5,320 matches
-
lui Augustus, curge și al lui Marcus Antonius.“ Coșmarul vechilor masacre, cu procesele și listele de proscriși care le urmaseră, era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră mai puțin sângeroși decât strămoșii lor. De aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să ajungă rapid la un acord. De afară, Sertorius Macro auzi glasurile potolindu-se și zâmbi în sinea lui, cu experiența sa de muntean: așa se stingea urletul lupilor obosiți când prada scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și gândul spre Albastră. Fiecare Îmi cerea renunțarea la cealaltă. În fața traseelor grele, trebuie să apari tu și numai tu. Gândul că există cineva care te așteaptă și tremură pentru viața ta te face fricos, te face slab, te face dornic de căldură, atunci când mintea ți se pierde din cauza extenuării. Nimic În fața traseelor mari, decât voință. Nimic lăsat În urmă, nici cea mai mică părere de rău, dar nici cea mai mică bucurie. Când Îți prețuiești prea mult viața, o pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceea vei rămâne doar amintirea unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la picioare halucinant... O, te-ai speriat atât de tare, Încât pasărea, mâhnită și tristă, te-a-ntors acasă nevătămat... 11 martie 1965 (joi) Altă dragoste. Alte gânduri. Alți ochi. Ne jucăm cu noi, parcă-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cei mai destoinici dintre copii și tineri: fiindcă prin natura lor sunt cei mai bărbătești. Afirmă unii că sunt lipsiți de rușine. E o inexactitate: nu din nerușinare fac asta, ci din curaj, din bărbăție și din caracter viril, fiind dornici de ce le este asemenea. Am o dovadă de seamă: astfel de exemplare, odată pregătirea terminată, sunt singurii bărbați care intră În politică. Apoi, când devin bărbați, ei iubesc pe tineri și, prin firea lor, nu dau atenție căsătoriilor, nici procreațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de mirare că cele mai bune pagini le dă Marin Mincu În capitolele teoretice („Un posibil Început de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“), În care naratorul se autosupraveghează, ironizând toate clișeele consacrate ale genului, dând cu tifla cititorului dornic de identificare, de iluzii. Aici, prozatorul izbutește să prindă În aceeași frază fragmentul de real și reflectarea lui simultană În text. Așadar, procesul constituirii propriu-zise a textului. ș...ț Flacăra, nr. 49, 6 decembrie 1985 Emilia Parpală: Romanul postmodernist Semantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Darby. Cu adevărat rare. Rhyme comandă să se ia legătura cu muzeul din New . Sachs sugeră că ar trebui să le ia și pe agentele din patrulă ca ajutoare, mai ales că se simțeau într-un fel vinovate și erau dornice să se reabiliteze. Rhyme fu de acord, iar Sellitto aranjă telefonic detașarea lor temporară din Divizia de Patrulă. - Dar despre evadare? întrebă Sellitto. Cum a reușit să se schimbe așa repede? - E un tip anume de magie. Eu mă chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sale vagi, care nu aveau sonor, Jim trase de gulerul cu volane. Orga bubuia ca o durere de cap prin tavanul de ciment, iar prin fața ochilor Îi treceau imaginile familiare ale luptelor cu tancuri și ale bătăliilor aeriene. Jim era dornic să se pregătească de balul costumat pentru Crăciun, dat În după-amiaza aceea de doctorul Lockwood, vicepreședintele Asociației Rezidenților Britanici. Urma să aibă loc o plimbare cu mașina pînă la Hungjao, dincolo de frontiera japoneză și apoi acrobați chinezi, iar după focurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îndată ce ajunseră la casa lor din Amherst Avenue, Jim alergă sus să se schimbe. Îi plăceau papucii persani, cămașa de mătase brodată și pantalonii albaștri de catifea În care semăna cu un figurant din filmul Hoțul din Bagdad și era dornic să plece la petrecerea doctorului Lockwood. O să-i suporte pe conjurați și jurnalele de actualități, iar apoi se va duce la Întîlnirea secretă de la care fusese Împiedicat să meargă timp de atîtea luni, din cauza zvonurilor despre război. Un alt eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În sfîrșit, la casa izolată a doctorului Lockwood, Jim se simți ușurat, constatînd că petrecerea nu va fi una de succes. Pe alee erau doar o duzină de mașini, iar șoferii lor munceau din greu să curețe praful de pe aripi, dornici să plece cît mai repede. Piscina fusese golită, iar grădinarul chinez Îndepărta liniștit din ea un graur mort. Copiii mai mici și dădacele lor ședeau pe terasă urmărind o trupă de acrobați cantonezi cățărîndu-se pe scările lor comice și prefăcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părinții Îl duseseră pe Jim la premiera filmului Cocoșatul de la Notre Dame, fuseseră două sute de cocoșați, recrutați de administrația teatrului din toate cotloanele Shanghai-ului. Ca de obicei, spectacolul din afara teatrului depășea orice se prezenta pe ecran și Jim fusese dornic să se Întoarcă pe străzile orașului, departe de jurnalele de actualități și de nesfîrșitele lor imagini de război. După cină, stînd culcat În dormitorul lui de la etajul zece al hotelului Palace, Jim Încercă să rămînă treaz. Ascultă zgomotul unui hidroavion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe fluxul de dimineață. Se adunaseră În jurul stîlpilor mînjiți de ulei ai debarcaderului, Îmbrăcîndu-i În horbote de culori vii. Cu cîteva minute Înainte de ivirea zorilor, Jim ședea la fereastra dormitorului său din hotelul Palace. Purta uniforma de școală și era dornic să Înceapă ora de repetiție Înainte de micul dejun. Totuși, ca de obicei, Îi era greu să-și ia ochii de la cheiul Shanghai-ului. Se simțea deja mirosul capetelor de pește și al fasolei bătute care se prăjeau În uleiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rece de decembrie, Jim se uita În sus, la ochii lipsiți de expresie ai chinezilor strînși laolaltă pe chei. Erau martori la totala umilire a Puterilor Aliate de către Imperiul Japoniei, o lecție la obiect dată tuturor celor care nu erau dornici să intre În Sfera de Coprosperitate. Din fericire, cîteva ore mai tîrziu, un grup de oficialități de la Ambasada Franței de la Vchy și de la cea a Germaniei Își croiră drum prin mulțime. Protestară energic cu privire la tratamentul aplicat englezilor răniți. Îndemnați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de luptă care decolau de pe portavioanele japoneze, scene pe care i se părea că și le amintește din propriile vise din dormitorul lui de la hotelul Palace, din ajunul războiului. Întins pe pat alături de el, soldatul Îi arăta avionul de asalt, dornic să-l impresioneze pe Jim cu această uluitoare faptă de arme. — ... Ah... ah... — Nakajima, spuse Jim. Nakajima Hayabusa. — Nakajima...? Soldatul oftă adînc, de parcă subiectul aviației militare era mult peste Înțelegerea acestui băiețaș englez. De fapt, Jim recunoștea aproape toate avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru incapacitatea lui de a schimba condițiile În care se afla. — Locuiești pe Amherst Avenue? Trebuie să te duci acasă. Sora Îi făcu semn unei călugărițe chinezoaice, care așeză pe pat hainele lui Jim, proaspăt spălate. Se vedea că erau dornice să scape de el. — Mama ta o să aibă grijă de tine. Jim se Îmbrăcă, Își legă cravata și Își așeză cu grijă chipiul pe cap. Vru să-i mulțumească sorei, dar ea plecase deja să se Îngrijească de orfanii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
reci decît ghidonul. Încercînd să se mai Înveselească, hotărî să viziteze toate acele locuri din Shanghai unde părinții lui erau cunoscuți, Începînd cu biroul tatălui său. Funcționarii superiori chinezi Îi dăduseră mereu atenție și Jim se gîndea că ar fi dornici să-l ajute. Totuși, Szechwan Road fusese Închisă de către japonezi. Baricade de sîrmă ghimpată Închideau ambele capete ale străzii, iar sute de civili japonezi intrau și ieșeau din băncile străine și din clădirile comerciale, ducînd mașini de scris și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcu semn cu mîna. Bărbatul Îl ignoră, fumîndu-și țigara ascunsă În palmă. Îl urmărea nu doar pe Jim ci și pe un tînăr marinar aflat Într-o barcă de salvare care se desprinsese de celălalt vas cu aburi din port. Dornic să-l salute pe primul său pasager și membru al echipajului, Jim părăsi bordul și Își făcu drum În jos spre punte. Marinarul veni mai aproape, vîslind cu mișcări puternice, scurte, atent să nu tulbure apa. Din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o jucărie dintr-o bucată de sîrmă. Camionul porni, Înaintă puțin și se opri. Șoferul japonez strigă de la geam. Flutura un suport de hartă din pînză și bătea cu pumnul În portiera de tablă. Soldații de pe trotuar Îi răspunseră strigînd, dornici să Închidă porțile centrului de detenție și să stea cu picioarele ridicate În camera de serviciu. Apoi, motorul se opri și se auzi imediat o Învălmășeală de voci furioase, soldații și șoferul certîndu-se În legătură cu destinația camionului. — Woosung... Sergentul Uchida Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bărbați. Într-o bună zi, Jim va zbura cu un zmeu din acelea și va fi purtat pe aripile vîntului... CÎnd camionul prinse viteză pe șoseaua liberă, curentul de aer Îi pătrunse În ochii umezi. Plin de avînt, șoferul era dornic să-i predea pe deținuți la Woosung și să se Întoarcă la Shanghai Înainte de lăsarea nopții. Jim se ținea bine de acoperișul cabinei, În timp ce deținuții se clătinau pe locurile din spatele lui. Cei doi soți ai misionarelor ședeau deja pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un misionar metodist, a cărui soție vorbitoare de japoneză colabora În mod deschis cu gardienii, raportîndu-le În fiecare zi despre activitățile prizonierilor. Nimeni nu o critica pe doamna Pearce pentru asta și, de fapt, majoritatea deținuților din Lunghua erau foarte dornici să colaboreze. Jim dezaproba vag lucrul ăsta, dar Înțelegea că, probabil, era Înțelept să faci orice ca să supraviețuiești. După trei ani de lagăr, noțiunea de patriotism nu mai Însemna nimic. Cei mai curajoși deținuți - iar colaborarea era o chestiune riscantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
treizeci de pacienți stăteau culcați pe priciurile lor. După fiecare raid aerian, erau cîțiva morți din cauza șocului și a epuizării. Ideea că războiul era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte era o veste bună. Pentru Jim Însemna o curea veche sau o pereche de bretele, un stilou, iar odată, În mod miraculos, un ceas de mînă pe care Îl purtase trei zile, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
algebră. Vrem ca războiul să se termine, Jim. — Bineînțeles, doctore Ransome. — Tu vrei ca războiul să se termine, Jim? Doctorul Ransome părea adesea să se Îndoiască de lucrul acesta. Mulți dintre oamenii de aici nu vor mai rezista mult. Ești dornic să-i vezi pe mama și pe tatăl tău din nou? — Da, sînt. Mă gîndesc la ei În fiecare zi. — Bun. Îți amintești cum arată? — Îmi amintesc... Lui Jim nu-i plăcea să-l mintă pe doctorul Ransome, dar, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
știa că Basie Înflorea rapoartele În beneficiul lui. Pe undeva, În lagăr, era ascuns un aparat de radio, care nu fusese descoperit niciodată, nu pentru că era bine ascuns, ci pentru că japonezii erau derutați informațiile false pe care le ofereau deținuții dornici să colaboreze. În ciuda tuturor eforturilor sale, Jim nu fusese În stare să descopere aparatul de radio, care era inactiv perioade Îndelungate. Apoi, Basie Îi furniza buletine de știri proprii care descriau un război paralel. Jim se prefăcea Întotdeauna impresionat, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Doamna Philips privi din nou, gînditoare, la cer. — Ai mîncat cartoful? — A fost foarte bun. În timp ce Jim termina cartoful, observă că ochii femeii bătrîne se mișcară ușor. — Doamnă Philips, Îl căutați pe Dumnezeu? — Da, Jim. Zău... Jim era impresionat. Era dornic să răsplătească generozitatea doamnei Philips, fie chiar și cu o modestă discuție teologică. Urmări privirea femeii. — Vreți să spuneți că Dumnezeu e chiar aici deasupra noastră? — Desigur, Jim. — Deasupra paralelei 31? Doamnă Philips, Dumnezeu n-ar trebui să fie deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Unde se duceau oare? Mulți dintre bărbați și femei abia se puteau ține pe picioare, iar Jim se Îndoia că vor putea ajunge măcar pînă la parcarea din afara stadionului. Pentru prima oară de cînd plecaseră de la Lunghua, japonezii deveniseră nerăbdători. Dornici să scape de ultimii deținuți care mai erau În stare să meargă, soldații plimbau de colo-colo pe ternul de fotbal. Îi loveau pe deținuți și Îi trăgeau de umeri. Un caporal cu o mască de bumbac pe față Își mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pornească pe jos, spre Shanghai. Dincolo de poarta de fotbal, un deținut britanic reușise să ridice capota uneia dintre Cadillacurile albe. Sub privirile tovarășilor săi, se aplecă peste motor și atinse cilindrii. Jim se ridică și alergă În jos pe trepte, dornic să fie ajutorul șoferului. Își mai aminti Încă fiecare stradă și alee din Shanghai. CÎnd traversă pistele de atletism, observă că trei bărbați intraseră pe stadion. Doi erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu pantaloni negri legați de glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]