7,054 matches
-
vizita prietenii sau colaboratorii. Asta din cauză că nu suportă căldura familiilor. Zice că este un bărbat anti-tradiție. Din cauză că tot ce e tradițional se țese în jurul familiei. Cum poate Mao să nu simtă pierderea sau să nu aibă compasiune față de durere și despărțire, când e un poet atât de pasional? Nu poți decât să ghicești că, de-a lungul anilor, durerea i-a schimbat, sau, pentru a folosi un cuvânt mai exact, i-a distorsionat caracterul. Faptul că tânjește după ceea ce a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de stat. Ce poem înduioșetor! Sărmanul împărat, ar fi putut la fel de bine să-l spânzure pe el. Trenul e în mișcare. Peisajul alunecă pe lângă noi. Mao nu mai vorbește și se uită la mine. În ochii lui e vulnerabilitate. „Lunga despărțire” este și preferatul meu, îi spun. El își reîncepe monologul. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama ce vrea să zică. Îmi explică presiunea pe care o simte. E îngrijorat de obstacolele care stau în cale Revoluției Culturale. Jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ching întreaga poveste. Nu-i spune că negociază cu „băieții din vechea gardă” și că există niște acorduri. Nu-i spune că într-o zi el va fi dispus să joace rolul împăratului Li și va încerca versurile din „Lunga despărțire”. Ea refuză să-și dea seama că acesta este jocul lui. În fața lui, mintea ei încetează să mai analizeze datele reale. Nu e capabilă să priceapă că el nu a protejat niciodată pe nimeni în viața lui, în afară de el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cea mai mare încredere, și tu ești cea pe care mă bazez cu adevărat. În această lumină caldă, ea cedează, se dă pe ea însăși. Își înghite durerea și își pune costumul ca să o joace pe Doamna Yang din „Lunga despărțire”. În schimbul favorului ei, Mao îi promovează producțiile. Pentru a-i pava drumul, el ordonă o campanie numită „Să facem cunoscute în fiecare casă operele după model revoluționar”. Ea simte că i se cuvine răsplata. Într-un fel ciudat, căsătoria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
salonul unde Ana Maria exersa la pian. Tocmai Își Începuse cariera de pianistă... Voaleta neagră cu bobițe cochete te-ar Împiedica să vezi câte riduri a făcut Între timp, dar glasul muzical poate să Îi fi rămas același. După o despărțire atât de lungă ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă, dar nu ai putut decât să ajungi cu mașina profesorului Stan pe strada plină de blocuri hidoase unde, până acum câteva luni, ea stătea, ore și ore, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
până afară, unde mă aștepta mașina. Firește, protocolul nu-i dicta așa ceva, dar mi-a făcut un semn explicit că este ascultat, arăta spre tavan, spre telefon, iar eu Învățasem deja limbajul lor conspirativ, de toate zilele. Și, afară, la despărțire, mi-a recitat din Odiseea, Își amintise, din tinerețea noastră comună, că este cartea mea favorită. Vă spun versul În traducere, ca să Înțelegeți de ce l-am compătimit din toată inima când mi-a l-așoptit: Mai bine-aș vrea să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și obrazul tânăr, pe lângă toate aceste lucruri, pe lângă o grămadă de limbi învățate și încă multe altele, înțelesese ce înseamnă, de fapt, a te trezi dimineața, a privi în jur și a te privi pe tine însuți în oglindă. La despărțire, maestrul, pentru că asta fusese pentru el, îi dăruise o pecete inelară cu deviza a avea pentru a dărui. Nu se mai despărțise niciodată de ea. O purta mereu pe indexul de la mâna dreaptă. Manuc se ridică. Își turnă apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oferise Dante Negro la croitor, o inspirație de moment îl făcuse să renunțe. El trebuia să fie pentru Nanone altceva. Și dacă ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă, cu siguranță va aprecia prestanța și rafinamentul stilului oriental. La despărțire, pictorul avusese plăcuta surpriză de a descoperi un alt Iancu, de fapt, pe adevăratul Iancu, recunoscând, totodată, în formularea refuzului său ștaiful inconfundabil al adevăratei boierii. Când îl zări pe Dante Negro, Iancu îl salută, apoi îl luă de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
treia, găsise, în sfârșit, înțelegere și ajutor. După opt ani de la cununie, trecând peste toate prejudecățile societății, peste neghioabele îndemnuri la ascultare din partea cunoscuților și peste expiratele citate biblice repetate în duhnirea băuturii de gura preotului, ea, în calitate de soție, ceruse despărțirea de soțul său. Doar așa scăpase de demon. Clucereasa Elenca își făcu o cruce mare, șoptind cu fața spre candela care ardea sub icoana din colț, aceeași icoană la care se rugase de nenumărate ori, în acele nopți de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Rămânea atentă, cu respirația oprită, până când vedea penele însângerate ale victimei plutind într-o rotire înceată spre pământ, în timp ce șoimul, cu ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata. Acum, însă, venise momentul despărțirii. Mângâie penele mătăsoase din jurul gâtului, îi admiră, pentru ultima oară, reflexele aurii ale ochilor pătrunzători. O privea atent. O aparentă necruțare care ascundea, de fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dans. Nicolae îl însoțise până la marginea orașului, călărind lângă chervan. Acolo coborâseră amândoi și se îmbrățișaseră ca doi frați. Strâns, cu emoție, cu inimile bătând nebunește, cu o gramadă de vorbe spuse doar din priviri. În cruzimea acelei clipe de despărțire, se văzuse deodată copil ținut de mână de unchiul său pe gheața lacului. Încerca, pentru prima oară, niște patine aduse din Viena cândva de Luminăția Sa pentru bucuria fiului său Nicolae. Stătea pe mal. Se temea. Credea că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar la Londra ar avea viitorul asigurat prin succesul fulminant în rândul compatrioatelor noastre. Tu, draga mea prietenă, știi ce se întâmplă cu mine după fiecare spectacol. Știi ce dorință suprafirească mă înflăcărează, cu atât mai mult cu cât ora despărțirii este mai apropiată. Ah, acea iubire totală dinaintea plecării! Fără promisiuni, fără angajamente, fără eternități. Doar efemerități delicioase. De aceea îndur cu atâta stoicism obositoarele mele turnee. Ele îmi oferă, de fiecare dată, acest fel de a iubi. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Un dangăt puternic îl făcu să frisoneze. Dar nu pentru că ar fi bătut prea tare clopotul de la Mitropolie. Va fi silit să plece și de aici. La sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib îl privise într-un fel ciudat. Și în ochii lui Manuc citise mai multă compătimire ironică decât simpatie. ― Îți datorez o grămadă de bani, Manuc Bei. Sper să ți-i pot înapoia într-o bună zi. Era ca și cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obișnuită cu lucruri mai puțin... elaborate. „Nu știam, doctore, că poate fi așa de... Mă rușinez grozav să spui, zău!” După care a tresărit speriată și m-a rugat cu cerul și pământul să nu „scap” nimănui despre aniversare. La despărțire, rumenită și aburindă, jimbla mi-a șoptit că n-ar putea să iasă neobservată din casa armeanului decât peste o săptămână, după ce dumnealor, stăpânii, vor pleca acolo, la pădure. PAGINĂ NOUĂ 24 Mariam fredona ușor. Se sculase devreme. Culesese câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un mic avans. Medicul se strâmbă cu totul nemulțumit, dar porni și el. Când reușiră să ajungă la drum, atât pictorul, cât și medicul avură parte însă de o mică surpriză. Se treziră, dintr-odată, în postura de martori ai despărțirii celor doi. Mariam era în trăsura care se îndrepta acum spre casă, iar prințul încălecase și pornise deja într-o direcție opusă, urmat de un al doilea cal. Îi striga lui Babic să aibă grijă de tot ceea ce vorbiseră. Guibert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cei doi soți îl aveau ca să rămână împreună se evaporase. După spusele lui David, Belinda fusese cea care deschisese discuția care dusese la grandiosul final, dar femeia descoperise în soțul ei un interlocutor entuziast, care fusese de acord cu propunerea despărțirii temporare, care să le ofere amândurora mai mult spațiu și timp suficient în care să se decidă dacă mariajul lor mai avea vreun viitor. Când David a întâlnit-o pe Fiona, la petrecerea de aniversare a treizeci de ani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-sa. Ceea ce a însemnat că atunci când bărbatul s-a decis să se întoarcă la soție... lăsând-o pe Belinda să sufere de inimă albastră... omul a revenit la vechea lui existență. A fost ca și cum nici n-ar fi plecat vreodată. Despărțirea de „iubitul divorțat“ a însemnat și că Belinda s-a trezit cu tot timpul din lume la dispoziție ca să se transforme într-un junghi în coasta fostului soț. Dintr-odată, Jake a devenit posesiunea ei cea mai prețioasă, copilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gândit ea, de ce naiba să nu-i spun, când eu sunt cea care trebuie să înghită tot rahatul generat de toate jumătățile astea de adevăr? —Vreau să spun, a zis ea fără să se grăbească, că persoana care a propus despărțirea a fost mama ta și tot ea a fost prima care a început să se vadă cu altcineva. Jake părea nedumerit. —Nu-i adevărat. —Ba da, Jake. De fapt, mama ta încă se mai întâlnea cu bărbatul respectiv atunci când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
m-a sunat de o sută de ori! Julia a făcut o pauză și-a zâmbit scurt la gândul ăsta. — Finalmente, am acceptat să ne vedem, cu condiția să nu mă mai sune. În plus, am vrut să avem o despărțire, pe cât posibil, amiabilă. Nu am resentimente față de el. Pur și simplu, mi se pare că e un om jalnic. Și cum a decurs întâlnirea? Susan și-a schimbat poziția pe fotoliu și s-a strâmbat puțin din cauza unui junghi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit, scotocindu-se prin buzunare, iar Vicențiu și Romeo i-au urmat exemplul și-au pus mână de la mână toți leii care le mai rămăseseră, patru sute și ceva de mii, cu care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mânuitor de păpuși, care, cu atingeri discrete, le imprimă celorlalți mișcările pe care le dorește. Tăcerile sale sunt proverbiale. Nu arareori un oaspete petrece o oră În prezența sa fără a schimba alte fraze În afara formulelor de Întâmpinare și de despărțire. Căci el nu e vizitat neapărat pentru a i se face conversație, ci, mai degrabă, pentru reînnoirea jurământului de credință, pentru risipirea bănuielilor, pentru evitarea unei căderi În uitare. Douăsprezece persoane din solia de la Samarkand au obținut, astfel, privilegiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sunt muieri. Anna mi-a dat o monedă micuță, ca s-o arunc peste umăr în apă. Mi-a spus că ea mă va aduce înapoi la Roma. Eu am aruncat moneda și în gând mi-am dorit: America. La despărțire, Anna a scos cheia din contact. În filme, când se întâmplă așa ceva, pe femei le cheamă Maria și pe bărbați Giuseppe. Dacă au mașini scumpe, îi cheamă altfel, mai distins. Bărbatul spune „aspetta”, azvârle mucul de țigară pe jos, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pantofului și se repede să ia în brațe femeia. Ea se ridică pe vârfuri, întoarce capul spre umăr și îl lasă să cadă pe spate, de parcă ar fi foarte greu. Sărutările sunt grele, ele fac femeilor capul greu. Sărutările de la despărțire cântăresc cincizeci de kilograme, dar sunt ușoare de tot când le dau mamele. După ele se doarme bine. Când vin sărutările unde limba joacă un rol principal, scena se termină. După asta se adoarme târziu. Dacă aș fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pustii. Din vreme în vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai dormitoarele. De aceea, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]