4,514 matches
-
laptopului. Mă simt grozav la mângâierea soarelui și până și țipetele papagalului nebun mă ung pe suflet. Am o grămadă de discutat cu Udita dar stomacul nu-mi dă pace așa că îl întreb dacă nu vrea să discutăm la micul dejun. Râde poate la masa de seară, este deja ora trei după amiază. Urcăm în restaurant și comandăm ceva de mâncare, timp în care îi povestesc evenimentele din seara anterioară și din timpul nopții. Nu se miră apropos de ego-ul lui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este să studiezi și alta să-i înveți pe ceilalți. Oricum experiența a fost foarte utilă, am învățat cum să recunosc „tipul Eric”, totul într-un context relaxat și fără pericol. Mă trezesc către prânz, ies pe terasă pentru micul dejun și dau de Eric, agitat și pregătit să povestească despre fenomene șamanice. Discutăm un pic, Eric îmi spune câte ceva despre cum plantele trebuie respectate pentru a ne învăța și cum fiecare plantă are ceva să ne învețe. Nu este plăcut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să nu mă facă să regret că am mers cu el. A plecat și a mai venit în zorii zilei la cameră. Deoarece majoritatea colegilor au stat până dimineață, a doua zi, programul nu s-a mai respectat, iar micul dejun s-a lungit până spre prânz. S-a hotărât ca prezentarea colegială să se facă sâmbătă seară, la cină. Deoarece era program de voie până seara, un coleg de grupă de-al soțului ne-a invitat la el acasă, pentru
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Mă aflam într-o adevărată excursie, avid de a vedea și a cunoaște cât mai multe din ceea ce mi se oferea privirii. Am rămas prima noapte la un hotel din Arad. După odihna reconfortantă, plus masa de seară și micul dejun, plecăm la o oră rezonabilă, străbătând Ungaria, Slovacia și Cehia cu mici opriri pe traseu pentru nevoi curente. Chiar că a meritat efortul de a cunoaște altă lume, cu realități oarecum diferite de ale noastre! Budapesta, Bratislava și Praga, plus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vegetația mediteraneană, mai ales în lumina unei dimineți însorite de mai. În jurul nostru lumea se mișcă frenetic, în timp ce pe aeroportul din apropiere numeroase avioane vin și pleacă având la bord turiști dornici să străbată cât mai rapid distanțele... După micul dejun, la care ne-am împărtășit impresii de moment, pornim la drum. Ajungem curând și străbatem micuțul principat Monaco, sunt informat în orice moment de tot ceea ce ne delectează privirile. Ce lume și mai ales ce lume cu bani a trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vacanță, fără spaime și griji. Dimineață, pe la ora 4-4.30 au început să cânte cocoșii ca la țară în Oltenia. Ne-am sculat și pe balcon am așteptat răsăritul unui soare uriaș. Am servit cafeaua și am coborât la micul dejun în restaurantul hotelului, unde erau de toate (chiar și salată de fructe). Ne-am regrupat cu bătrânii care seara fuseseră la dans și deja perechile erau făcute și autocarul ne-a dus la muzeu - rapid și apoi la orașul olimpic
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că am avut unde pune perna pe pat și chiar dacă ne-am enervat puțin din cauza organizării, acum, privind în urmă, totul devine amuzant și drag sufletului meu, cu cusururi cu tot. Pe data de 28, dimineața, după ce am servit micul dejun, ne-am suit în microbuzul lui „Mitică” și am ajuns la PIRAMIDE! Bineînțeles că impresiile încă sunt proaspete, învălmășite și suprapuse, pentru că de-atunci, deși au trecut doar 5 zile, acumulările au fost imense, informațiile vizuale au căzut ca o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Allah s-a trezit sau cine știe ce... E un cântec monoton, de fapt o vorbire cântată, monotonă, imposibil de redat în scris. Oboseala și-a spus cuvântul și am adormit la loc până la 8,30 dimineața când am coborât la micul dejun din restaurantul cu fețe de masă pătate, dar cu trei stele (de altfel!). Am pornit deci, fiind 29 decembrie 1994, spre Muzeul Național care, se spune, se află în centrul metropolei. Acest muzeu, deși încărcat cu valori inestimabile, atâtea câte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
puțin, mai târziu, când am ajuns la Luxor și am trăit cea mai hazlie experiență, ne-am dat seama că n-are rost să ne consumăm energia, enervându-ne pentru serviciile oferite. Treziți de-aceleași difuzoare vorbitor-cântătoare-n musulmană, după micul dejun, am îmbarcat bagajele și suindu-ne-n micro-croco, m-am lăsat în mâna lui „Mitică” care avea să ne ofere un drum lung, anevoios, dar și surprize, el obosind pe drum și adormind de câteva ori la volan în plin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
astfel situația mergând înspre îmbunătățire. A fost atât de comic totul, am râs cu lacrimi și din acel moment am început să ne simțim „ca acasă”, indiferent de ceea ce avea să ni se mai întâmple. După ce-am servit micul dejun, ne-am transferat pe vas (Miss Prestige) unde suntem încă, dar peste câteva ore (puține) vom coborî. Aici este totul curat (surprinzător), iar la masă, deși se mănâncă doar trei feluri, sunt cinci rânduri de tacâmuri, parcă pentru a ne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a căror bogăție nu face decât să te liniștească. Am înnoptat la Ptuj, la un hotel cochet, cu cameră luminoasă și curată, cu o mică bucătărie, de care ne-am folosit pentru a cina și mai apoi, dimineața, pentru micul dejun. Acolo am văzut ultimele noutăți T.V., căci după aceea, ne-am rupt total de această belea a secolului, televizorul. Nu ne-am grăbit, deoarece intrarea în Italia era abia de pe data de 12 iulie. Am oprit unde am vrut, am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Apostoli Petru și Pavel). Bineînțeles că totul a fost însoțit de voia bună specifică adunărilor din „casele” Ecaterinei, generate în mare măsură de calambururile verbale care au o savoare deosebită. Somnul a fost liniștitor. Azi de dimineață după veselul mic dejun am pornit prin oraș cu toții. Aveam senzația că umblu printr-un loc necunoscut mie, uimită fiind că descopăr în el ici-colo porțiuni familiare. Ceea ce au făcut cu unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării este o crimă, și refuz
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
veseli și am mai sporovăit în fața casei până pe la două noaptea, iar a doua zi ne- am trezit, ne-am făcut bagajele, am coborât la „Bodega cu moară” a lui Dimitrin care se afla aproape de plajă, am luat micul dejun, despărțindu-ne apoi de cei care ne-au oferit clipe atât de frumoase. Promisiunea de a ne reîntâlni a fost făcută. Totul e acum în mâinile Destinului, care le programează pe toate așa cum a făcut și cu această călătorie. Chiar dacă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
germană. S-a mai interesat ce mai e nou prin minister și ce acțiuni mai importante sunt avute în vedere pentru anul în curs în țara de reședință. Ne-a transmis din partea sa și a soției invitația de a lua dejunul împreună la reședință în prima sâmbătă și cu aceasta momentul protocolar "la nivel înalt" a luat sfârșit. Pentru ziua respectivă am fost învoit în vederea aprovizionării, așa că am plecat din nou cu șoferul ambasadei spre centru, pe traseu acesta arătându-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu o ocazie sau alta de diplomații ambasadei cu directori generali, directori, președinți de asociații artistice profesionale, profesori, cercetători etc. Am fost pus și eu în fața unor atare situații chiar de la începutul prezenței mele la Berlin. Prima oară la un dejun cu un director de la DEFA Berlin, de altfel un om așezat și inteligent, care, pus probabil de "alți tovarăși" să mă încerce, mi-a reproșat, între felul întâi și doi, că România stă "cu fundul în două luntre" în politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
puiul la gril la fel de gustos, doar prețurile erau altele. Pe Karl Marx Allee aceleași edificii, cinematograful International, barul Moskau... În Alexanderplatz totul era un șantier și n-am mai regăsit magazinul Zentrum, iar hotelul Stadt Berlin, unde am luat primul "dejun" ca atașat cultural, era de nerecunoscut. Am luat-o pe Unter den Linden, trecând pe lângă noile magazine, Domul renovat, Rathaus. Ne-am oprit la două puncte obligatorii, de maxim interes istoric și arheologic, Poarta Brandemburg, ce străjuia orașul de peste două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
descurcat regizorul "Titanicului", dar nu mai știam ce să mai fac și cum s-o dreg cu pelicula respectivă. Echipa de filmare simțind că e rost, pe banii MAE, de făcut excursii în toată țara și de mâncat la micul dejun, prânz și seara numai vânat, o tot întindea, ba că n-a ieșit la "bătaie" un cerb, și cerbul nu putea lipsi din film, ba că n-a ieșit o turmă de mistreți, și fără mistreți nu se poate... După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe mese a vestitului caviar de Marea Caspică.) Îmi mai amintesc în acest context de o intervenție directă a lui Ceaușescu în "protejarea presei străine": Îl primise la Neptun pe președintele Siriei, Hafez al Assad, și continuaseră discuțiile la un dejun la vila de "protocol". La încheierea dejunului, cei doi președinți au ieșit în curte și reporterii de la presa română și siriană s-au repezit să-i fotografieze și filmeze. Întrucât fotograful personal al președintelui sirian, un bărbat mărunt de statură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Caspică.) Îmi mai amintesc în acest context de o intervenție directă a lui Ceaușescu în "protejarea presei străine": Îl primise la Neptun pe președintele Siriei, Hafez al Assad, și continuaseră discuțiile la un dejun la vila de "protocol". La încheierea dejunului, cei doi președinți au ieșit în curte și reporterii de la presa română și siriană s-au repezit să-i fotografieze și filmeze. Întrucât fotograful personal al președintelui sirian, un bărbat mărunt de statură și cu o chelie respectabilă, se tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de prânz și i-am comunicat că fusese aranjată de protocolul de la CC la Șura Dacilor. A dat din cap și ne-a informat că recent se deschisese pe Tâmpa un restaurant excelent și că o să vorbească el să luăm dejunul acolo precizând că vom fi așteptați la ora 13,30. Am plecat în Poiana Brașov, am făcut un tur și, când am ajuns la Șura Dacilor, cei de acolo ne așteptau cu taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat la orice e legat de Rusia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înaintea vizitei se defectase instalația de tăiat gâtul și, pentru a nu dăuna cu nimic prestigiului tehnologiei naționale, li s-a spus să treacă de pe "pilot automat" pe "manual" și treaba a ieșit foarte bine! Îmi mai amintesc de un dejun la Athénée Palace cu ziariștii respectivi. Aranjasem cu câteva zile înainte cu directorul restaurantului să pregătească pentru delegație, având în vedere preceptele lor culinare legate de religie, doar preparate din pasăre, vită și pește și ca băuturi sucuri naturale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chilieni, care veneau însoțiți de soții sau fiice, acestea din urmă niște frumuseți de nu știai la care să te uiți și care priveau, cu ochii în pământ, avalanșele de complimente ale "forțelor navale inamice"! Mai erau și invitațiile la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale: Decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cât aur și argint se "manevrează" la Copiapo. Am discutat cu specialiștii români și cu tehnicienii chilieni despre problemele societății, chilienii exprimându-și aprecierea față de profesionalismul și corectitudinea "Părții române", dar și temerile cu privire la privatizare și la noul proprietar. După dejun, împreună cu soția și conduși de conaționalul nostru "domnul director", am vizitat orașul, o oază de verdeață în Atacama, purtându-și numele de la indienii quechua, în limba cărora copay desemna culoarea albastră și yapu pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unor sticle de colecție, a lansat zvonul că în hrubă bântuie noaptea diavolul, regizând scena câteva seri, ceea ce i-a determinat pe "degustători" să renunțe la furtișaguri, dând naștere și la faimoasa marcă de excelent vin roșu "Casillero del Diablo"! Dejunul și spectacolul folcloric au avut loc la "Casona" (casa cea mare) ridicată de Don Melchor în 1875, mărturie a bunului-gust și înclinațiilor către comoditate și tradițional ale proprietarilor. Am fost surprins să remarc printre diplomele prezentate pe pereți de la diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]