18,606 matches
-
întâmplă în melancolie. Este de asemenea de notat rolul identificării în limitarea agresivității. Identificarea intervine la copil în perioada declinului complexului lui Oedip, în momentul când investirile obiectuale sunt abandonate. Identificarea cu părintele de același sex este cea care permite detașarea de părintele de sex opus. Autoritatea parentală este supusă unei introiecții, constituind „nucleul supraeului” (1924/1985). Bazându-se pe teoriile lui Ferenczi (1909/1968), Klein (1955/1968 și 1958/1981) oferă o contribuție originală la înțelegerea identificării, pornind de la material
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei primejdii, externă sau internă, unul dintre refugiile posibile este intelectualizarea. Este sigur că a reflecta doar la aspectele teoretice și generale ale unei situații, fără a o raporta la propriul caz, atenuează neliniștea pe care ea o provoacă. Această detașare aparentă, care se vrea a fi aceea a unui observator imparțial, ajută subiectul să nu sufere de pe urma elementului conflictual. Intelectualizarea se poate manifesta în viața cotidiană. Descriind o serie de subiecți (tineri intelectuali, mai ales) care caută să-și stăpânească
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Intelectualizarea figurează și ea printre aceste apărări, cum o demonstrează următorul schimb de replici: „Sire, trebuie să vă anunțăm că veți muri. - Dar o știu prea bine. Cu toții o știm. Să-mi amintești când va veni clipa”. Regele vorbește cu detașare despre această banalitate care este existența morții, certitudine colectivă, deci aproape inofensivă („Cu toții o știm”, adică „Suntem cu toții muritori”), și această generalizare îi permite să evite conștientizarea morții sale iminente. Alte replici ale regelui, pe care ne vom mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se apere împotriva unor pericole care nu mai există în realitate”. Introiecțietc "Introiecție" Definițietc "Definiție" Includerea fantasmatică - a obiectului, a unei părți a acestuia sau a legăturii cu el - care servește eului drept reper pentru înțelegerea obiectului exterior de care detașarea devine astfel posibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Mecanismul introiecției (proiectarea în interior) nu poate fi conceput decât în strânsă legătură cu proiecția (proiectarea în exterior). „Mecanismele introiecției și proiecției nu constituie doar un aspect esențial al funcției eului - ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
putea fi astfel abordată prin prisma regresiei ce deschide numeroase căi spre sublimare... alt mecanism de apărare? Căci potrivit lui Freud (1916-1917/1981), „există un drum de întoarcere care duce de la fantezie la realitate: arta”. Retragere apaticătc "Retragere apatică" Definițietc "Definiție" Detașare cu rol de protecție, compusă din indiferență afectivă, din restricție în relațiile sociale și activități exterioare și din supunere pasivă în fața evenimentelor, care permite unei persoane să suporte o situație foarte dificilă 52. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Definiția de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Apărările în situații extreme”: iată titlul pe care Bettelheim (1960/1972) îl dă unuia dintre capitolele cărții pe care a scris-o bazându-se pe experiența trăită în lagărele de concentrare naziste. Printre apărările enumerate în acest capitol apare și „detașarea emoțională”, descrisă de autor ca fiind renunțarea la atașamentul afectiv față de familie și ruperea vechilor legături. În niște circumstanțe asemănătoare, o femeie deportată la Ravensbrück evocă starea de amorțire a simțurilor care a ajutat-o „să îndure insuportabilul”. „Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fără a uita însă că o anomalie a activității cerebrale este întotdeauna legată de acestea din urmă. De altfel, același continuum ar putea fi observat între cele trei niveluri de indiferență afectivă. În primul rând, trebuie spus că anumite comportamente - „detașarea, rezerva, hipoactivitatea” - au „o valoare exemplară în societatea noastră” (Devereux, 1970/1977). Răceala și impasibilitatea, calități apreciate în lumea occidentală, sunt preconizate în special de educația englezească. Încă un grad, și ajungem la retragerea apatică - mecanism de apărare ce protejează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ele fiind expuse în secțiunea consacrată formațiunii reacționale (vezi pp. 181-189). În ciuda aparentei lor asemănări, este simplu să discernem între sublimare și intelectualizare. Acest din urmă mecanism permite evitarea trăirii unui conflict luându-i în considerare doar aspectele cognitive, cu detașare și obiectivitate, ca și cum ar fi vorba despre o problemă de ordin general. Astfel, individul fuge de o conștientizare intolerabilă a ceea ce reprezintă, pentru el însuși, problema în cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe posturile de lucru; adoptarea sistemului de tutorat intelectual (mentoring) pentru transferul de cunoaștere interpersonal sau între subdiviziunile organizației; monitorizarea nevoilor de formare/reciclare profesională a personalului și planificarea carierelor; bilanțuri periodice de competențe; stagii de perfecționare profesională a personalului, detașări temporare în scop formativ; − dezvoltarea organizației ca o comunitate profesională, prin: exercitarea interactivă a conducerii, în contact direct cu personalul; transparența standardelor, regulilor și procedurilor; organizarea lucrului pe proiecte; folosirea de manuale de recomandări și proceduri; încurajarea autoresponsabilizării profesionale; capitalizarea
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
lucruri neînsuflețite. Impresia dominantă este aceea de vraiște existențială, adaptată perfect unui spațiu nedefinit, pe rând idilic ori coșmaresc, cultivând ludicul ca unică modalitate de exprimare. Păstrându-se la egală distanță de patetismul și sarcasmul feminist, însă fără ca prin această detașare să-și piardă sensibilitatea proprie sentimentalului travestit în ironist și umorist, B. reia, într-o suită fragmentaristă de proze spirituale, tema războiului dintre sexe, definind, bunăoară, „billclintonianul” drept un bărbat care are curajul de a-și asuma faptele. Cărțile pentru
BUD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
cel prielnic, scriitor, autor al romanului Refugiu, în care Brutus, alter ego și proiecție fictivă, se revoltă și își neagă creatorul, cu a cărui iubită fuge în cele din urmă. Într-o expresie nudă sau într-una travestită când în detașare impersonală, când în simulare a jocului factice, funambulesc, totul stă aici sub semnul sentimentului tragic al existenței. Angoasa morții, a neantului, evanescența vieții, criza de identitate, imposibilitatea comunicării apropie eroul lui B. de personajele literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
În stare de un anumit dialog, inclusiv de anumite reconsiderări istorice. A fost și unul dintre motivele care m-au făcut să propun o carte de discuții. Mircea Mihăieș: Era satisfacția unui om care câștigase totul și avea o anumită detașare filosofică față de tot ce-l Înconjura. Vladimir Tismăneanu: Totuși, recunoștea importanța alternanței. L-am Întrebat: „Nu vi se pare totuși Îngrijorător faptul că nu aveți opoziție?”. Sigur că mi-a răspuns că ar fi mai bine dacă aceasta ar exista
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
se estompau tot mai mult în cotidianul luptelor, același sub toate cerurile, cu monotonia lui de suferință și de cruzime. Etiopia, Angola, Afganistan... Paginile jurnalului meu mă dezgustau de acum prin tonul lor asemănător celui al unui turist curios, prin detașarea observatorului care pleacă a doua zi. Știam deja că nu voi pleca. Somnul îmi era populat, nu de chipuri umane, ci de rânjetele plăgilor. Fiecare își avea rânjetul ei singular, când larg și cărnos, când ca o tăietură adâncă, înnegrită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
goană cale-ntoarsă și, întorcând capul, am văzut-o în depărtare, singură-singurică în mijlocul întinderii nesfârșite învăluită în transparența serii. Mergeam încet, încercând să-mi recapăt suflul, și mă uitam la ea cum mă așteaptă acolo, în singurătatea aceea absolută, cu acea detașare care făcea prezența ei să semene cu o iluzie. Nu mă gândeam la povestea familiei mele, despre care îmi împărtășise ultimele amintiri. Mă gândeam la ea, la femeia asta care, într-un mod foarte discret, aproape involuntar, mă învățase limba
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vinului vărsat pe covor. Trebuia să-i urmărești privirea - mai întâi ațintită pe secvențele filmului, apoi pe gurile care mâncau, gustau din vin, zâmbeau, vorbeau despre lagăre. Privirea soldatului nu judeca, se așeza peste lucruri și peste ființe, cu o detașare amară și înțelegea totul. Pricepea că toți cei care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre datoria memoriei, mințeau. Nu că victimele acelea n-ar fi existat. Soldatul încă mai păstra urme de rămășițe omenești lipite
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
legată de refuzul inconștient de a ne abandona: fie pentru că persoana se simte amenințată de lumea exterioară, fie, mai frecvent, pentru că îi este frică de propriul univers interior. Astfel, o parte din ea însăși, în speță sistemul conștient, luptă împotriva detașării și a abandonului, indispensabile adormirii. Freud insistă în mod deosebit asupra concordanței dintre cel care doarme și fetus. Și unul, și celălalt se află într-o „bulă”, izolați de lumea exterioară. Persoana care doarme recreează, de fapt, condițiile existenței sale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vină de la sine, fie, invers, să busculeze evenimentele, să provoace schimbările. Milostenie Milostenia este simbolul darului, făcut fără a aștepta ceva în schimb și fără orgoliu. Caritatea simbolizează, pe de o parte, darul făcut cuiva, în general unui sărac, fie detașarea de bunurile materiale. De altfel, numai în acest caz, un om virtuos poate dărui. Interpretarea se nuanțează în funcție de cine dă și cine primește milostenia respectivă: - când cel ce visează este și cel care dă, înseamnă că este angajat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
protagoniștii visului aduc de asemenea informații despre semnificația acestuia: - capitelul este o evocare a bolții cerești și deci a unei nevoi de protecție (adesea paternă); - pista împărtășește semnificațiile arenei și scenei (vezi aceste două cuvinte); - clovnul este o invitație la detașare, la a privi lucrurile cu umor, la a râde cu sinceritate de propriile defectele ; - îmblânzitorul simbolizează stăpânirea instinctelor și a pulsiunilor; - trapezistul trimite la ideile de lejeritate, înălțare, detașare (vezi Pasăre); - acrobatul și jongleurul exprimă ușurința și suplețea comportamentului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și scenei (vezi aceste două cuvinte); - clovnul este o invitație la detașare, la a privi lucrurile cu umor, la a râde cu sinceritate de propriile defectele ; - îmblânzitorul simbolizează stăpânirea instinctelor și a pulsiunilor; - trapezistul trimite la ideile de lejeritate, înălțare, detașare (vezi Pasăre); - acrobatul și jongleurul exprimă ușurința și suplețea comportamentului, dar și instabilitatea (obligația de a jongla cu finanțele ori cu relațiile amoroase). Foarfece, a tăia În alegoria greacă a destinului, reprezentată de cele trei Moire, Apolo este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
țin mai ales de o dispoziție interioară bună, de o stare de spirit pozitivă. Emoțiile pozitive subliniază adesea progresele subiectului. Este pe drumul cel bun, în armonie cu el însuși și cu mediul. Râsul este și el o invitație la detașare (a avea umor), la dedramatizare, la relaxare. Mesajul visului poate fi acela de a înceta să se îngrijoreze, de a opune pesimismului bucuria și încrederea, de a-și regăsi sufletul de copil. Frică, angoasă Frica este o emoție resimțită adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lucruri atât de îngrozitoare, încât calmul nu-și are loc aici”. Cinstea poate fi un mod hotărât de a evita o minciună spusă conștient. (P. Sorlin, 2002, p. 188) Putem numi obiectivitatea în fel și chip: imparțialitate, respect al adevărului, detașare etc. Împortant este să acceptăm că ea nu există în mod absolut și să înțelegem că prezența subiectivității în textul jurnalistic nu reprezintă un defect (excepție făcând știrea). Dimpotrivă, asumată corect, gradul de subiectivitate (prezența eului în text) face diferența
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
adevărat că plăcerea și avântul scrisului ne pot păcăli (paranteze descriptive sau portretistice, tentația unor comentarii suplimentare etc.), dar înțelept ar fi să lăsăm mai întâi ca textul să curgă până la sfârșit. Apoi, la relectură, după un timp minim de detașare, să operăm corecturile și, mai ales, tăieturile care se impun. În cazul în care nu reușim acest lucru, să nu dramatizăm. Șeful de secție sau chiar un coleg poate să ne ajute, având de partea sa un plus de luciditate
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Între care un fiu al lui Iacob, alt apostol (Lc. 6,16; Fapte 1,13); un frate al lui Isus (Mt. 13,55; Mc. 6,3); un Iuda Galileanul (Fapte 5,37) etc. Începând cu secolul al II-lea, odată cu detașarea polemică a creștinismului de matricea sa iudaică, numele „Isus” Începe să fie tot mai rar atribuit evreilor; compensativ, numele „Iuda” este evacuat din onomastica creștină. Chiar și astăzi, legislația germană, de pildă, interzice părinților să-și numească fiii „Iuda”, pentru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un alt subiect controversat și trebuie invocate alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată o concluzie cu caracter provizoriu. Spre deosebire de Evanghelia după Marcu, unde Iuda apare cu parcimonie, prezentat jurnalistic, cu o anume detașare, În Evanghelia după Matei el capătă contur, biografie, destin. Matei Îl Înfățișează ca pe un personaj voluntar (el propune târgul preoților); la Cina de Taină el iese din masa apostolilor, pune separat Întrebarea fatală și primește separat răspunsul fatal. După
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și îl salvează de măcinarea în gol a cotidianului. Geneza, motivația și elaborarea prozei lui B. sunt intim legate de condiția sa biografică. Boala și claustrarea au dus atât la o acutizare a percepției, a gândirii, cât și la o detașare față de existență. Schimbarea perspectivei, a conținutului vieții, limitarea la funcțiile spirituale provoacă o deplasare fundamentală. Toată experiența anterioară se reorganizează, capătă alt înțeles, iar prezentul și viitorul nu-i oferă decât șansa scrisului. Trăirea a devenit operă, iar persoana, personaj
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]