12,214 matches
-
toate articulațiile sale. Kant însuși stabilește asemenea delimitări, atunci când își supune opera critică interpretării, încercând să scoată la iveală sensuri mai generale ale proiectului filosofiei critice. Dovada o constituie însăși prezența întrebării: Ce este omul? într-un context în care filosoful (re)formula întrebările socotite de el fundamentale pentru filosofie.59 Acceptând că formula "eu sunt" împreună cu judecățile despre om care prelungesc proiectul metafizicii și completează planul criticii rațiunii pure alcătuiesc o unitate "teoretică" în forma unui "proiect antropologic" și pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o bună întemeiere: nu însă ca o "teoremă" oarecare, urmând unei demonstrații din anumite propoziții originare, ci în sensul că ea funcționează ca premisă implicită a întregului proiect filosofic kantian. În aceeași poziție vom găsi această idee și la alți filosofi, care, într-un fel sau altul, și-au gândit propriile construcții și sub inspirație kantiană; de exemplu, la Rădulescu-Motru, pentru care personalitatea concept esențial în construcția sa reprezintă o unitate de existență, desigur, specific umană. Revenind la Kant, trebuie să
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de fapt, unitate a celor două lumi, a persoanei și a personalității; nu este, așadar, "suma" lor sub un criteriu convențional; este, mai degrabă, "sinteza" lor, activă în ființa umană (în însăși unitatea de existență a omului). Iată ce susține filosoful, în această privință, în Antropologia: "grație unității care persistă prin mijlocul tuturor schimbărilor cărora le este subiect, el (omul n. C.) este o singură și aceeași persoană"66. Dubla condiționare a unității de existență a omului reprezintă o ipostză a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în poziția elementului "existențial" uman condiționant pentru "persoană", omul însuși nu mai poate fi gândit potrivit contextului aporetic kantian. Întregul demers kantian, în însăși esența sa "critică", nu constituie altceva decât desfășurarea acestei idei despre unitatea de existență a omului; filosoful german consideră de la bun început unitatea în cauză, asumându-și-o, întâi, ca o supoziție a demersului său (în Critica rațiunii pure, ea apare ca idee despre unitatea subiectului cunoașterii, în formula "eu sunt"), apoi o problematizează (în Critica rațiunii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
raționale, ca o condiție a scopului ultim și desăvârșit, Binele Suveran. Ne-am putea gândi, date fiine aceste reveniri ale lui Kant asupra unor concepte "problematice", asupra rostului cărora el se pronunțase în prima Critică, la o anume intenție a filosofului, privind situarea conceptului legii morale în zona condițiilor originare ale conceperii omului ca subiect al cunoașterii și al acțiunii. Oricum, este de regândit problema acestei situări a conceptului legii morale și consecințele ce decurg în privința intervenției "moralității" în sfera de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are nici o "rațiune" în afara Binelui Suveran, ceea ce înseamnă că virtutea trebuie completată cu fericirea, iar personalitatea cu persoana, nici una dintre aceste părți neavând vreun rost dacă este socotită separat de cealaltă. Pe de altă parte, este limpede faptul că, pentru filosoful german, omul poate exista în dependență față de natură ca fenomen și în autonomia sa față de natură ca ființă inteligibilă și că se poate înțelege pe sine numai prin raportare la Dumnezeu. Postulatele rațiunii practice par a reprezenta înseși Ideile rațiunii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
instituirea unei noi antropologii. Desigur, toate aceste operații au drept scop ultim construcția unui instrument de interpretare a personalismului energetic. Kant a moștenit conceptul finalității. Ca și în cazul altor termeni ("a priori", "a posteriori", "transcendental", "critic", "practic", "metafizică" etc.), filosoful prelucrează semantica noțiunii de finalitate în așa fel încât ea să devină operațională în sistem. Acesta este motivul pentru care trebuie aruncată privirea continuu către conceptul prekantian al finalității; putem sesiza astfel diferența față de cel kantian și, în urmare, ne
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiție, finalității îi rămâne poziția de "concept particular", valabil, altfel spus, pentru o anumită zonă de "experiență". Facultatea de judecare reflexivă, care îl susține, nu se află în structura facultății de cunoaștere concepută de Kant în Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
facultății de a dori inferioară (aceea prin care omul râvnește fericirea); și chiar prin prezentarea lui doar ca ființă inteligibilă, liberă. Aceste experimente kantiene nu au contat, desigur, decât ca niște "analize" menite să rânduiască limitele omului, limite socotite de filosof drept "puteri" ("putințe"). Oricum, se află aici lecția despre lipsa de realitate a omului blocat în sine, redus fie la condiția de simplu fenomen (doar locuitor al lumii fenomenale) fie ridicat în slăvile inteligibilului (doar locuitor al lumii inteligibile, înger
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cel de-al doilea o gândește în modalitatea lui "ca și cum" (fiind aparentă). În privința posibilității de a gândi structura formală a finalității, ceea ce presupune legătura sa cu o facultate a unei ființe raționale, găsim un punct de vedere la Lucian Blaga. Filosoful român găsește expresiile potrivite pentru acest concept și, de asemenea, îl caracterizează. Ideea "finalității relative", "finalita-tea fără scop", în termenii săi, elimină ipoteza unei intenții preexistente procesului evolutiv-finalist: "Termenul (finalitate relativă n. C.) are aici semnificația unei finalități fără scop
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetic. "Motru năzuiește, mai întâi, să ne ofere o sistematică, o "știință obiectivă a personalității" și, în al doilea rând, să realizeze treapta următoare de generalizare, cea filosofică propriu-zisă"106. De aceste niveluri putem lua cunoștință fie urmărind succesiunea lucrărilor filosofului (astfel, primele studii, între care Știință și energie (1901), Puterea sufletească (1908) abordează personalitatea îndeosebi din punct de vedere științific, pe când în următoarele, cum ar fi Elemente de metafizică (1912) Personalismul energetic (1927), Vocația, factor hotărâtor în cultura popoarelor (1932
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu aparțin acestui orizont; ele vizează, în ultimă instanță, limitele (datele) problemei unității și identității conștiinței individuale cu universul (înțeles ca ansamblu al corelațiunilor energetice). De asemenea, C. Rădulescu-Motru consideră că aceasta ar fi și problema filosofiei lui Kant, însă filosoful german ar miza pe conceptul unei conștiințe în sine ("generice"), desprinsă de raporturile sale cu mediul natural și social, în vreme ce autorul personalismului energetic, deși nu socotește conștiința în sens strict individual, pentru a o confunda cu o conștiință psihologică individuală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în posibilitatea de a dobândi adevărul, impune problema identității dintre "conștiința cunoscătoare" și obiectul ei, "lumea cunoscută"; altfel nu ar fi posibil un adevăr (desigur, în supoziția naturii adevărului ca o corespondență între gând și fapt). Până la Kant, spune Rădulescu-Motru, filosofii au susținut în diferite chipuri unitatea lumii, toate acestea decurgând mai degrabă dintr-un detaliu arhitectonic al conștiinței, dintr-o anumită poziționare a "formelor" acesteia față de obiect. Kant, însă, postulează unitatea conștiinței și, pe acest temei, susține și unitatea lumii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
după care ordinea de finalitate este "dobândită" face imposibilă înțelegerea conceptului de cultură și, în ultimă instanță, a conceptului de om și a întregii reconstrucții antropologice a lui C. Rădulescu-Motru. Mai cu seamă în Personalismul energetic, dar și în Vocația..., filosoful român accentuează această idee. Formula metafizică a personalismului energetic (personalitatea este energia în actul ei desăvârșit) propune ca termeni primi, în ordinea conținutului, energia și personalitatea. Finalitatea care este termen prim, dar înainte de toate, în privință metodologică se referă la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al cărui demers a condus către ideea că personalismul energetic poate fi socotit, după felul în care reconstruiește unitatea de existență a omului, drept ontologie a umanului, iar filosofia kantiană cuprinde un proiect antropologic câteva corespondențe "sintetice" între aceste două filosofii. Astfel, strict euristic și în orizontul unei resemnificări (reinterpretări) antropologice a personalismului energetic, putem spune că determinarea științific-sistematică a personalității (primul orizont de tematizare în "teoria personalității") se află într-o legătură de sens cu postularea, în filosofia kantiană, a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalității ca temei al persoanei (în limitele unei "noi" etici) și justificarea discursivă a unității ființei umane prin conceptul finalității (prin proiecția unei discipline, teleologia). Fără îndoială, diferența dintre modalitățile de abordare a acestor teme este diferită la cei doi filosofi. Astfel, Kant vizează semnificația lor "metafizică", socotind că înainte de toate, temele în cauză trebuie croite după exigențele unui demers "critic", în vreme ce Rădulescu-Motru, luând în seamă și rezultatele unor cercetări științifice din vremea sa, nu discută numai semnificația metafizică a unității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este posibilă numai în viața socială, căci numai prin normele sau imperativele morale ale acestei vieți este dată omului posibilitatea să se ridice deasupra determinismului biologic și să se conducă după valori sociale și ideale"137; e. în cele două filosofii, omul are o dublă determinare: fenomenală și morală, la Kant; "fizică" și culturală, la Rădulescu-Motru. (Raportându-ne la personalitate, putem spune că determinarea fenomenală a omului ține de structura biologică și de cea psihologică ale personalității, iar cea morală de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
psihologică ale personalității, iar cea morală de structura "culturală" a acesteia.) Însă pentru personalismul energetic, echilibrul omului este realizat în personalitatea energetică, iar nu în perspectiva nemuririi sufletului și a accederii la Binele Suveran, așa cum se întâmplă la Kant. Pentru filosoful german, omul este, totodată, ființă sensibilă și ființă inteligibilă, locuitor al lumii fenomenelor, dar și purtător al legii morale. Pentru filosoful român, personalitatea energetică consacră un echilibru între ceea ce este natural și ceea ce este cultural în om. Ea reprezintă modelul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetică, iar nu în perspectiva nemuririi sufletului și a accederii la Binele Suveran, așa cum se întâmplă la Kant. Pentru filosoful german, omul este, totodată, ființă sensibilă și ființă inteligibilă, locuitor al lumii fenomenelor, dar și purtător al legii morale. Pentru filosoful român, personalitatea energetică consacră un echilibru între ceea ce este natural și ceea ce este cultural în om. Ea reprezintă modelul de realizat al acestuia și criteriul pentru împlinirea sa. Prin această formă de personalizare, omul dă seama de dubla sa condiționare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aptitudini ce-și au rădăcinile în sufletul omenesc, el însuși legat de energiile "cosmice". Amestecul fizic (cosmic și biologic) și cultural din unitatea de existență a omului definește modul-uman-de-a-fi. Chiar dacă ținem seama de aceste apropieri de conținut între cele două filosofii și de relația formală dintre finalitatea kantiană și conceptul determinismului prin finalitate, nu putem afirma întemeiat relații în privința sistemului lor de referință și mai ales a ipotezelor de lucru. Kant formulează, în problema socotită de C. Rădulescu-Motru ca fiind fundamentală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
În prima parte a creației lui Rădulescu-Motru putem sesiza ușor un anumit interes totuși, semnificativ pentru problema raporturilor dintre "determinismul naturei" și "determinismul sufletesc". Interesul este legat de elucidarea problemei diferenței specifice a psihicului în ansamblul fenomenelor lumii. De altminteri, filosoful român face din cauzalitate temă de reflecție încă în lucrarea de doctorat.145 Odată formulată ipoteza personalismului energetic, potrivit căreia evoluția existenței-ca-energie este îndreptată către corelațiunile de personalitate ipoteza implicând și diferența dintre natură și cultură (discontinuitatea), dar și unitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al unor epistemologi din secolul nostru de exemplu, K. Popper care afirmă că determinismul naturii, modelat teoretic în forma determinismului științific, este de origine religioasă; prin urmare, că el nu ar fi rezultatul experienței și "observațiunii", ci, cum socotește și filosoful român, al transferului modului de a înțelege faptele omului la înțelegerea fenomenelor naturii. Fără îndoială, C. Rădulescu-Motru nu neagă determinarea fenomenelor naturale; dar determinismul naturii, ca mod de explicație, este un fapt istoric relativ târziu. Cauzalitatea psihică, de asemenea, ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în operațiile logice prin care conceptul este dat (pentru înțelegere). Între condiții, una este extinderea ariei de aplicabilitate a finalității asupra naturii. În alte cuvinte, conceptul kantian al finalității se aplică și naturii, deși aplicația sa firească este spațiul umanului. Filosoful român experimentează aceeași idee a extinderii jurisdicției finalității de la om la natură (subliniem, în ordine formală). Conceptul finalității dă seama, în ambele filosofii, unitatea ființei umane. În kantianism rezultă, prin aceste operații de de-limitare a spațiilor de semnificație a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
alte cuvinte, conceptul kantian al finalității se aplică și naturii, deși aplicația sa firească este spațiul umanului. Filosoful român experimentează aceeași idee a extinderii jurisdicției finalității de la om la natură (subliniem, în ordine formală). Conceptul finalității dă seama, în ambele filosofii, unitatea ființei umane. În kantianism rezultă, prin aceste operații de de-limitare a spațiilor de semnificație a finalității, un proiect antropologic. În personalismul energetic, esența omului, gândită în plan cosmic, semnifică omul doar ca o gradație înlăuntrul lumii; în cel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în timp a fondului sufletesc, cu care vine omul, sau poporul, pe lume"160. Apropierea acestor idei despre timp de cele ale lui H. Bergson este ușor de sesizat, uneori chiar la nivelul limbajului. În plus, fondul demersurilor celor doi filosofi este psihologia; iar afirmațiile lor de principiu se prelungesc în orizontul filosofiei. Sunt însă clare și deosebirile. Noțiunea principală a teoriei bergsoniene asupra timpului este durata, înțeleasă ca "procesul de organizare sau de întrepătrundere reciprocă a faptelor de conștiință"161
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]