4,078 matches
-
câinilor” <endnote id="(100, p. 127 ; vezi și nota 292)"/>. Dintre necreștini, nu numai evreul, ci și islamicul sau păgânul putea juca un astfel de rol. Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe oameni de sinceritatea opțiunii sale - spun diverși cronicari - „a sfărâmat acea cruce, pe care jurase, și a aruncat-o În privată” <endnote id="(383, p. 99)"/>, sau a pus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
într-o zdrobire a inimii și lasă-L pe Duhul lui Dumnezeu să te cerceteze și să coboare în cele mai ascunse taine al tale, să îți dea puterea ca să-ți părăsești păcatele secrete. Altfel, slava lui Dumnezeu se va depărta pentru totdeauna din viața ta și vei fi aruncat acolo unde va fi plânsul și scrâșnitul dinților. Dar cei ce vor birui nu vor putea pierde slava lui Dumnezeu. Pavel arată limpede că ei vor ședea cu Hristos în locurile
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o amploare extraordinară și care, cred eu, că nu prea realizează încă în ceea ce s-au angajat. Însă am speranța că, împreună cu toți aceia care au întâlnit-o, au ajutat-o și au sprijinit-o până acum, nu se vor depărta de dânsa, ci din contră, vor găsi și alte persoane care să se mobilizeze și să-i fie de ajutor în continuare, ducând până la capăt ceea ce și-au propus. Au fost amintite 2-3 grupuri din județul Buzău cu ocazia inaugurării
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
țigănească! Cuvântarea secretarului Ce spune notarul, E adevărat Omul asta, frate Ne-a exasperat! Și mult ne-am dori Să-l putem goni Să rămânem noi Stăpâni peste oi! Cuvântarea lui Buzoian Oițe - ascultați Cum să cuvântați De m-or depărta De la turma mea! De la voi aștept Ca să spuneți drept Cum am încercat Și am tot luptat Suflete s-adun Pentru Domnul bun Și să fie-n turmă Numai voie bună. Însă tot mereu M-am lovit din greu De-ncăpățânare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
coarne frumos aduse pe spate, semănând foarte bine între ei, că nu-i putea deosebi unul de altul, decît stăpânul lor. Animalele pășteau și priveau din când în când spre stăpân, ca doi copii ce nu se încumetă să se depărteze de părintele lor. Nu se îndepărtau nici unul de altul, de parcă își presimțeau soarta lor de a munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea pe o buturugă de stejar bătrân ce căzuse doborât de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-un cuvânt, să reia viața normală. O întâmplare a facut mare vâlvă în târg: comandamentul sovietic dăduse de știre populației să anunțe dacă au văzut nemți în armați prin zonă. Oamenii nu prea înțelegeau rostul acestei măsuri, frontul se depărtase mult spre apus și nu credeau că se va găsi vreun militar neamț care să lupte de unul singur. Ghiță Covrig mergând odată spre locul numit Inărie, văzu în fundul unei râpe un om pe jumătate dezbrăcat ai cărui pantaloni se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
surorile și un cumnat al său și s-a prăpădit în 1944, odată cu moartea fiului său Dumitru, marcat de ignoranță, care ia adus răni mortale pentru vremea aceea, fiind rănit de o grenadă găsită în grădina școlii, după ce frontul se depărtase de Pungești. Iar Ileana, fiica cea mică s-a îmbolnăvit și și-a pierdut viața în 1946, la vârsta de 56 de ani, tot datorită unor boli. (Se pare că și de conștiință). După cum se vede, nici un urmaș direct al
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu mai pot merge în pas de defilare... Sigura mea rugăminte este să fiu lăsat în pace!!! Și cât de mult voiau să nu mă lase în pace!!! Aparent calm, părăsesc sala de ședințe. Cei trei tac și mă privesc... depărtându-mă. La ședința următoare, secretarul spune cu glas tare că am amenințat direct biroul organizației de partid. Fără să cer cuvântul, mă adresez celor prezenți spunându-le exact cele relatate mai sus și cer ca adunarea să se pronunțe, dacă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o operă „originală” a frizerului cu veleități artistice. „În această mică galerie, se află și o operă originală a artistului meu. Nu este lucrată cu penelul, e țesută în fire de păr de toate nuanțele posibile : ea înfățișează un munte depărtat în fund ; pe vârful lui stă un călător, iar la poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul din vârful muntelui își aprinde țigara
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele”, și a dispărut din nou. De emoție nici măcar nu mă așezasem pe scaun, așa că, nedumerită și contrariată, cu un pix într-o mână, am rămas cu gura căscată apropiindu-mă și depărtându-mă de ecran și întrebându-mă dacă nu cumva o tehnică de ultimă oră a descoperit scrierea cu pixul pe „televizor”. M-a lămurit în cele din urmă, dar felul în care a făcut-o nu mai prezintă importanță. Cert
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în țăruș. Doamne! Greu mai e. Cei de pe margini au amuțit concentrați, dar au obosit și ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și contorsionându-se se postează pe cortul al doilea unde e bine. Cred că i-a pierit cheful să înfingă gaura în țăruș. Și celuilalt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă au pierdut din energia care o avuseseră până acum. Își revin cu greu. Cineva insistă că ceva trebuie schimbat. Oare ce? P.P.S. Cineva strigă „Bă! Adu cealaltă scară!”, de parcă mâinile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni. Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei turci, ca și cum s-ar fi depărtat de credința creștină. Pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Dar eu cât sânge am vărsat "una să fim" cu frații munteni, "să suspinăm" împreună, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
muncești, cu una să faci Cruce și milostenie. Ai doi ochi, cu unul privești Cerul, cu unul pământul iar inima să-ți fie la Cer. Iubind pe Dumnezeu și păzind Poruncile îți construiești cel mai frumos Palat în Rai. Zgârcenia depărtează omenia. Fiind cu inima rece nu vei putea încălzi altă. Nu trăi în umbră altuia că umbră dispare și tu te vezi cine ești. Un copil răsfățat nu-și iubește mama. Viitorul unui copil este opera mamei sale. Iubiți faptele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
rămas constantă în cărțile lui și ei i se datorează caracterul lor atât de atașant și de viu. Dar de specia care o ilustrează cel mai apropriat și pe care el a ilustrat-o superior, anume eseul, Eliade s-a depărtat progresiv. Culegerile în limba franceză pe care le-am menționat ceva mai sus nu sunt de eseuri. De fapt, nici Insula lui Euthanasius nu conține propriu-zis eseuri sau mai exact conține numai eseuri pe teme culturale ; mai mult sau mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care o face impavidă față de amenințările temporalului. Pentru ea sacrificiul e de la sine înțeles. Firește, ființa umană e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne depărtează de Eugen Ionescu. Le-am dedus din opera lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala greierului Cea mai celebră poemă a lui Radu Boureanu e Anna Maria de Valdelièvre, piesă de rezistență a primei sale culegeri (Zbor alb, 1932), precum și a celei următoare (Golful sângelui, 1936
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
știau parcă adevărul pentru care noi, născuți ceva mai târziu, pierduserăm orice interes. Deodată, în mâinile mele „calorice” (de „șaman”, cum mi-a spus Mircea Eliade când va veni la noi, în Suedia), cuțitul s-a rupt în două părți, depărtând lama de mânerul plin de incrustații fine. Am împietrit de durere și rușine. Doamnele m-au consolat pline de amabilitate, și eu am promis că le voi aduce în schimb setul meu de lingurițe de argint... pentru că îmi lipsea un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a însemnat, dincolo de experiențele mai mult sau mai puțin nefericite pentru locuitori a însemnat și reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. și vine aventura de la Povergina, o localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: - Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că izbânda politicii țariste, lărgirea elementului slav În sud-estul Europei reprezintă distrugerea viitorului României. Pe aceasta convingere și-a Întemeiat Întreaga politică externă, de aceea, În perioada ulterioară, a fost găsit mereu alături de Franța - atâta vreme cât Împăratul urma o politică antirusească, depărtându-se de aceasta - după 1870, când Franța a Început să ajute guvernul de la Sankt Petersburg cu Împrumuturi, propunând apropierea de Puterile Centrale. Vorbind despre politica Rusiei, sublinia că aceasta a urmărit „veșnicul ei scop”, acela de a cuceri Constantinopolul
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
ce au fost antreprenori de axizuri a căror termen a expirat; aceia ce au venit În comună..... precum și pe acei ce li s-au Împlinit termenul și n-au Înscrisuri de vreo arendare investită cu formă legală să se depărteze din comună până În termenul de cinci zile, fiindcă timpul nu e contrariu pentru permutarea lor din comună. Referați-mi rezultatul fără a mai aștepta repetare, căci din contra veți fi suspendat și dat În justiție”. Carp atragea atenția asupra modului
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
simte nevoie să găsească o reacțiune contra disprețului ce Întâlnește pe tărâmul real al vieții, evreii s-au ridicat pe tărâmul spiritual al religiei și au căutat În legea lor mângâiere la zilnica amărăciune la care erau supuși”. Continuând, spunea: „depărtați de noi, de la orice activitate umană, alta decât cea economică, i-am obligat de a nu face alta decât de a câștiga, și ei astăzi se răzbună pe disprețul nostru, ținând În mână capitalul, adică forța ce alimentează Întreaga viață
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Dar mi-a lăsat un caiet de poezii care, după aspectul îngrijit, după calitatea hârtiei, se vede că este sufletul ascuns al autorului. Văd acolo drama lui: are o iubită, sau cum se spune acum "o prietenă", care s-a depărtat de el, l-o fi uitat, s-o fi plictisit, cine știe, femeile au un simț de orientare special, oscilând între reacții de o brutalitate trivială până la altele, de atașamente de martiraj. Firul roșu al temei afective al autorului este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
determină deseori soarta lor. Din același punct de pornire se ajunge la destinații opuse. Acest fapt este foarte important în formele actuale ale literaturii, în care coexistă aspecte diverse și chiar adverse. * O părere, aceea că omul contemporan s-a depărtat, s-a detașat de carte este adevărată numai în varianta că omul actual, în special tineretul, este "alungat" de carte; cartea actuală este uneori străină de sufletul omului, încât, în loc să atragă, este evitată. Nu tineretul este vinovat; reacția lui este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]