4,450 matches
-
unui alt regn, Oliver făcuse un pas important pentru renașterea sa spirituală. Hotărât lucru, regnul vegetal era mult mai curat decât regnul animal. Iar cel mineral era mai pur decât amândouă luate laolaltă. Desigur, cel mai pur dintre toate era eterul. Dar, pentru a ajunge În această stare, Oliver avea de parcurs un drum dificil, plin de Încercări. Deocamdată masterandul trebuia să se mulțumească să-și ducă existența Într-o stare hibridă, cea de copac și pasăre, Întorcându-se din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea Însăși de senzații. La ce bun mirosul? La ce bun auzul? La ce ar mai putea folosi ochii În beznă odată ce te lași călăuzit de buricul degetelor? La ce ar mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pământ, peste traversele murdare și liniile de cale ferată ruginite, amestecându-și norii printre roți și mucuri de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l slobozești, În rotocoale, peste mese. Dimpotrivă, ochii călătorului sosit din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
1925 RITMURI PENTRU NUNȚILE NECESARE Când planuri sună a cădere Și găzduiești la rea putere, La neagra Damă Miriam În bande-încinsă, de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Că eu visez... cum pruncul flămând la sân, la maică, De carnea ta curată și albă, de nemțoaică. Mai rară ca răcoarea în luna lui Cuptor, Mi-ai lunecat în brațe, ai desfăcut fuior Tot părul ca un galben, întins eter de miere... Și m-ai făcut c-un lucru de preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
desfășoară ca o succesiune magică de "ritmuri" înspre mistere, adică de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită sincopată de discurs: "Capăt al osiei lumii!/ Ceas alb, concis al minunii,/ Sună-mi trei/ Clare chei/ Certe, sub lucid eter/ Pentru cercuri de mister!// An al Geii, închisoare,/ Ocolește roatele interioare: / Roata Venerii/ Inimii// Roata capului/ Mercur/ În topire, de azur,/ Roata Soarelui/ Marelui" (Ritmuri pentru nunțile necesare). Elanul liric se descifrează ca un ritm al "roților" Venerei, al senzualității
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un vast concert... Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme - E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
făcu iar cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele adunate căuș, prin care voia să arate că, astfel, de pe buzele ei trandafirii, pornise în eter un carnavalesc șuvoi de sărutări. Emisia de sărutări putea fi pentru orice entitate din univers. Părea să fie uitat, ca destinație, doar manechinul gonflabil, care ar fi dat orice de pe lume, numai ca fata să-i acorde atenție. O atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mână. A zburat apoi în direcția unor nori groși, albicioși, care străluceau puternic în lumina soarelui de iulie. — Gastoooooon! Takamori îl striga pe Gaston, care se vedea tot mai mic pe cerul albastru, până a fost înghițit cu totul de eter. — Hai, nu mai lâncezi atâta! E deja ora zece. De jos se auzea vocea surorii lui care i-a risipit visul. I-a ajuns la urechi și țârâitul infernal al greierilor din grădină. Takamori și-a luat o țigară de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu? — Da. Cât mai ai de gând să-l ții acolo? Când vine omul ăla să și-l ia? Doar n-o să stăm toată viața să ne uităm la jerpelitura aia. — Păi... — Chiar, unde naiba o fi dispărut individul? — În eter, pe cerul albastru... — Ce? — Nu contează, clătină Takamori din cap. Treaba lui unde a plecat. Dar știi la ce mă gândeam eu acum? De ce a venit Gaston în Japonia? — Da, și eu m-am gândit la asta, spuse Tomoe așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește mesajul. Tristețea ușilor închise este mai relativă decât ziua de mâine. Deasupra pământului, pe soclu, se trăiește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răspunzătoare și să anunț revenirea imediată la normalitate, ceea ce va Însemna că tuturor acelora care trebuiau să fie morți, dar care, sănătoși sau nu, au rămas În lumea aceasta, li se va stinge candela vieții când se va pierde În eter ultima bătaie a miezului nopții, de notat că referirea la bătaia ceasului este pur simbolică, să nu-i treacă cuiva prin cap ideia prostească de a bloca ceasurile din turnuri sau de a scoate limbile clopotelor crezând că În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cineva, căci, așa cum spuneau medicii și infirmierele, oricât de rău ar fi stat, să moară n-ar fi putut. Acum erau morți, luați de acolo și Îngropați, aerul spitalelor devenise pur și cristalin, cu acel inconfundabil miros al său de eter, tinctură de iod și creolină, ca pe munții Înalți, sub cerul liber. Nu s-au deschis sticle de șampanie, dar zâmbetele fericite ale administratorilor și directorilor medicali erau o alinare pentru suflete, și, În ceea ce Îi privește pe medici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
impune firea lor, dar aceasta pe care o avem aici, În acest moment, poate că ar prefera, În fața mielului lipsit de apărare, să-și desfacă dintr-odată aripile puternice și să zboare din nou spre Înălțimi, spre aerul rece al eterului, spre turmele inaccesibile de nori. Orchestra tăcu. Violoncelistul Începu să cânte solo-ul său ca și cum doar pentru asta s-ar fi născut. Nu știe că acea femeie din lojă are În gentuța sa recent inaugurată o scrisoare de culoare violetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
austriac de care nu auzisem în viața mea. 3 Miercuri, 31 august În zona aflată la sud de Königstrasse, în Wannsee, se găsesc tot felul de clinici și spitale private - de-alea elegante și scumpe, unde se folosește la fel de mult eter pe podele și geamuri ca și pe pacienți. În ceea ce privește tratamentul, există tendința de a fi adepții egalitarismului. Un bărbat poate să aibă constituția fizică a unui elefant african, că ei tot sunt fericiți să-l trateze de parcă ar fi suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Doamne, ce site-uri porcoase, mai intra și Antonia pe cîte unul, nu trăia sub pămînt, avea calculator de aproape zece de ani, chiar Thomas i-l dăruise pe al lui, cînd Își cumpărase unul mai modern: America emitea În eter miliarde, dacă nu o infinitate, de mesaje subliminale cu tentă sexuală, descoperise cea mai irezistibilă bombă pentru a cuceri lumea; mai Întîi, o experimenta pe Antonia. Prinsă Între două focuri, unul pornit din chiar carnea ei, bătrîna rezista tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
al pământului, pe pământul pur și plin de culori pure, așa cum l-a văzut Platon, pe care oameni-l numesc divin, în acel acoperământ terestru de unde cad pietrele prețioase, unde se găsesc oamenii puri și purificați, bând aer și respirând eter. Acolo sunt și câinii puri, cei ai Sfântului Hubert vânătorul, cel al Sfântului Domingo de Guzmán cu facla în bot, cel al Sfântului Roch, despre care un predicator, arătându-i imaginea, spunea: „Iată-l pe Sfântul Roch, cu cățelușul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Hölderlin, în Iluminările lui Rimbaud... Această "ruptură inefabilă" această "sfâșiere luminoasă" (Valéry), are loc în momentul când tensiunea trăirii poetice atinge punctul critic al purificării și ec-stazei, astfel încât, prin descărcările energetice ale transei poetice, eul uman hibrid se transformă în eter pur. "În cea mai înaltă formă a existenței tale tu pierzi conștiința că exiști", scrie Eminescu. Devii o imaterie indefinisabilă iradiind dincolo, în iminența virginală. În "anticipația" pură. Desigur, această stare culminativă spirituală este atinsă în plenitudinea ei în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din alăuta-i scânteind Cândva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]