4,214 matches
-
Topanga Canyon și înnegri crucea albă care se ridică pe colina din Cabo San Lucas, apoi se ascunseră în camerele casei din Valley Vista și în salbele de portrete de familie, adiind peste toate întrevederile contramandate și legăturile pierdute și dezamăgirile împlinite și temerilor confirmate și deasupra fiecărei uși trântite sau a unei reconcilieri ratate și curând acoperiră toate oglinzile din fiecare cameră în care trăiam, ascunzându-ne imperfecțiunile de noi înșine chiar și atunci când cenușa ne curge în sânge, urmărindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
LA MULȚI ANI! și Sărbători fericite! Ella Istratty </citation> <citation author=”ISTRATTY Ella” loc="București" data =”22 martie 1976”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Acum patru zile am primit răspunsul, pe care Îl așteptam cu mare nerăbdare, de la Editura Junimea. Ce dezamăgire! După ce am cetit scrisoarea semnată de Ada Fărtăiș (numele al doilea este scris cam greu de descifrat), am fost atât de decepționată, Încât trei zile am fost bolnavă. Iată ce mi-a scris: Eu nu am scris un roman, ci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Sovietice. Filmările alternează, caleidoscopic, secvențe alb-negru și color, se reiau anumite scene și se confruntă prim-planurile eroilor. Renunț la postura de spectator și urc panta abruptă, unde dau peste surpriza cea mare a scenariului: Marea Baltică! - priveliștea ei ne vindecă dezamăgirea de a fi acostat prea devreme. Totul fusese gândit în alt fel. De fapt, nu știu cât de mult mi-ar fi surâs o ieșire în larg pe o asemenea vreme. Suntem într-un loc izolat, marea își rostogolește valurile furioasă, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că și mulți naziști „crezuseră” și, apoi, poți să crezi în valabilitatea unei idei politice atât timp cât ea nu se aplică în practică și nu creează monstruozitate socială și istorică, amenințând să destabilizeze rădăcinile unei națiuni întregi!Ă Să fi fost dezamăgirea vechilor staliniști, ce juraseră pe internaționala socialistă, instrumentul eficient al lui Stalin pentru a grupa și domina brutal țările din centrul și estul Europei, și care erau „indignați” de național-ceaușismul lui Ceaușescu? În țară, Mihai Beniuc a fost unul dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în țară, dar și în străinătate, în mediile de influență?! Să tresar adică și să reacționez „brutal” la „Tezele din Iulie”, începutul dictaturii personale?!... Nu, nu a fost numai „motivul exterior”, grav, extrem de grav, după cum o știm, motivul politic, furia, „dezamăgirea” față de acel Ceaușescu în care crezusem - împreună cu zeci de alți scriitori și cu sute de mii de cetățeni -, nu a fost, cumva, și spaima de o adaptare prea „reușită, spectaculoasă”, incapacitatea mea de a „face carieră”, de a fi în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
biologice și culturale, mai bine-zis extrema și brutala „noutate” a vremurilor politice și sociale a unei bune jumătăți a secolului trecut face ca încă azi, deasupra României - și nu numai! - să mai plutească norii unor vechi entuziasme, ai unor noi „dezamăgiri” și, mai ales, pâcla deasă a unor reziduuri ideologice care, în revolta față de „precaritatea prezentului”, invocă nu rareori „puritatea unor mari și vechi idei”! (Nu numai în România! La ultimele alegeri prezidențiale ale marii noastre surori și „protectoare”, Franța, Lionel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nedreptățitului Macedonski”, iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei ani, sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei până mai ieri, Geo și noul său „scutier” (ce a devenit apoi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă Și totuși, eu nu am să-l urmez pe Goma, pe curajosul Goma al acelor ani, care își arată acum nemulțumirea față de această elită prin judecăți insuportabil de tranșante și prin vorbe grele, injuste, trădând o iritare și o dezamăgire disproporționate, rezultate, cred eu, din faptul că Uniunea Sciitorilor și Ministerul Culturii nu au făcut acte minime de reparație față de dezideratul nostru cel mai radical, mai curajos, și poate și din faptul că și azi Goma întârzie nepermis de mult
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și a „ieșirii din sistem”, șase ani doar, în care am trăit ca un „scriitor normal” - normal în sensul că mă confundam cu masa de buni scriitori care luptau, sperau, erau umiliți și făceau „concesii” de felurite chipuri, iubeau, trăiau dezamăgiri, boli sau bucurii familiale, o „normalitate-anormală”, așa cum e posibilă într-un regim dictatorial de tip ideologic. Nici unul dintre noi, atunci, când partidul, după ’64 mai ales, lăsa ceva mai libere „barierele” cenzurii și ale poliției, nu credea că e posibilă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au, de altfel, cum o spune și Hegel, „totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale fenomenului”. E, poate, adevărat, dezamăgirea, contrarierea mea a fost mare în vara pariziană a lui ’71, după ce am citit o scurtă știre într-un cotidian francez că „M. Ceaușescu lance sa petite révolution culturelle”, știre ce mi s-a părut o alegație umflată jurnalistică și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
solului. Monumentele funerare, apeductele, altarele, turnurile bisericilor, tot ceea ce în Europa se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe sau altarul care abia se zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
micilor musulmani, în care domnesc curățenia și disciplina. Numai că a ajuns și el la exasperare. Copiii sunt agitați, nu mai reușesc să se concentreze, se încaieră tot timpul. Preotul pune această stare de spirit pe seama stresului ambiant și a dezamăgirii familiale. Tatăl se întoarce acasă seara frânt, mama nu are curent electric sau gaze pentru gătit. De copii nu se ocupă nimeni. Ei se scoală dimineața fără să se mai spele, fără să-și fi făcut temele, și le e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
turismul cultural" nu-i scapă nici el, în ciuda vizibilei sale neplăceri. Dacă zelul celor mai bine pregătiți pentru așa ceva rămâne nesatisfăcut în fața buticurilor cu suveniruri religioase și a coloanelor antedatate ale sinagogii din Capernaum, ei vor rămâne pentru totdeauna cu dezamăgirea provocată de contrastul dintre măreția Evenimentului și măreția spectacolului. Faptul cel mai frecvent în călătoriile organizate, în care persoane de vârsta a treia sleite de oboseală consumă într-o săptămână, și încă în pas alergător, mai multe locuri decât pot
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
necesară purificării celor din neamul Cohen, dar și pentru serviciul sacerdotal -, Institutul a crezut că a găsit-o într-o mică turmă din Mexic. Numai că vițeii ei, crescând, au început s-o ia tot mai mult spre gri deschis. Dezamăgire. Iar cercetările pentru găsirea adevăratei vaci roșcate salvatoare au fost reluate. Și toate acestea se petrec în secolul al XXI-lea, sub egida prestigiului unor oameni inteligenți, informatizați și hiperconectați. Lumea se consolează gândindu-se că acești lunatici sunt niște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mămică și grai local, care se autogenerează, înaintașii noștri ne-ar fi fost de mare ajutor dacă și-ar fi dat seama la timp de persistența acestui reflex întristător. Evreu și refractar, Maxim Rodinson nu-și ascundea, spre sfârșitul vieții, dezamăgirea de a vedea în juru-i atâtea spirite care inițial detestau naționalismul și care, odată trecuți de vârsta de cincizeci de ani, îmbrățișau cauza unui "naționalism teologic". Cum laicitatea à la française se revela, cu timpul, a fi periculoasă prin absența
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a imagina o mișcare de eliberare națională ca oricare alta, fără rădăcini islamice nu înseamnă cumva a intra în competiție cu o mașină fără motor? Acele politice se rotesc în sens invers față de arătătoarele ceasului nostru filosofic. Ele urcă de la dezamăgirea menționată spre o reîncărcare accelerată cu vrajă a lumii. Steaua lui David pavoazând toate balcoanele din Ierusalimul de Vest și din împrejurimi, pentru sărbătorirea celei de-a patruzecea aniversări a reunificării Orașului Sfânt, ar trebui să dea de gândit sociologilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
era nu dezamăgit mai discret, dar mai ușor de consolat atunci când încredința acest pronostic jurnalului său intim: "Nicio țară nu va risipi previziunile romantice mai repede ca Palestina și înainte de toate, Ierusalimul. Pentru unii, decepția merge până la îngrețoșare". El imputa dezamăgirea pe care i-o inspira Palestina în 1857 își putea oferi această compensație "îmbrățișării fatale a divinității". Nefericiți, gândea el pe atunci, sunt chiar favoriții Cerului. Și nu ziarul cu data de azi o să-l dezmintă. Dar cei care, de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că vine moara pe Siret. Întâmplările se zugrăvesc în ochii ei mari. Boerul o mângâie are 8-9 ani și mai târziu, caracter fire aleasă nenorocită în viață își va aminti aici cu drag de copilăria senină. Consultă (fată) în zbuciumele dezamăgirii ei, după părinți și preot, o cărturăreasă... Fântânarii... Duduca Lizuca e copila lui cuconu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă...5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
filozofie precis preciziune; curios, curiozitate. Cesar (roman) și Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încă doarme. I-am comunicat d-rei cu voce slabă că aș fi vrut să-i spun ceva d-lui profesor. Reveniți mai târziu. Nu se poate. De ce? Pentru că nu se poate. În urma acestei replici d-șoara a avut probabil o primă dezamăgire). Despre ce e vorba, mă rog? Domnișoară, voiam să comunic domnului profesor că ieri, ieșind dela Academie, mi-a furat galoșii. Vocea domnișoarei, uimită și consternată, a întrebat cu grabă: Ce? Cum ați spus? Văzând că am de a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au îmbătrânit. Tot Voltaire, mi se pare, spunea că sălbaticii ucid pe oameni și-i mânâncă, din motive religioase și economice, pe când europenii i-au ars pe încetul fără scop, motivând că apără catolicismul și fac plăcere lui Dumnezeu. Moartea, dezamăgirea cea mare și ultima. *1 Moșneag cu metresă: orb cu ochelari. Amorul tiran al eroilor și al poltronilor, al zeilor și al iepurilor. O doamnă avară întrebuințează bărbații altora, ca să cruțe pe al său. *1 Voichița lui Leon Zugravul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i găsi, fie pentru a-i ajuta să se desăvârșească la lumina unor adevăruri eterne, socot să facem operă utilă comunității. În dezorientarea și tristețe timpului, în fine, multe suflete pot găsi aici prietinie și mângâiere, ori un sprijin în dezamăgiri. Cum toate cele omenești sunt relative, e posibil ca strădania noastră să pară vană ori de rezultat minim în raport cu efortul: totuși, călăuza vieții noastre fiind dragostea, răsplata nu poate fi coborâtă din acest domeniu ideal. Vorbele noastre bune, faptele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o convorbire despre relațiile bilaterale, și am fost primit destul de repede. Convorbirea noastră a urmat ritualul obișnuit, până la abordarea temei, care, fiind destul de delicată, necesita un anumit nivel de comunicare. Când am apreciat că puteam să abordez tema, am exprimat dezamăgirea că, în ciuda relațiilor bune existente între țările noastre, în presa finlandeză se publică un articol incriminant cum că autoritățile române nu permit ieșirea legală din țară a unui grup de romi. Pentru orice eventualitate, făcusem o fotocopie a articolului, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fi reușit să-l conving să nu meargă prea departe. Dar să refacem cursul evenimentelor, așa cum au evoluat conform programării ambasadorului: La începutul săptămânii următoare plecării curierilor, la două luni de la sosirea mea la Lima și la o săptămână de la dezamăgirea mea privind comportamentul de neînțeles al șefului, marți, 20 ianuarie, la orele 17,00, eram convocați în biroul șefului misiunii la ședința de partid, prima de acest gen de când eram la Lima. Eram cei cinci membri de partid. Nici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
într-o franceză splendidă. Mulți ani a fost exemplu de gânditor marginalizat, blestemat și pesimist, dar acum textele sale se ridică într-o voce profetică. Aceste paradoxuri îi oferă mai multă strălucire figurii lui Emil Cioran și Pentru Cioran, profetul dezamăgirilor, umanitatea a trăit liniștit numai în vremurile scepticilor. În ciuda restricțiilor, din acele vremi, de a introduce în țară cărți sau articole de sau despre autorii interziși de regimul comunist, am luat cu mine și încă păstrez aceste două pagini care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]