3,849 matches
-
exprimă foarte bine în atitudinea lui față de religie. Este o atitudine ce se integrează pe deplin în tradiția liberei cugetări, cu tot ceea ce are aceasta patetic și, totodată, problematic. Când discută despre religie, Russell are în vedere în mod constant dogmele și normele morale ale marilor confesiuni, în primul rând cele ale creștinismului. El vizează, în primul rând, credința în Dumnezeu, ca existență personală distinctă de lume și creatoare a lumii, precum și credința în nemurirea sufletului. Iar considerațiile sale pornesc în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
clar de la premisa că o persoană care pretinde că este cultivată va trebui să-și întemeieze convingerile pe rațiune, nu pe sentimente. În caz contrar, ea nu va merita respectul cuvenit oamenilor onești din punct de vedere intelectual.46 Discutând dogmele religiilor, Russell sublinia că ele nu pot fi sprijinite pe rațiune. El se declara sceptic cu privire la afirmații despre ceea ce depășește orizontul experienței. Este evident însă că îi plăcea să discute critic argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu deoarece credea că mulți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
păcii veșnice. În desfășurarea istoriei cele două cetăți se amestecă, astfel procesul separării celor buni de cei răi se desfășoară în lumea de dincolo și se încheie prin Judecata de Apoi. Doctrina augustiniană, care cercetează mai mult lumea interioară decît dogma, se va constitui ca argument de referință pentru Martin Luther în apărarea supremației credinței față de fapte și tot prin ea va întemeia doctrina sa despre predestinație. Modelul augustinian, cum subliniază cel care a scris Calmul valorilor, a fost extrem de influent
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să ofere „pilde și îndemnuri spre a zidi caractere”, să zugrăvească chipuri de mari înaintași și să publice „frânturi din istoria măririi noastre naționale”, scrieri literare educative, dar și povățuiri pentru viața cotidiană. Primul număr include câteva articole privitoare la dogmă, precum și un fragment din misterul creștin ortodox Cerurile spun de Victor Papilian (piesă care va fi publicată până în numărul 9). Octavian Goga dă un articol omagial la moartea lui Vasile Goldiș (poetul va reveni în 1935 cu un articol despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
consfințește un deces care, În fapt, n-a avut loc: excluderea definitivă a celui de-al treilea personaj, care poate fi sau nu un martor exterior. Sinuciderea e piatra unghiulară a mai tuturor dezbaterilor religioase creștine - și mai ales a dogmei catolice. Refutat, Îndeobște, ca un păcat capital, actul sinuciderii nu s-a bucurat de o dezbatere pe măsura violenței cu care dizlocă părți din realitate. Și totuși, În ciuda interdicțiilor, În ciuda blestemului bisericii, extrem de mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Pentru filozofia morală, sinuciderea a fost Întotdeauna mai mult decât o piatră de Încercare - a fost creatoarea unor momente de cumpănă care s-au aflat la originea atâtor polemici incendiare. Prin raportarea la ea s-au selectat „tradiționaliștii” - adică supușii dogmei -, cei care cereau, când doar imperativ, când de-a dreptul isteric, supunerea În fața Legii și, pe de altă parte, În directă opoziție activă, „iconoclaștii”. De la Camus, cel care, În Mitul lui Sisif, consideră sinuciderea drept singura problemă veritabilă a filozofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
omonimia, imprecizia provocată de sensurile cuvântului jurnal: dar și pentru a spori confuzia bicefalei embleme. Jurnalul intim, ca nume al unui gen literar, pare o farsă a onomatextualității. Faptul că marea majoritate a jurnalelor intime sunt... literare confirmă ironia unei dogme ce se vrea recuperatoare. Omul biografic al antichității, de la Seneca, Plutarh, Marc Aureliu sau Epictet, insistând, cu toții, asupra exercițiului personal 3 al scrisului, până mai târziu, la Cassian, cu Îndemnul de a releva toate mișcările sufletului (omnes cogitationes), sau la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a unei evoluții. Nefrecventarea agorei nu Înseamnă neapărat retragerea În solitudine. Singurătatea din care ia naștere jurnalul intim e singurătatea eului aflat fără apărare În fața lumii. Apare e un fel de a zice: primele scrieri sunt și primele infirmări ale dogmei. În Franța, În secolul al cincisprezecelea, pe lângă nesfârșitele oscilări la nivelul formei (jurnalul-cronică, jurnalul-carnet etc.), anonimatul e una din legile de bază. Jurnalul Burghezului din Paris, În prima jumătate a acelui veac, confirmă noua regulă. Vor ieși din ea, ajutați
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
regimurile totalitare antireligioase, imposibilitatea mărturisirii generează traume interioare, conștiințe ale păcatului amplificate de conflictele exterioare pe care cultul puterii le stimulează prin inventarea unor fictive motive de vină. • Știința sacră se străduiește să creeze o aură de sacralitate în jurul principalelor dogme ale ideologiei totalitare, considerată drept unica în măsură să asigure afirmarea "personalității multilateral dezvoltate". Această imagine presupune mistificarea dogmelor (într-o manieră similară cu cea religioasă) cu ajutorul unei false "peceți de științificitate". Dizidența este considerată o erezie, "crima de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le stimulează prin inventarea unor fictive motive de vină. • Știința sacră se străduiește să creeze o aură de sacralitate în jurul principalelor dogme ale ideologiei totalitare, considerată drept unica în măsură să asigure afirmarea "personalității multilateral dezvoltate". Această imagine presupune mistificarea dogmelor (într-o manieră similară cu cea religioasă) cu ajutorul unei false "peceți de științificitate". Dizidența este considerată o erezie, "crima de a gîndi adevărul" fiind supusă oprobiului public în multiple moduri. • Remodelarea limbajului presupune reducerea problemelor existenței umane la un număr
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Oxford: Blackwell [106]. Wolf, Jane M. 1988. Psychiatric aspects of lying. American Journal of Psychiatry 145:1611 [110]. Wolfe, Alan 1989. Whose keeper? Social science and moral obligation. Berkeley: University of California Press [108]. Wolozin, Harold 1974. Lying and economic dogma. Review of Existential Psychology and Psychiatry 13:196-203 [197]. Woodbury, Hanni 1984. The strategic use of questions in court. Semiotica 48:197-228 [164]. Yerkes, Robert Mearms, și Berry, Charles S. 1909. The association reaction method of mental diagnosis (Tatbestandsdiagnostik). American
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
angajate în construcția lumii inclusiv, de la aceea a mitului cosmogonic românesc în care "Fărtatele" cooperează cu "Nefărtatele" pentru a desăvîrși construcția lumii pînă la abstracta doctrină chineză a lui Yin și Yang. 5 Considerațiile care urmează sînt raportate prin excelență dogmei ortodox-creștine a păcatului originar, impunînd anumite convenții de la care orice interpretare ar trebui să pornească; spre exemplu, în această dogmă Dumnezeu este prin excelență asociat cu principiul binelui, iar Satan cu principiul răului. O atare precizare este necesară pentru că în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
construcția lumii pînă la abstracta doctrină chineză a lui Yin și Yang. 5 Considerațiile care urmează sînt raportate prin excelență dogmei ortodox-creștine a păcatului originar, impunînd anumite convenții de la care orice interpretare ar trebui să pornească; spre exemplu, în această dogmă Dumnezeu este prin excelență asociat cu principiul binelui, iar Satan cu principiul răului. O atare precizare este necesară pentru că în perspectiva altor concepții cum ar fi cea a "bisericii sataniste", de pildă convenția de mai sus este esențial inversată. 6
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unei fațade "umaniste" privind egalitatea indivizilor, anulează de fapt un drept uman fundamental, acela al proprietății și, prin el, pe acela al libertății individuale. Dar cum reușește un regim totalitar comunist să realizeze acest lucru? Răspunsul este următorul: prin impunerea dogmei esențiale a ideologiei care îl animă, cea potrivit căreia partidul comunist, unica formă posibilă de organizare politică, trebuie identificat cu proletariatul sau, mai larg, cu întregul popor. Așa cum arată Raymond Aron, "(...) esența doctrinei constă în faptul că între mase și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
D. Fagure. De menționat o proza lui Al. Gh. Doinaru, Ocnașul, precum și o conferință a lui Eugen Ghica-Budești, Naționalism în arta. Se traduce din literatura lui Conan Doyle și se publică în foileton românele Taraș Bulba de Gogol și Fără dogmă de H. Sienkiewicz. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289045_a_290374]
-
se încadreze într-un șablon moral"55. Deși definirea realismului nu face parte dintre interesele explicite urmărite de Newey în "Two Dogmas of Liberalism", putem ușor deduce că, din perspectiva sa, realismul constituie un curent de opinie care respinge această "dogmă" și alte "dogme" ale liberalismului (în special presupusa "tentativă de a reduce raționalitatea colectivă la raționalitatea individuală"56), insistând că "normativitatea autorității politice este sui generis, în relație, în particular, cu normativitatea moralității" și - ca atare - că "nu este niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
un șablon moral"55. Deși definirea realismului nu face parte dintre interesele explicite urmărite de Newey în "Two Dogmas of Liberalism", putem ușor deduce că, din perspectiva sa, realismul constituie un curent de opinie care respinge această "dogmă" și alte "dogme" ale liberalismului (în special presupusa "tentativă de a reduce raționalitatea colectivă la raționalitatea individuală"56), insistând că "normativitatea autorității politice este sui generis, în relație, în particular, cu normativitatea moralității" și - ca atare - că "nu este niciun temei pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
decidem ce instituții, politici publice, aranjamente sociale etc. trebuie să adoptăm "aici și acum")75. Nu este surprinzător, în aceste condiții, că Newey ajunge foarte rapid să concluzioneze că moralismul confundă normativitatea politică și normativitatea morală, în sensul că susține "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"76 și că toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale"77. Însă, dacă ar fi investigat și ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a promova dreptatea și binele social"21, reduc politica la "filosofia morală aplicată"22, consideră politica doar un instrument al moralității și o încorsetează în "șabloane", reguli, valori sau idealuri morale inadecvate 23, confundă normativitatea politică și normativitatea morală susținând "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"24 și toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale"25, reduc la tăcere sau ignoră "forțele non-morale care dau
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
idioților pe care vremelnicia și ticăloșia i-a cocoțat în fruntea mesei neamului iar acești culturnici ne țin și astăzi în hățuri, controlînd prin manipulare, intoxicare și constrîngere cea mai mare parte din trecu- tul nostru îndepărtat. Cînd probele desființau dogmele lor infailibile, imediat au fost puse la popreală astfel ca ei să rămînă neclintiții apostoli ai culturii române. Foarte grave sînt făcăturile liftelor care răcneau peste tot că i-a pocnit miracolul înțelepciunii! A venit timpul să le punem juvățul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu scrierea strămoșească dar și înțelegerea fenomenului de îndobitocire, manipulare și denigrare a identității poporului român de către bandele de lifte trădătoare. Folosește celor care vreau să gîndească și să nu înghită profețiile mincinoase ale unor indivizi cu mințile înțepenite în dogmele unor ideologii clocite în urmă cu peste 200 de ani (latinitatea, indoeuropenismul, antichitatea clasică și creștinismul iahvist) și care au fost aruncate la gunoi de mult timp pe alte meleaguri, însă la noi au rămas adevăruri sacrosante. Mai folosește celor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
măsură uimitoare iar pretinsa latinizare a poporului român s-a realizat în fapt începînd cu a doua jumătate a secolului XlX și continuă și astăzi printr-o acțiunea sălbatică și criminală de deznaționalizare nu-mită ,,educație”. Pentru a dovedi goliciunea acestei dogme voi apela la cîteva argumente pe care ar trebui să le știe oricine. Ocupația romană asupra Geției a durat cam 150 de ani și a inclus în provinciile controlate de cuceritori doar o parte(1/3) din teritoriul locuit de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și în prezent dialectul chiar dacă numărul lor s-a redus la cca. 200 persoane. Românii din Ardeal au stat sub ocupație ungară aproape 800 de ani dar nu și-au pierdut limba sau obiceiurile așa cum trebuia să se întîmple după dogma latinității. Rușii lipoveni au 300 de ani de cînd trăiesc în mijlocul românilor dar și-au păstrat cu sfințenie limba și obiceiurile, la fel este situația țiganilor cu care conviețuim de cca. 600 de ani în toriștea carpatină. Aromânii care, deși
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
plato- urile aride și înalte. Istoria ne învață cu rivna adevărului sacrosanct și logica gîndi- rii desăvîrșite că acest popor misterios a dispărut, așa pe nepusă masă la apariția primelor triburi de ahei(secolele XVl - Xll î.e.n). Această dogmă a indo-europenis- mului occidental și a antichității clasice scoate din realitatea istorică neamul pelasgilor și toate neamurile arimine, susținînd că au șters-o fără a lăsa vreo vorbă! Tăblițele de plumb dovedesc falsitatea acestor idei și că neamul acesta urgisit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
unde se povesteau aceste fapte, adică chiar ce spune tăblița lui boero Biseto l, ținută la popreală de canalii și trădători. Dar informațiile de pe această tăbliță sînt confirmate chiar de descoperirile arheologice făcute în țara noastră dar analizate numai după dogma latrinității din care sigur iese numai duhoare. Tezaurul de la Agighiol, județul Tulcea descoperit în anul 1931 într-un mormînt de înhumare cu două camere și presupus a fi de origine getă sau sarmată după gîndirea arheologilor a fost datat pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]