3,954 matches
-
de casă. Am impresia că toate aceste lucruri pot fi transformate, fără prea mult efort, în poezie. Realitatea nu va fi niciodată cunoscută, nici veritabil înțeleasă de cei care ne conduc. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă enervez citind ziarele din Elveția. Cel mai mult mă scoate din sărite lipsa de onestitate și respect față de adevăr atunci când se scrie despre locurile culturale "alternative" din oraș. Marea majoritate sunt clădiri dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Sous les pavés, la plage (ultima chiar made in mai 68). După ce a trecut valul, helveții se plimbă în familie cu aparatele foto de gât, pentru a face fotografii ale acestor "expresii ale libertății", după cum spune chiar televiziunea centrală. Mă enervez și-mi vine să râd, în același timp. Toate aceste distrugeri, această furtună într-un pahar cu apă, pentru ca niște burghezi să se minuneze prin ce emoții a trecut orașul. Cineva din administrație a avut ideea de a colecționa aceste
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dau seama cât sunt de liber, dar și cât sunt de marginal. Plus o întrebare banală, dar inevitabilă: orice formă de libertate liber asumată se plătește cu excluderea din corpul social? Unul din punctele nevralgice ale caracterului helvet, care mă enervează foarte mult. La sfârșitul discuțiilor se lansează adesea iluzorii invitații de manger ensemble (a lua masa împreună, la restaurant sau acasă), iar cel ce o face știe că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Încă nu-mi dau prea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici cu patru-cinci ani de zile, ani esențiali în ecuația memoriei. Alexandru, amicul meu din Toronto, știe că nimic nu mă enervează în Canada mai mult decât falsul zâmbet "american" arborat la fiecare pas. Asadar, pentru a mă provoca la dialog, îmi trimite e-mail-ul următor. Iată pasajul cu pricina: Și à propos de America și de zâmbetul nord-american de care pomenești, uite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
împotriva cursului lingvistic normal (cum să mă explic oare ?), absurdităti spuse pe un ton abisal, de genul "perpendicularitatea rigidă a axelor imaginii distruge sentimentalismul ei." Dacă bătrânul Cioran ar fi participat la conferință, pe de o parte s-ar fi enervat cumplit, iar pe de altă parte ar fi fost extrem de mulțumit, pentru că ar fi văzut live că toate predicțiile sale cu privire la moartea universității occidentale s-au împlinit. Cu toate acestea, așa cum mă așteptam, public atent, numeros, în așteptarea miracolelor plate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
românești printre cartoanele cu burțile revărsate, conținând toată istoria Genevei și a regiunii. Vreau să cumpăr un nimic (un perforator) și urmează inevitabilă deziluzie, discuție cu nuanțe rasiste. De fapt, mă așteptam la acest episod. Vânzătorul de nimicuri, îngrijorat și enervat de aspectul meu kosovar-balcanic (ei sunt cei care le fură cele mai multe din obiectele expuse) îmi spune un preț de două ori mai mare decât cel real. Mai trebuie spus că la Marché aux Puces nu se negociază prețul. Contactul cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
elogii convenționale, clișeizate. Îmi plac elogiile - cui nu-i plac? Și mă ung pe inimă, chiar dacă știu eu ce știu despre mine. Dar nu-mi plac elogiile stereotipe, cu iz de nil nisi bene, de protocol de interviu. Așa cum mă enervează, și în recenzii, expedierea muncii mele în două cuvinte: „admirabila traducere“, „excelenta traducere“, „excepționala traducere“ - ei, „excepțională“ să zicem că mai merge. Aș prefera să mi se-arate și unele slăbiciuni inerente excelentei traduceri. R.P. Bun. Vă invit acum să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sânul Iunonei ajunse în cer pe când îl alăpta pe Hercule? Dormeam liniștit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe? Nu știa că nu-i de joacă cu hidrogenul? Ce a enervat-o, ce a exacerbat-o, ce a făcut-o să-și piardă mințile și să cheme spre ea un cataclism la 150 km/s? Unde a văzut ea asemenea practici? Mister. 24: Jacqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
le pălește, ca pe oameni, vreun dor de ducă? Ideea de a da soarta - fie și a unor eschimoși - pe mâna unor viețuitoare care nu știi ce hram poartă și ce idei le joacă-n cap e singura care mă enervează în povestea asta cu bombardierul căzut tam-nisam în deșertul arctic”. Joc de câtva timp - cu puțina imaginație care-mi este proprie - la teatrul din Rennes (Franța), figurant în opereta Cântărețul mexican. Nimeni nu mă întreabă dacă-mi place sau nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca ele să se răzbune ca orice femeie care constată că e ignorată, de ce n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR Noi, colecționarii de ziare, cei care plecăm în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și trebuie să o luăm de la capăt, cu un text oarecare din spec, plin de greșeli. Presați de faptul că la ora 11 noaptea Scânteia ne scoate din rotativă și pierdem provincia (teancurile de reviste trebuie duse la anumite trenuri), enervați că va trebui să așteptăm în ploaie autobuzul de noapte, care vine rar, alergăm bezmetici pe culoarele întunecoase spre tipografie și ne certăm cu paginatorii și linotipiștii care nu se grăbesc îndeajuns. A intrat schimbul III, ei oricum trebuie să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Dar apoi nu mai râdem. Mirela a împărțit cu noi o vreme camera. Era mai mare cu câțiva ani și foarte bolnavă. Din cauza asta, nimeni nu vroia să stea cu ea. Se scula noaptea, îi era rău și, dacă se enerva pe viață (și se enerva, că nu avea nici de mâncare, nici bani, nici haine ca lumea), nu pregeta să arunce cu toate de pereți. De fapt, așa am și cunoscut-o. Spărsese niște căni de-un perete în altă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Mirela a împărțit cu noi o vreme camera. Era mai mare cu câțiva ani și foarte bolnavă. Din cauza asta, nimeni nu vroia să stea cu ea. Se scula noaptea, îi era rău și, dacă se enerva pe viață (și se enerva, că nu avea nici de mâncare, nici bani, nici haine ca lumea), nu pregeta să arunce cu toate de pereți. De fapt, așa am și cunoscut-o. Spărsese niște căni de-un perete în altă cameră și fetele au dat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
te faci din când în când că alergi. Locotenentele nu ne frecau, erau niște femei cumsecade. Fumam și stăteam întinse pe iarbă, dacă nu era în preajmă vreun vizitator. Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost. Ne-a chemat pe toate în careu și, roșu de indignare, ne-a muștruluit, adăugând, în culmea furiei, că, în fond, n-avem decât să rămânem soldați, că armata
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Juvenal - degeaba. După ce am răzăluit prostia aia albă, a ieșit la iveală și mai mare. Ai mei mi-au zis iar chestia cu „până te măriți, îți trece“, iar eu m-am făcut că mă gâdil la subsuoară. S-au enervat și-au început: că stau cu orele în baie și mă preocupă toate prostiile, că nu mi-e capul decât la bairamul de diseară și la țoale, și tot așa, până am început să bocesc. Frate-meu mi-a luat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
internat, las’ că iau treapta, NU ACUMA, MAMA, PA! Dimineața nu plec cu nici un frate Neagu. Frate-meu, parfumat și mândru ca un motan, coboară de la căminele din Copou și oprește la Corina să mă ia acasă. Dau să mă enervez, dar văd ochii gagicilor pe el ca furnicile și-l iau posesiv de braț. Șerban poate să se ducă dracului. A stat toată seara cu o clorotică în birouaș și s-au delectat cu muzici fine (băi, ascult și eu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
reciproc, un agronom-meteorolog îndrăgostit de o actriță măritată cu un doctor, un tip care se leapădă de piele ca să poată iubi o tipă fără corp sau învierea recurentă a unor bărbați (terminați, de altfel) în luna iulie. Poemele, e drept, enervau fără excepție. Spre final, după ce mă „specializasem“ la București cu unul dintre cei mai buni ortopezi din țară, doctorul Dinu Antonescu, un cititor și un spectator de teatru cum n-am mai întâlnit de atunci, am ajuns rapid la concluzia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Așa au apărut mulți ,,specialiști” cu pretenții care n-au făcut nimic, niciodată în viață. Așa s-a construit socialismul. În al doilea semestru am început să lipsesc de la cursuri spre disperarea părinților. La un moment dat mama s-a enervat și m-a lovit cu un pantof spărgându-mi capul. Tot în acea perioadă m-am certat și cu tata bineînțeles tot din cauza mea (eram la vârsta dificilă). Văzând care este situația, mama ,,a tras niște sfori” să fiu luat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fonduri pentru a realiza un film documentar despre ,,Inventica” , așa cum era denumită formațiunea în cauză. Filmul a fost difuzat, l-am văzut și eu la cinema Republica și în acest moment se pare că cineva din conducerea locală s-a enervat și a spus : destul! Cum să apară ăștia în film fără noi, fără ,,conducerea înțeleaptă” , fără să se pună în evidență ,,politica înțeleaptă a partidului” fără de care nimic n-ar fi posibil în patria noastră socialistă condusă cu înțelepciune de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bănci, în schimb toți trimiteau acasă, din concediu, ilustrate cu femei goale etc. Așa se-ntîmplă și-n Tinerețile, unde orice procedeu de „înfrumusețare“ literară este persiflat, deconspirat cu silă. Cartea nu are, inten ționat, construcție, fraza nu are stil (uneori enervează prin eterne gerunzii și infinitive), tot ce-ar putea fi frumos, măreț, etic, romantic etc. Își are reversul său în această mare deri ziune. Mulți critici vor vedea în carte o însăilare - și, luată-n sine, asta și e. Dar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și se înciuda că mama nu era promptă, cum ar fi fost în cazul lui, și o certa numai de formă și apoi o lua liniștită să o spele. Soră-sa făcea fel și fel de lucruri idioate, care-l enervau cumplit ; nu mai departe de ieri o prinsese cum, murdară ca de obicei pe la gură de găinaț, începuse să pupe zidul din camera mare și - proasta ! - încerca apoi să prindă ca pe niște muște urmele pe care le lăsase pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acesta a scos din apă un pește și, după ce l-a cercetat, l-a aruncat înspre băiat strigînd : „Cîinele de mare ! Cîinele de mare !“. Dănuț a început să țipe și să plîngă. Cu toate că era foarte bine dispus, tatăl s-a enervat pînă la urmă că băiatul nu mai termina odată cu smiorcăiala și cu țipetele și, fiindu-i rușine de lumea care începuse să se uite la ei, i-a dat o palmă peste ceafă, ast fel încît Dănuț a căzut de pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și-l obliga să rămînă lîngă ea pe cearșaf, să facă plajă, spunîndu-i din cînd în cînd să se întoarcă pe față sau pe spate. Cînd s-a întîmplat ca Dănuț să întîrzie mai mult în apă, mama s-a enervat și i-a zis să treacă imediat pe cearșaf și să-și dea și chiloții jos, să nu mai stea cu ei uzi pe el ! Băiatul n-a vrut de prima dată, dar, cum maică-sa era foarte nervoasă, n-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost dusă pînă la căpăt și că întîlnirea (de gradul nu știu cît) nu s-a produs. La întoarcere Cînd eram mic, spre deosebire de acum, stăteam foarte mult pe-afară, la joacă, și nu mergeam în casă pînă ce nu se enerva mama, care obosea de fiecare dată strigîndu-mă pe geam. De cele mai multe ori însă, întîrziam în fața blocului nu de dragul jocului sau al copiilor. Eram un băiat retras și ținta tuturor poreclelor. și aceasta nu fără vreun motiv : eram gras, singurul copil
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu erau deloc neglijabile. Chestia după care se omora ea era să stea pe spate în pat sau în fotoliu și să dea cu picioarele. Îmi prindea cîte una în figură, în burtă sau chiar între picioare - și atunci mă enervam și nu mai țineam cont de dife rența de vîrstă și cu atît mai puțin că e fată. Desigur, pînă la urmă ea era cea care începea să plîngă. Luptele mele cu soră-mea ajungeau rareori la cunoș tința părinților
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]