43,048 matches
-
nu îi spală vina de a fi un rege paricid și incestuos. Deci, nu se pune problema vreunei scuze, dar personajele sunt condamnate să exprime un adevăr de nimic, un zero umflat cât toată fața lumii. În aceste condiții, orice discurs devine o gargariseală înșelătoare, dar nu până la capăt, oratorie mincinoasă, dar nu destul. Ceea ce lipsește este tocmai eșecul strălucitor al celui care vrea să spună adevărul și nu îl spune; al celui care vrea să mintă și nu minte. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
toate nivelele textului. Personajul cu un caracter reprobabil își trimite veninul promiscuității, al îndoielii lui demolatoare în limbaj, de unde este preluat de narator. Acesta încearcă să se apere, dar se contaminează, fatalmente. Ironia parcurge rapid distanța din metatext în text (discursul Somnoroasei), pentru a se transmite asupra Trântorului și a se întoarce, ca un bumerang, împotriva naratorului. Starea Trântorului provine dintr-o indecizie, care conduce spre ironie. Indecizia, provenită din lipsa unei opțiuni existențiale (și nu provocată de aceasta, pentru că logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
personaj al lui Creangă, modificat de experiența lagărului comunist, de cunoașterea cultă a Bibliei și de lectura temeinică a metafizicii lui Kant. Faptul că, pe de altă parte, Țuțea a fost adesea apropiat de Socrate vine tot din afectarea colocvialității discursului, din capacitatea de a exprima sensurile supreme cu cele mai umile cuvinte, limbajului filozofiei fiindu-i uneori preferat, ca și în cazul lui Socrate, cel al căruțașilor, fierarilor și tăbăcarilor. Așa se face că forța formativă a acestor cincizeci de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ale lui Țuțea care au lapidaritatea și expresivitatea proprie aforismelor; apoi, cele care îl reprezintă pe Țuțea, fie pentru că poartă marca stilului său inconfundabil, fie pentru că, în plus, apar (în formulări, firește, ușor diferite) cu mare frecvență, chiar obsesiv, în discursul său; în fine, cele care, dimpotrivă, abordează subiecte „rare“ pentru Țuțea (FEMEI sau PUDOARE, de exemplu), dezvăluindu-i astfel gândurile mai puțin știute. Lucrând cu un material oral, ne-am considerat îndreptățiți să ne asumăm unele libertăți în reproducerea lui
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Titlul ales pentru această culegere exprimă convingerea autorului că împestrițarea de azi a realităților autohtone are o iritantă dimensiune obscenă, adică o strânsă afinitate cu psihologia nerușinării: nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi. Nu e vorba de pornografie propriu-zisă, care, în anumite condiții, poate fi de o paradoxală candoare. E vorba de o nonșalanță fără criterii, de exhibiționism agresiv, de o suspensie generalizată a valorilor și a
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
consacrat îndoielilor de tot felul și al întrebărilor care-și caută răspuns. Este și cazul volumului de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică de peste Prut. Într-un discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă din copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
că îl urmărește cu admirație când divaghează pe temele preferate. Dar ar putea fi doar ascultarea cu respect a unei persoane „mai în vârstă”... Ceea ce nu înseamnă nici aprobare, nici totală înțelegere și acceptare a ziselor sale. Absorbit de un discurs colorat adesea cu accente pasionale, Profesorul nu poate sesiza eventuale dezaprobări în privirile Teodorei. Cu atât mai puțin intențiile de interpelare în momentele când simte că are și ea ceva de spus! Totuși, din relatarea lui P.H.L. nu reiese că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de o receptare cu atât mai ideală, cu cât poemele sale reflectă amprenta apriorică a poporului respectiv. Factorii care converg într-un poem pentru a realiza armonia, "un organism viu ca natura" (Kant), sunt logica internă a ideii poetice, a discursului liric și organizarea perfectă a prozodiei. Logica internă Coerența ideatică a unei poezii, dar și a oricărei opere de artă, este decisivă pentru receptare. Fuga, aglomerarea de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
text capital: Când sufletul se desprinde de esența sa creată, strălucește pe el imaginea originală increată în care și el se află ca un lucru increat". Este "moartea în Dumnezeu moartea divină" . Drept care, la finele unui "microtratat", Eckhart scrie: "Acest discurs nu este adresat nimănui decât celui care îl consideră deja ca propria sa viață, o arzătoare dorință a inimii sale." Iar acest lucru "cei aleși vor înțelege, ceilalți vor trebui să creadă". Viață filozofică și mistică, dar de esență intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea Eladă era exorcizată de catharsisul indus prin elevata poezie a discursului scenic, gândirea înaltă și perfecțiunea artistică. Astfel, suferința îndurată de Prometeu este infinit întrecută de focul răpit și dăruit oamenilor, lumina minții care, într-o zi, îi va judeca pe zeii răzbunători, astfel că oamenii îi vor alunga din Olimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu un strigăt suprem: "Ah! În această lume un om există oare?/ Cine pe-Adam din nou să-l nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul discurs liric poartă la transmutarea feerică a vieții și a firii, a bucuriei și a durerii: Fiece fir de iarbă e-o carte ce așteaptă Să-i afli înțelesul din slova ei cea dreaptă. ...Cine-nțelege crinii și limba lor divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pradă cruzimii umane. O triadă Van Gogh, Nerval, Georg Trakl s-au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
alge, o să le arăt cum se gătește bine halibutul, o să-i învăț cum să per pe lească peștele în grăsime de balenă... O ușoară amețeală se abate asupra valetului, care simte nevoia să se așeze pe marginea patului, conștient că discursul stăpânului îl îndreaptă pe calea deloc de dorit a unui atac de cord. — Dar felul vedetă va fi pe bază de hering. Numai în he ring se simte Nordul așa cum e el. Aspru. Când sărat și când fără gust. Îți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
declare la fisc câștigurile „ilicite”, academicieni care își însușesc lucrările subalternilor, ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a prins drag de el, acordându-i „onoarea” să-i compună discursurile, de fiecare dată cu exclamații măgulitoare: „De ce nu am eu condeiul tău?! Scriitor m-aș face, Bacalbașa al zilelor noastre!” ( Primul citea și recitea o singură carte: Moș Teacă...) Radu Mercea roșea de plăcere, la gândul că va fi „promovat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
firmă de pompe funebre. Lansarea primului roman, ca și prima mare iubire, se consumă într-o stare de semiconștiență. În picioare. Cu singura deosebire notabilă că, în cazul primei mari iubiri, nu fusese nevoită, la sfârșit, să țină și un discurs. Tristețea fagotului meu mirosea a acrișor de sub coperta proaspătă, și Melania își aruncă leneș privirea dincolo de geamul librăriei. Orașul de vată îi făcea cu ochiul din felinarele care se stingeau, zâmbindu-i parcă ironic, în timp ce iubitul ei bicefal și patruped
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
acum un loc de joacă destul de cochet, zis și spațiu verde ținclusiv iarna), și dai de blocuri. Grație primarului sectorului 5 și, mai precis, lipsei lui de școală, chestiune deductibilă nu atât din inexistența unei diplome de bacalaureat, cât din discursurile lui - fapt care, se pare, îi crea domniei sale un soi de complex mascat sub acea stare de nerăbdare în ale rezolvării de-a valma a problemelor care presupun o semnătură -, stâlpii ce străjuiesc aleea aveau deja două întrebuințări, dacă nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sare și piper ce-i stătea strâmb sub gulerul cămășii, dându-i un aer neajutorat... Cert este că, pe negândite, coarda sensibilă a domnișoarei educatoare se suprapusese instantaneu peste cele vocale. Ceea ce dusese, în mod inexplicabil de rațional, la un discurs în favoarea capului domnului primar al sectorului 5. Mai târziu, rămas singur în biroul neîncălzit, acesta avea să-și revizuiască atitudinea față de sexul opus lui și să mulțumească, dacă nu cerului, atunci măcar capacității femeii de a reacționa ilogic, dar, dovedit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
A regretat înlocuirea limbii franceze proces în fază de debut atunci cu limba engleză ca limbă diplomatică. Și-a pus speranța în Liga Națiunilor pentru a se evita repetarea unui război de felul celui din 1914-1918. Mașina de vorbe și discursuri care a fost Liga Națiunilor este acum Organizația Națiunilor Unite. Și una și alta s-au dovedit incapabile să asigure omenirii pacea și securitatea, atât de dorite. Când citim astăzi rândurile diplomatului francez, încercăm o simpatie duioasă pentru un om
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pana sa. Cu acest prilej, el a remarcat faptul că mai mulți dintre marii noștri negociatori fuseseră, în trecut, buni teologi. Mulțimea îngrămădită sub cupola institutului pentru a onora pentru ultima oară pe bătrânul prinț a aplaudat acest pasaj al discursului său. Diplomatul octogenar sugerase că, în spatele omului de stat, plutea încă umbra fostului episcop din Autun. Este ciudat, într-adevăr, să vezi câți agenți remarcabili ai fostei monarhii au fost furnizați diplomației de către Biserică. Ba, mai mult chiar, cei mai
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fel ca în vremea lui Carol al III-lea103, cortegiul care îl conduce la palat pe noul ambasador. Regele îl primește în sala tronului, înconjurat de membrii guvernului și de toată Curtea, plină de strălucire. Are loc apoi un schimb de discursuri și complimente, amabil, dar solemn, totodată. S-a ăntâmplat pe vremuri ca un ambasador distrat și-și fi uitat scrisorile acasă. El i-a remis atunci regelui doar o foaie de hârtie, împăturită cu grijă, ceremonia nu a fost mai
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a fost stabilită printr-un fel de acord universal. Dl. de Langwerth 117, ambasadorul Germaniei la Madrid atunci când i-a înmânat regelui Alfons al XIII-lea al Spaniei 118 scrisorile sale de acreditare a pronunțat în limba spaniolă micul său discurs adresat regelui. Caracterul precis al limbii franceze va capta întotdeauna interesul diplomaților. Noi nu vom fi singurii care vor regreta faptul că ea nu mai are acea universalitate pe care Ludovic al XIV-lea și Voltaire au știut să i-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
este să împărtășim celor tineri cât mai multe din experiența și din reflecțiile noastre, în speranța că ei vor dori să le pună în aplicare." Trebuie să sperăm! E drept însă că, în niciun caz, calculele și "combinațiile" diplomaților și discursurile oamenilor politici vor fi acelea care vor influența în cea mai mare măsură progresul umanității, ci spiritul de care va fi animată democrația însăși. Dar, oare, care este scopul ei? Se pare că, asemenea poporului lui Israel odinioară, ea se
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sânge". 6 Niccolo Machiavelli (1469-1527). Istoric, filozof politic, memorialist, dramaturg și om politic italian al Renașterii. Om de stat, secretar al Republicii Florența din anul 1498. Autor al vestitului tratat politic Principele, dar și al lucrărilor de istorie și memorialistică Discursuri asupra primei decade a operelor lui Tit Liviu și Istoriile Florentine. Rămas celebru și prin dictonul său, universal valabil, " Scopul scuză mijloacele". 7 Jean Armand du Plessis, cardinal-duce de Richelieu (1585-1642). Ecleziast, om de stat, pair al Franței și principalul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
este un prețios breviar, pe care am vrea să îl vedem în mâinile tuturor colegilor noștri mai tineri, angajați în cariera ilustrată de el. Ei vor găsi fără îndoială acolo texte utuile, care îi vor ajuta și în ținerea de discursuri și cuvântări. Contele de Saint-Aulaire, în Dictionnaire Diplomatique, publicat sub coordonarea lui A.F. Frangulis, f.a., volum addenda conținând biografiile diplomaților, pp. 178 -179. Andrei Alexandru Căpușan * * * Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire (1866-1953). Diplomat francez de carieră. Între alte
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
doilea Faust. Eseu despre Goethe, Henri Blaze Barbaria, Michel Henry Breviarul nebuniilor curente, Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul, Suzanne Lilar Despre libertate, Lord Acton Despre sentimentul tragic al vieții, Miguel de Unamuno Despre sinucidere, Émile Durkheim Discurs despre universalitatea limbii franceze, Rivarol Dublul. Don Juan, Otto Rank Eros, Doxa & Logos, Luca Pițu Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson Essays on American Literature and Idea, Manfred Pütz Evoluția creatoare, Henri Bergson Fals tratat de jurnalism, Alexandra
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]