4,381 matches
-
mult să ajungă să-l considere pe Julien un tânăr fermecător și mai cu seamă "foarte la locul lui". Vicontele este acceptat ca posibil pretendent și invitat cu regularitate la cină. Cel mai adesea, acesta își face apariția către sfârșitul după-amiezei, la ora la care "măicuța", care suferă de obezitate, își face plimbarea obișnuită, profitând de prilej pentru a-i oferi brațul și pentru a conversa cu ea. În același timp, Julien se ferește să-i acorde o atenție prea mare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iunie 1898, tânăra de 16 ani mărturisește că profitase de faptul că mama sa "o privea și-acum ca pe o fetiță" pentru a juca fripta cu Edmond Babut, un tânăr de 25 de ani. Lăsați de capul lor, în după-amiezele ploioase cei doi tineri își trec timpul flirtând, flecărind, râzând și ciondănindu-se. Din fiece nimic ajung să se bată, să se apuce strâns, să se pună la pământ, să se silească unul pe altul să îngenuncheze. Însă joaca nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înverșunate ale Catherinei, încearcă să apuce "calea de suprafață, adică a pielii, a tulburării simțurilor"34. Într-o scrisoare din 1 decembrie 1918, adresată unei oarecare doamne Bulteau, Catherine Pozzi evocă această amintire care o marcase. Povestește că într-o după-amiază, aflându-se într-un salon întunecos unde, pe un pat scund, răsfoia un album de desene alături de Georgie, tânăra femeie se culcase efectiv peste ea. Georgie era probabil aplecată spre Catherine, vrând poate să-i vorbească... "Și apoi dând să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bine era să se lase el însuși dorit. Pe 26 septembrie, "n-am [...] făcut nici cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-o facă". Cu toate acestea, regula jocului rămânea cum nu se poate mai strictă: domnișoarele pieds-noirs erau frumoase, atrăgătoare, dar greu te puteai atinge de ele. "Cei care sosiseră în Alger înaintea noastră, notează Philippe Labro, avuseseră parte de după-amieze petrecute pe terenuri de tenis particulare, de plimbări cu bărcile cu motor, de pahare servite pe înserat sub smochini și moșmoni, stând pe fotolii albe alături de fete bronzate, ispititoare, dar respectabile, de care inima se lăsa ades amăgită... Închinai un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai, are o climă cît se poate de suportabilă; rochia de plajă pe care o purtam era exact ce trebuia, iar fulgarinul din tașca pe care o tîrîiam într-una după mine fusese de mult uitat acolo. Era ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de acum două mii de ani s-a apropiat mai mult de mine. Privind urmele săpate în piatra pavajului de roțile carelor, mi s-a părut o clipă că mă aflu într-un oraș viu în vremea de odihnă de la amiază. După-amiaza zilei a patra de ședere la Neapole, am petrecut-o pe vapor pregătindu-mă sufletește pentru ultima etapă a călătoriei. Spre seară, s-a început o mică petrecere la popota ofițerilor, trenul spre Roma pleca la ora 11 noaptea, vama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și buna dispoziție, dor de lucru, oarecare senzație de libertate, de care m-am bucurat ca unul scăpat de la pedeapsă. * Am lucrat cu spor în anii aceștia și mă gândeam iar la o expoziție. La 1 noiembrie 1967, ora 6 după-amiază, se deschide în sălile Dalles expoziția mea de pictură. A doua expoziție retrospectivă în timp de nouă ani. Expun 150 de tablouri în ulei, lucrări executate din 1916 până în 1967. La deschidere lume multă, entuziasm, discursuri etc. Oficialitatea prezentă. Expoziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Malin Tăcu, fiul colegului meu de gimnaziu Alexandru Tăcu, a fost o mulțime de cunoștințe și prieteni. Le mulțumim că sunt și se numesc oameni. P.S. Am ieșit În fața invitat de prieteni. Plecând din pepiniera copilăriei, m-am rătăcit, În după-amiaza aceea de 20 mai 1993, Între munții de pe care brazii, În semeția lor, stăpânesc Întinderile... Cu ziarele timpului și cartea lui Malin În gânduri și În mână, cu amintirile personale, nam făcut decât simple și nevinovate mărturisiri. De ce mi-ai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din Iași, secția istorie-filologie. Bursele vor fi Înmânate la sediul școlii În ziua de 20 a fiecărei luni. Adresăm compatrioților generoși și românilor din diaspora rugămintea că gestul nostru să fie urmat și de alte oferte În acest sens”. În după-amiaza aceleiași zile, am luat legătura cu directorul Liceului ,,Minai Eminescu”, domnul Dimitrie Mircea Terzici, care și-a notat problemă, urmând a-l contacta pe domnul Alexandru Tăcu”. Ziarul ,,Independentul” de Iași publică: ,,În memoriam: Alexandru Malin Tăcu”: ,,Fundația ,,Primăvara lumii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
facă repetiții și dictări, să converseze și să dezlege antiteze. Cel de-al doilea dascăl, avea ca orar zilnic, de asemenea, două lecții dimineața, începând de la discursurile lui Socrate, după care să predea tragediile lui Sofocle și Euripide etc., iar după-amiaza să predea lucrarea despre sintaxa lui Alexandru Mavrocordat cu teme simple și, ,,îndreptarea” temelor. Al treilea dascăl preda și el ,,două științe”: dimineața, ca de pildă cugetările lui Caton și ale lui Pitagora, miturile lui Esop etc., iar după-amiaza era
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
iar după-amiaza să predea lucrarea despre sintaxa lui Alexandru Mavrocordat cu teme simple și, ,,îndreptarea” temelor. Al treilea dascăl preda și el ,,două științe”: dimineața, ca de pildă cugetările lui Caton și ale lui Pitagora, miturile lui Esop etc., iar după-amiaza era rezervată pentru ,,tehnica gramaticii” și teme după gramatica lui Laskares etc. Joia și duminica erau zile libere pentru ,,odihna ucenicilor”, programul școlar cuprinzând doar cinci zile de activitate săptămânală. Un model de orar destul de detaliat îl regăsim la Școala
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
un orar alcătuit în conformitate cu principiile pedagogice, în care dimineața erau incluse obiectele școlare mai dificile (aritmetica, geometria, filosofia), iar după-amiaza, discipline cu caracter umanist (istoria, astronomia, geografia etc.) La școala de la Sf. Gheorghe-Vechi din București, învățătorul preda dimineața gramatica, iar după-amiaza ,,bisericeasca învățătură a credinței”, un alt învățător susținea dimineața lecții de aritmetică și geometrie, iar după-amiaza preda geografia. Intrarea la clasă nu se făcea haotic, ci se anunța prin clopoțel și sub supravegherea pedagogului. Elevii beneficiau de un program zilnic
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
fi vrut să scriu în așa fel, încât fiecare cuvânt, auzit (mai ales cel șoptit...) să-și lase ultima silabă pe pat, moale, amețită, sfârșită într-un abandon plin de promisiuni și împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
să se culce acasă, în ciuda prezenței lui liniștitoare, nu era un semn? Trebuise să-l studieze mai întâi, invizibilă, ca să știe cum să-și conducă barca și mai ales dacă merită efortul. Se pare că trecuse examenul. Când, la sfârșitul după-amiezii, s-a întors, Motea, nerăbdătoare, veni să-i anunțe marea noutate. Se informase: poșta era închisă în ziua aceea. Îi mulțumi călduros și, încercând să-i vorbească în față ca ea să-i poată citi pe buze cuvintele, o întrebă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fluviu de hârtii și de cărți o duce într-o direcție necunoscută, de unde nimeni nu se întoarce. Ziua, obosită să răscolească în vechea hârțogărie, continuă să facă ceva nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Vocea zeflemitoare era a unei fete cu față asimetrică, puțin teșită pe-o parte, urâtă, după criteriile zilei, dar expresivă. "Eu?" Da, tu!" Gabriela ridică din umeri. "Nu te interesează să dansezi cu o fată?" "Mă prostdispune." "Asta, oricum, în după-amiezele de duminică!... Unele se ascund ca să plângă. Mai bine să dansezi." Fata trase un scaun și se așeză alături de Gabriela. Tărăboiul puștoaicelor, care sfârșiseră prin a răsturna o masă, o făcu să se întoarcă: "Hei, mai încet, domnișoarelor! E ultimul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe loc, este imposibil să nu zărești cel puțin o biserică. Se văd dinspre Piața Unirii, Piața Eminescu, Piața Națiunilor Unite, dinspre Sărărie și Tătărași, dinspre Podu Roș și Bucium, de pe Ștefan cel Mare și Lascăr Catargiu, de pe Lăpușneanu... În după-amiezi de toamnă, cu lumină de "miere blândă" cum se întâlnește numai în Moldova, ieșeau la promenadă savanți la braț cu oameni de litere, actori, pictori, muzicieni, aprinși în discuții înțelepte asupra esenței lucrurilor și spiritului. Au fost... Acum cețurile se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
armatei și al eroismului militar: trăgătorul de elită demonstrează că el "face doar mutări corecte" și în "situații riscante" el triumfă asupra dușmanului, doborînd MIG după MIG spre marea satisfacție a publicului spectator (port încă vie în memorie oroarea acelei după-amieze de sîmbătă, în care un public în delir izbucnea în urale la fiecare lovitură ucigașă reușită). Sînt foarte conștient că o asemenea lectură a efectelor de manipulare a unor mașinării ideologice de felul lui Top Gun merge într-o direcție
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Noi, colegii lui de cameră, buni prieteni, am promis că-l ajutăm să-și schimbe costumul cu unul mai potrivit, la un magazin din oraș. Georgică, bucuros tare, ne-a promis ca recompensă un coniac ! Zis și făcut ! Într-o după-amiază, noi, cei patru colegi de cameră (Jimmy, Paul, eu și Georgică), am mers la magazinul “Iașul”, case se găsea unde se află acum “Casa cărții”. Acolo era un raion cu costume bărbătești, iar vânzător era un evreu tare de treabă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
președinte al Senatului și Ion Brătianu președinte al Camerei. Bineînțeles, liberalii au refuzat. Pe când se credea, în genere, că Regatul va fi proclamat la 10 mai, iată o lovitură de teatru la 14 martie. Sâmbătă, 14 martie, la ora 3 după-amiază, generalul D. Lecca se scoală și propune Camerei să proclame Regatul român. Uimire și aplauze frenetice. Camera trece imediat în secții, apoi generalul Lecca, numit raportor, aduce următorul proiect de lege: „Art. 1. Principatul României este înălțat la Regat și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Să trăiască Majestatea-Sa Doamna, Regina României! Să trăiască Națiunea română și guvernul care a condus până aci destinele ei! (Aplauze generale.) d. președinte: Cu învoirea dv. suspend ședința pentru o jumătate de oră. (Ședința se redeschide la orele 4 după-amiazi.) d. președinte dim. ghica: D-lor senatori, ședința este redeschisă. D. ministru al Lucrărilor Publice are cuvântul. d. colonel dabija, ministrul Lucrărilor Publice, dă citire următorului mesaj Domnesc și proiect de lege: Domnilor senatori, Pe lângă raportul Consiliului Meu de miniștri
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
săniile și cu piciorul. De aceea, de multe ori, rămîneam la prînz cu mîncarea la școală, cum ziceam noi, băieții. Aducea fiecare cîte ceva de mîncare de acasă. Era un prilej în plus de joacă între orele 12 și 2 după-amiază, cînd se reîncepeau cursurile. Am locuit în casa din strada Brăilei pînă ce noi, copiii, ne-am făcut mai mari și a venit timpul să mergem la liceu, care se afla mai în centru, pe strada Mavromol. Ne-am mutat
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
T., Antici a acceptat să lanseze invitațiile de rigoare, la tot ce era mai de seamă în capitala Iugoslaviei, pentru a participa la recepția de pe vaporul românesc "Regele Carol II", sosit în vizită la Belgrad. Cu începere de la ora 6 după-amiază și pînă după miezul nopții, bufetul pregătit de Capșa și orchestra lui Grigoraș Dinicu, au dat recepției o animație deosebită. Toată protipendada Belgradului, care a răspuns din plin invitației, a fost vădit minunată de splendoarea vaporului, luminat a giorno și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a poetului. Dacă și-o riscă își riscă și poezia, totul! Nu mă refer la tine, desigur, dar cred că ai zile cînd și tu exagerezi. Mi-amintesc și de Suceava, ziua aceea din toamna trecută. Parcă erai turbat în după-amiaza aceea, în autogară. Adică, vreau să spun, te înțeleg oricum, dar nu poate să-mi placă orice. Mai ales, de exemplu, să te știu bolnav. Nu, Gellu, eu nu urăsc provincia, cum ți s-a părut! Tristețea mea e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]