu părul alb... (Nedatat) * "Mărturisesc că nu mi-a venit să cred; dar, citind cărțile de necromanție ale magicienilor, am
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers ce contrazice axioma cum că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă, căci umblînd în zig-zag, de la da la nu, străbate mai repede și mai sigur distanța ce ne separă de cunoașterea întocmai" (p. 51). Sînt și mici bucăți literare, cum e Momentul dictat de spiritul lui Caragiale pe litoral în 1966, scenă grotescă despre serviciile publice în
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
cunoștință de stări-limită și atrocități relatate în corespondența combatanților germani încercuiți la Stalingrad, prilej pentru Mihai Stoian de a personaliza eșecul și disperarea "cuceritorilor", odată cu tăria monahală a celei copleșite, ca odinioară Iov, de toate nenorocirile ce i se pot da unui om. Hedwig își vede visul împlinit: face din oligofrena Renate o fetiță normală. Prin tenacitate, rigoare, încredere suprafirească. O viață aproape imposibilă are și tânăra învățătoare Alexandra, victima unui grav accident rutier. Alexandra suferă enorm ani la rând, între
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
8). în absența adjectivului mica, secvența la înțelegere poate apărea doar în construcție cu un verb anume (a cădea la înțelegere). Una dintre cele mai interesante construcții familiare cu la - la o adică - are o oarecare vechime (e înregistrată în DA, care furnizează și o explicație pragmatică a evoluției sale) și e încă perfect în uz ("doi actori care, la o adică, nu știu multe", EZ 2297, 2000, 2). La persistența expresiei a contribuit poate și Caragiale, care a pus-o
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de presă: "Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața mea? Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața ta? Ce altceva ni s-ar fi putut întâmpla nouă?! Cinematograful poate da convingător aceste răspunsuri și este minunat că poți asista - grație acestei "mașini de creat speculații" - la desfășurarea vieții altora și poți fi martor - fără nici un risc - la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
Mircea Mihăieș Ați observat cum au virat-o televiziunile? Ați văzut cum și-au schimbat fața marile cotidiane? Sesizați modificarea de ton din emisiunile radio? Eu, da! Ca prin miracol, o dată cu înscăunarea lui Adrian Năstase, România are alte priorități. Nu pozitive, să fie clar. Mai întâi, popularizarea sinistrei moșteniri constantinesciene - o moștenire nu chiar atât de grea, de vreme ce, financiar, statul (spre deosebire de cetățean!) stă binișor, și de vreme ce noua
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
combătând ideea privatizării băncilor și, desigur, mi-ar fi făcut enormă plăcere să-l văd răfuindu-se cu Banca Mondială și cu FMI-ul tocmai când trimișii săi se căciulesc în fața acelora pentru câteva sute de milioane de dolari... Asta da, schizofrenie politică! Mi-ar fi plăcut ca televiziunile să transmită relatări despre activitatea lui Vadim Tudor la Strasbourg. O activitate nu în favoarea României Mari, cum s-ar aștepta naivii, ci în favoarea Rusiei Mari! Ca să n-avem probleme, citez din textul
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
capul lui alb, în soarele verii... voi să aveți grijă, atîta vă cer... Să fie o casă de veci trainica, să înfrunte veacurile alea ce vor veni, pricepeți?... Formă va privește. Știți voi mai bine ca mine ce este frumos. Da' eu vă cer mai întîi să țină și să scrieți voi acolo pe el la intrare, mare, să se vaza: AICI ODIHNEȘTE COLECTIVUL FAM. ZĂVOI. Atît. Și ducînd mîna la ochiul drept, șterse de acolo o lacrima furișata pe neașteptate
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]