4,071 matches
-
topit pe-oricare din făclii. Argint e-n sală și de raze nins E aerul pătruns de mari oglinzi. Copile dulci ca îngerii - virgine - Prin sală trec purtând cununi de flori; Ah! vorba înger scapă pe oricine De lungi descrieri, dulce cititoriu - Astfel acum ea mă scăpă pe mine Să zugrăvesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu minți deșerte și cu inimi nule. La ce-aș descrie gingașa cochetă, Ce-abia trecută de-optsprezece ani, Priviri trimite, timide, șirete, Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul Odissev cel mult meșteșugareț; Și-au astupat cu ceară urechea, să se culce, La glasul de Sirenă adormitor de dulce {EminescuOpIV 267} Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte 30Pe lângă a lor ostrov aducător de moarte; Dori pază și șie, urechei, înțeleptul, Cu gândul să-și ferească și inima și pieptul. Căci făr de rânduială e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea; Suflarea ta ușor Sburat-au răcorind Și reîntinerind Întâiul meu amor. Mai tare să-mi vorbești: - De mine ce te temi? S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oiu pleca Pe dulce urma ta Iubit copilul meu! {EminescuOpIV 275} IAR FAȚA TA E STRĂVEZIE Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
c-oiu pleca Pe dulce urma ta Iubit copilul meu! {EminescuOpIV 275} IAR FAȚA TA E STRĂVEZIE Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femee între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă, Precum te simt, precum te văz, Ca-n părul tău cel lung și galben Eu flori de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuminte; Te văd mișcând încet a tale buze, Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândește să le-auză - Abia-nțelese, pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. În ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n suflet toată, toat-o am cules. Vorbirea ta mi-i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atît amor c-auzi pîn-și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaus Pătruns-au trist și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuminte, Mișcai zâmbind a tale roșii buze, Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte. Urechea mea pândea să le auză ? Abia-nțelese pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate limpede-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc? O vorbă-ai vrea în fine s-auzi cum o rostesc... De-un ceas tu caști în fața-mi - acuma-nsă dorești Drept preț, să-ți spun amoru-mi în-versuri franțuzești, Idee! Și de brațu-mi atârni dulcele-ți braț. Întorc spre tine capul, privesc fără de saț, Cu gura de-al tău umăr încet și trist șoptesc: Ești prea frumoasă, Doamnă, și prea mult te iubesc! {EminescuOpIV 292} CU GÎNDIRI ȘI CU IMAGINI Cu gândiri și cu imagini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o mai simțesc Sărmana inimă bătând în piept. La ce? Ca viața mea s-o risipesc Într-o-ndelungă, tristă văduvire, Lipsită de-al tău chip Dumnezeesc: Să-l cat în veci, să nu fii nicăire. {EminescuOpIV 347} ATÎT DE DULCE... Atât de dulce ești, nebuno, Că le ești dragă tuturor, Cunosc femei ce după ochii Și după zâmbetul tău mor. Femei frumoase și copile Te-ar îndrăgi, te-ar săruta. Tu ai iubirea tuturora - Și numai eu iubirea ta. Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsae Și pân-la mal durează o cale de văpae. Pe-o repede-nmiire de unde o așterne Ea, fiica cea de aur a negurei eterne. Cu cât lumina-i dulce pe lume se mărește Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și de foc, "Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc... "De ce zâmbeai tu oare? Vr-un cântec blând de jale "Au deșteptat în taină glasul gândirii tale...? Pluteai ca o ușoară crăiasă din povești. Dintr-o zîmbire-n treacăt simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, "Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu "Tu, gingașă mireasă a sufletului meu... "De-atuncea cu pustiu-mi stătut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbra lată, cu flori păn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. {EminescuOpIV 411} Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amîndouă Lăsând pe spate capul... - "Copile! n-o să mîntui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvîntu-i... "Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! "Comoara ta din suflet e singura-mi podoabă, Cu focul blând din glasu-ți, iubite, mă cutremuri, "De-mi pare o poveste de-amor din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o poveste de-amor din alte vremuri. "Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! "O, dă-mi-i numai mie și nu-i întoarce-n laturi, "De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi. "Las-să orbesc privindu-i, iar tu, ascultă-ncoace "Cum stă la sfaturi marea cu stelele proroace Și codri aiurează, - isvoarele-i albastre "Șoptesc ele-n de ele de dragostele noastre. "Luceferii, ce tremur sclipind prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința-i guralivă, Ademenirea-i blândă, putut-a sta-nprotivă Atâtor vorbe calde șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-un val de mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-un avânt fără de nume; Când gândire nu mai este Și când inima e tristă Și afară de-acel farmec Când nimic nu mai există: Părăsesc și veac și țară Pentru umeri de femee Și o rog astfel în jețu-i Dulce locului să stee, Să mă pierd privind-o vecinic De la creștet la picioare, Mândră ca o-mpărăteasă, Caldă, cu senin de soare, {EminescuOpIV 426} De pe ochi-i să ridice Languroase lunge gene Să-ngenunchiu naintea zânei Venus Anadyomene, Genele dând întuneric
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpenind, În vorbe peritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pîn-nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din ori și ce durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scîntee în afară, Încât de-ale lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri; În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi: Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patemi Și de asupra mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plata ta; Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta. Nu împlinirea cea aevea a celor ce dorești în lume, Numai dorința după [ceva] e tot ce-i dulce pe pământ; Dorința, iubirea de fală, ambiția după un nume, Îmbletul după mărire: te fac numai mai fericit. 34. CÎNTEC DE NUNTĂ Hocbzeitlied de Goethe (1873) Povestim și cântăm de-acel conte cu drag Ce-odat locuit-a castelul, Azi când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aleg chipul La care să mă-nchin, ah, tu ai fi, Da, tu ai fi - ești atât de frumoasă, Încât nu-ți samănă nimic în lume. În van m-aș încerca ca să găsesc O singură imagine, tu dulce, Nemărginit de dulce-a mea iubită, - Ca s-o compar cu tine? nu - dar numai C-o privire-a ta, cu o mișcare Ce se reflectă, -n ochii tăi cei dulci, Cu tremurul mânuței tale albe Și cu mișcarea piciorușului - Nimic, nimic ție
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta Și icoana, și suspinul. Înfășat în întuneric Eu nu văd, nu aud șoapte. Ah, mă simt atât de singur! Este noapte, noapte, noapte. 49. TRADUCERI ȘI ADAPTĂRI (cca 1874) Dulce cu corp de omăt înnecat în păru-i de aur, Venera zace murind - cine o va moșteni? Ah, în două părți d-opotrivă-mpărți bogăția-i - Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor. Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubita mea copilă, Și capul tău cel tânăr cu mînile-am ținut, Dacă voiam guriță să-mi iau cu de a sila Când ochii tăi albaștri voiam ca să-i sărut. Tu, suflet îndărătnic, cu ochii mari sălbateci, Cu glas așa de dulce, cu graiu atât de drept, Mai ții tu minte, oare, de noi cei singurateci, Când eu țineam ferice mânuța ta la piept? O tu! a tinereții icoană fericită, Cu ochii dulci ca cerul, adânci și mângâioși, Te-ai dus - și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ele. {EminescuOpIV 524} Dulce mîngîiere-mi fuse Dar la rău mă mai aduse. Blestemat să fie locul Unde mi s-au aprins focul. Căci un cântec cât de mândru Ce cu glasul se-mpreună - El din gură de femee Înzecit de dulce sună. Cântec de zori Deșteptarea plăcerilor, Cântec de dor Amorțirea durerilor. Iar cântecul de dor Ți-aduce somn ușor. Cântecele mai mult aprind Durerile din dragoste Când făr-de veste te cuprind. Până ieri cu fetele Astăzi cu nevestele. Cel ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și în inima-i ești tu. II Ii zic: mă lese-n pace, Nu voiu să mă cuprindă; Iar el râzând răspunde: "O, uită-te-n oglindă Și spune-mi dacă omul Găsind în a lui viață, Odor așa de dulce, Nu l-a cuprinde-n brațe? " Ii zic: mă lese-n pace" Ce are cu-a mea gură, Cu ochii mei ce are De-a merge nu se-ndură? Iar el râzând răspunde Că nu cunoaște mila; De nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor? O, ce amară fericire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
credea una ca asta. (I-am luat palma În mîna mea și mi-am apropiat-o de față, inhalînd de pe degetele ei parfumul de trandafir jilav al vulvei sale.) E prima dată cînd Îl invidiez pe bune. — Frank e un dulce. Deși nu așa romantic ca tine. — Serios? Mă uimești... credeam că el era romanticul. Dar tu, Paula? A fost o idee bună să te faci medic? — N-am prea avut de ales. (Cu vîrful degetului, Îmi atinse cu blîndețe vînătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]