4,020 matches
-
ai sentimente față de mine. Am hotărât să-ți spun pentru că nu vreau să am pe conștiință acest lucru care mă frământă, vreau să mă eliberez cu această ocazie iar între noi să nu existe secrete. - Alexandru să nu ai niciun dubiu. Eu te plac și îmi doresc să fim împreună, indiferent cât de grav este secretul tău. Sunt destul de puternică pe cât sunt de sensibilă, încheie ea. - Bine, atunci, am să-ți spun! Îi luă mâinile în mâinile lui, se uită în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fi vorba de nici o coincidență. Mașina îl urma la o distanță de câteva sute de metri, rulând încet, cu motorul abia auzindu-se. I se păru chiar că șoferul îi face discret niște semne cu mâna. Nu mai era nici un dubiu; el era cel urmărit. Azvârlind țigara din mână, Nando îi trase o înjurătură și iuți cât putu pasul, abia reținându-se să nu o rupă de-a dreptul la fugă (ceea ce ar fi fost o prostie, fiindcă știa bine că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice imprimată pe ei, ceea ce risipea dubiile în privința identității celor ce-și aflaseră sfârșitul acolo. Dar altceva, în afară de aceste mărunțișuri, nu se mai găsise. Nici măcar niște smocuri de păr, niște ciolane roase de fiare sau ceva asemănător. Lipseau, de asemenea, în mod inexplicabil, unele lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câte ceva, În Îndelungata mea viață. Multe iluzii, o cercetare cu sângele clocotind În vine. Ani Întregi de insomnie Închinați acestei lucrări... nu știu dacă divină, prin dorința de a pătrunde În matricea naturii, ori numai inspirată de demonul lăcomiei. Acest dubiu conștiința nu Îl poate rezolva, ori de câte ori mintea noastră pătrunde Într-un secret al naturii, cât de mic. — Dar credeți că se poate face? Sau că s-a făcut deja? Întrebă Dante, ignorând scrupulele morale ale bătrânului, care ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Randall. Îmi pare rău - mai ales pentru faptul că mi-am dat seama de asta abia cu câteva minute înainte de nuntă. Dar sunt convinsă că asta e decizia corectă. și chiar eram convinsă. Finalmente - după un an de confuzie, de dubii, de bănuieli din ce în ce mai pronunțate - știam din nou cine eram și știam ce trebuia să fac. Randall a clătinat încet din cap. S-a aplecat și m-a sărutat pe obrazul care acum era, din nou, scăldat de lacrimi - și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
astea revoluționare, despre care dacă aruncăm o scurtă privire la tradiția europeană ne putem da cu ușurință seama că n-au fost niciodată favorabile tiranilor. Nici de data asta nu cred că se va face excepție. Omul este fără nici un dubiu cea mai feroce fiară. Acesta este felul meu de a declara război, de a te pune în gardă, Geniule. Ține de etică. Și ca să revin la ce ziceam mai înainte, permite-mi o mică recomandare: teme te. Pentru că ai de ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
blocat camionul, ca să nu mai vorbim de ghivecele de flori și celelalte pagube minore. Nu-i nimic, adaugă, o să scriem totul din burtă, aproximativ, cu o singură excepție, clar specificată: panoul de propagandă al Piticului față de care nu avem nici un dubiu: una bucată deteriorată în totalitate. Nu se poate, se sperie Curistul, nu se poate nici în ruptul capului, întărește Părințelul, nici vorbă să pomeniți de una ca asta în raport, că ne semnați condamnarea la moarte, nu e de ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care a preluat-o fiecare sistem imediat ce s-a instalat la putere. În țara asta n-au existat și nu există eroi, în România încă nimeni nu și-a dat sufletul pentru România. Dacă ar fi avut cel mai mic dubiu, dacă ar fi simțit cel mai mic tremur de îndoială în suflet, ar fi fost primul care s-ar fi angajat într-o nouă acțiune, s-ar fi dat peste cap numai să inventeze ceva nou, să pună pe picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochi cu el pe coridoarele facultății, arătîndu-l după aceea cu degetul pe la spate cînd li se ivea ocazia. N ai nimic de pierdut, ci, dimpotrivă, doar de cîștigat, îl încuraja Bătrînul s-o țină tot așa, asta era fără nici un dubiu cea mai bună metodă de triere a persoanelor pe care trebuia să se bizuie mai tîrziu. În primul rînd, că nu avea nevoie de sute de oameni. Cîteva zeci erau de ajuns, un nucleu dur era întotdeauna mai eficace decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ray Pinker, superiorul meu de la Criminalistică. — Dormeam. — Bine spus - dormeai. Mă asculți? — Spune. — Avem un caz de sinucidere prin împușcare. Ieri, în South June Street, la numărul 514, în Hancock Park. Corpul a fost ridicat și nu par să existe dubii. Fă o analiză completă și lasă raportul la locotenentul Reddin de la secția Wilshire. Ai înțeles? Am căscat. — Mda. Locul a fost sigilat? — Soția mortului o să-ți arate totul. Fii politicos. Avem de-a face cu niște oameni putred de bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte frumos cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
numa’ ție, că vrei să semeni cu mine! Hm, ce zici? Așa fac eu cele mai frumoase și bune opinci din sat! Alișpranchi!! Ionel se bucura enorm, iar răspunsul care-i mergea direct la inima lui bună Îi demonstra fără dubii că nepotul său vrea și are șanse să-i semene Întru-totul! Cu memoria sa care-i Încânta pe toți cei din familie (iar bunicu’ Ghiorghi Îl ruga-forțat să recite cele de poezioare În fața oaspeților săi, cumpărători de oale, vânzători de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
face cu turiști britanici beți criță. — Señor Danvila, ați spus că Frank a ucis cinci oameni. Cum, pentru Dumnezeu? — Le-a incendiat locuința. Acum două săptămîni... a fost cu certitudine un act premeditat. Magistrații și poliția n-au avut niciun dubiu. Păi, ar trebui să aibă. (Am rîs În sinea mea, acum Încrezător că eroarea aceasta absurdă avea să fie curînd Îndreptată.) Unde au avut loc crimele astea? — În Estrella de Mar. La vila familiei Hollinger. Și cine erau victimele? — Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nevinovat. De fapt, declarația sa de vinovăție ar putea fi un plan inteligent, o Încercare de a ne prinde pe toți pe picior greșit, ca un... — Stop la fileu? — Exact. O stratagemă iscusită. La Început, și eu am avut unele dubii, dar trebuie să vă spun că acum Înclin să cred În vina fratelui dumneavoastră. (Cabrera privi mohorît fotografia mea din pașaport, de parcă Încerca să descifreze vreo urmă de vină la mine Însumi, În imaginea stridentă obținută Într-o cabină foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
complex. — Înțeleg... vag. Care-i subiectul filmelor ăstora? — Viața În Residencia. Ce altceva? Aici lucrează un fel de amnezie - amnezia de sine. Oamenii pur și simplu uită cine sînt. Obiectivul camerei trebuie să fie memoria lor. — Păi... Încă stăteam În dubii, nu prea doritor să mă pomenesc conducînd o companie de filme porno. Dar trebuia să pătrund În miezul lucrurilor, În cercul interior al cartelului infracțional controlat de Elizabeth Shand, Crawford și David Hennessy, dacă voiam să-l depistez pe incendiatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și calea de scăpare din studio pe care mi-o oferea. Mobilele trebuiau să rămână acolo ceva vreme până când galeria era pregătită să le ia și cu cât petreceam mai puțin timp în preajma lor acum, cu atât aveam mai puține dubii, dacă sunt sau nu terminate cu adevărat. Cu atât mai bine pentru mine, dar și pentru ele. Nu, probabil că va fi foarte bine așa, spusei eu încet, simțind cum următoarele câteva luni din viața mea mă prind ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu o seară înainte fusese ticsită cu sute de oameni. Îi trebuiră câteva clipe ca să se orienteze, dar o găsi repede. Acolo, în spațiul dintre volumele înalte, îmbrăcate în piele, era o farfurie de ceramică. Nu existau nici un fel de dubii: modelul era identic cu cel din poza din ziar a lui Ahmed Nour. Mai încercă o dată. —Bună seara! Dar nu-i răspunse nimeni. Maggie era nedumerită. Casa era deschisă și existau toate indiciile că se aflau oameni în ea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uită spre chiuvetă și spre blatul de gătit. Nu era nimeni. Abia atunci coborî privirea spre podea, unde zări o formă ce părea a fi un corp. Maggie se lăsă pe vine ca să vadă mai bine - dar nu exista nici un dubiu. Acolo, rece și lipsit de viață, cu mâna încleștată în jurul unei sticluțe goale de pastile, zăcea cadavrul lui Rachel Guttman. Capitolul 15 Bagdad, aprilie 2003 Singurul lucru de la care putea pleca era un zvon. Cumnatul lui pomenise despre asta ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era extrem de arătos: trebui să facă un efort să privească în altă parte. — Vreau să spun că insistă pe ideea că ar fi sinucidere. —Le-ai spus ce crezi? — Le-am spus de mai multe ori că nu există nici un dubiu că mama mea nu s-a sinucis. Dar insistă că pastilele acelea îi aparțineau. Și că nu exista nici un indiciu de intrare prin efracție. —Corect. — Dar asta nu înseamnă nimic. Ușa de la intrare a fost deschisă toată săptămâna. De când tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
meu... Vocea i se stinse și începu din nou să se holbeze la cafea. Dar tu ești sigur că nu ea a făcut asta. Nu putea să pronunțe cuvântul „omorât“, cu atât mai puțin „crimă“. Nu în fața lui. — Nu există dubii. Nu mama. Ridică din nou privirea. Tatăl meu, poate. E genul de bravadă de care el era în stare. Marele gest eroic, prin care să capteze atenția tuturor... —Uri... E vina lui, să știi. Nu crezi cu adevărat asta. —Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.“ Și în a șaptea zi s-a odihnit. Ei, ai mai paria că Atotputernicul ne va mai salva încă o dată? Da, lucrurile sunt sumbre, nu există dubii în privința asta. Guvernul dumneavoastră de la Washington, domnișoară Costello, plănuiește să deposedeze poporul evreu de ceea ce i se cuvine prin naștere, cerându-ne să cedăm pământul care ne-a fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu voi e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe pământul pe care l-am promis prin jurământ și Eu Însumi voi fi cu voi“. Asta, că veni vorba, e Dvarim, Deuteronomul, capitolul 31, versetul 32. Ai prins ideea: pământul Israelului a fost lăsat poporului lui Israel, nu există dubii. Dar se pare că Ierusalimul a fost o problemă mai complicată pentru fiii lui Avraam, exact cum e și astăzi. Acest text - pe ecran Guttman ridica încă o dată tăblița - nu spune literalmente asta, dar e destul de clar că Isaac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în care se află. Nu are sens să-i omorâm pe cei doi, pe Guttman și pe americancă, dacă nu găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu, fruntea îi era brăzdată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un dubiu... (Se plimbă prin fața celor trei, încremeniți.) Mocofanilor! Așa se face? (Execută exerciții din brațe.) Ah, domnule, când se oprește ploaia mă iau niște dureri de oase... ARTUR: Să vă fac un masaj? GUFI: Dacă vreți? (ARTUR începe.) Aici... la cervicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Așa ar fi dacă, În preambulul Codului, scriitorul american n-ar avea orgoliul să-și asigure cititorii că toate documentele, operele de artă și ritualurile menționate În cartea sa sunt reale, sugerând că și interpretarea lor se situează În afara oricărui dubiu, ceea ce e o minciună. Tot o minciună - prin omisiune, de această dată - poate fi considerată și lista cu Marii Maeștri ai Stăreției Sionului, de care se face mult caz În paginile best sellerului nostru. Și asta pentru bunul motiv că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]