6,757 matches
-
sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi ca Russell, Schlick sau Carnap, prin contestarea pretenției filozofiei speculative de a formula enunțuri adevărate despre absolut, necondiționat, transcendent, despre lume ca întreg. Chiar dacă nu pe temeiul unui criteriu al semnificației cognitive a enunțurilor, a unui anumit criteriu de demarcație
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
semnificație anumitor semne în propozițiile sale. Această metodă ar fi pentru el nesatisfăcătoare - el nu ar avea sentimentul că l-am învățat filozofie -, dar ea ar fi singura în mod riguros corectă.“ În acest sens, și numai în acest sens, filozoful poate să facă ceva important, credea tânărul Wittgenstein. El însuși nu a fost dispus să mai participe la această activitate. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 177 După încheierea Tractatus-ului, a abandonat preocupările filozofice. Timp de mai mult de zece ani
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Frege; el ia drept sigur că cititorii lui l-au citit pe Frege.“ Anscombe semnalează de asemenea că anumite expresii din Tractatus, cum sunt solipsism, limită și valoare, vor fi mai bine înțelese de către cititorii care sunt familiarizați cu scrierile filozofului german Arthur Schopenhauer (vezi op. cit., p. 18). 11 Erik Stenius, Wittgensteins „Traktat“. Eine kritische Darlegung seiner Hauptgedanken, Suhrkamp Verlag, 1969, p. 15. 12 Ray Monk, How to Read Wittgenstein?, Granta Books, London, 2005, p. 30. 13 Ibidem, pp. 36-37. 14
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau «uimire». Aș vrea să vă fac să înțelegeți că o anumită folosire greșită, caracteristică, a limbajului nostru se regăsește în toate expresiile etice și religioase.“ (L. Wittgenstein, „O conferință despre etică“, traducere de C. Partenie, în (ed.) M. Flonta, Filozoful Rege?, Humanitas, București, 1992, p. 51.) 70 P. Engelmann, Ludwig Wittgenstein. Briefe unde Begegnungen, Oldenbourg Verlag, München, 1970, p. 62. „Punctul central al Tractatus-ului - scrie mai departe cel despre care Wittgenstein credea că este singurul om care a înțeles cartea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și pe demarcații riguroaseă“ (Citat după Br. McGuiness, op. cit., p. 188.) 79 În discuțiile despre Tractatus din ședințele Cercului a fost examinată în mod serios și presupunerea că propozițiile elementare ar fi așa-numitele propoziții-protocol, acele propoziții despre care unii filozofi empiriști credeau că reprezintă sursa și baza ultimă a întregii noastre cunoașteri despre lume. A luat astfel naștere o tradiție interpretativă care pornea de la presupunerea TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 189 că „Wittgenstein împărtășea opinia filozofică obișnuită potrivit căreia numai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein, li se par primilor mai semnificative, mai importante decât acele schimbări de direcție a gândirii și acele revizuiri ale unor poziții din Tractatus care se conturează tot mai clar în însemnările de după 1930. Cu totul altfel văd lucrurile unii filozofi care i-au fost apropiați lui Wittgenstein și nu puțini dintre interpreții și comentatorii care s-au dedicat, mai târziu, studiului filozofiei sale. Ei susțin că în dezvoltarea gândirii lui Wittgenstein a survenit o discontinuitate, o ruptură, care nu are
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căreia îi vom atribui o mai mare greutate aparține unor prieteni apropiați. Fostul student și succesorul lui Wittgenstein la catedra din Cambridge, finlandezul Georg Henrik von Wright, în schița biografică pe care a publicat-o la scurt timp după moartea filozofului, s-a exprimat surprinzător de categoric pentru o persoană foarte moderată în judecăți: „Tânărul Wittgenstein a învățat de la Frege și Russell. Problemele lui au fost, în parte, problemele lor. După părerea mea, Wittgenstein din perioada mai târzie nu a avut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu atât mai puțin știința supremă, deoarece ea nu oferă cunoaștere, în accepția curentă care se dă termenului în viața de fiecare zi și în cercetarea științifică. Acele expresii ale limbajului de care s-au interesat în mod deosebit și filozofii din trecut, expresii pe care Wittgenstein obișnuia să le numească, după 1930, „gramaticale“, sunt expresii de cu totul alt gen decât enunțurile științelor naturii și ale cunoașterii comune. Cercetarea condițiilor în care capătă sens expresiile limbajului este specifică filozofiei. Iar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru pe un altul: „Pentru Wittgenstein cel târziu - scria Russell - [Ă] reflecția filozofică serioasă a devenit în mod evident prea obositoare; și astfel, a născocit o doctrină care trebuie să facă de prisos orice astfel
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îl pot imita (nici măcar încerca să-l imit). Asta explică, poate, de ce preocuparea mea permanentă pentru Wittgenstein a fost consacrată, în principal, împrejurărilor și caracteristicilor exterioare ale scrierilor sale, și nu nucleului propriu zis al gândurilor lui.“19a În general, filozofii care dezvoltă teorii ale semnificației și atribuie filozofiei limbajului o poziție centrală nu acceptă contestarea radicală a posibilității unor asemenea teorii, care este atât de caracteristică pentru filozofia mai târzie a lui Wittgenstein. Unul dintre aceștia, englezul Michael Dummet, își
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că intenționează să se înscrie într-un partid politic 208 GÂNDITORUL SINGURATIC de stânga, cel troțkist. Prima obiecție a lui Wittgenstein a fost aceea că obligațiile unui om înregimentat politic nu pot fi armonizate cu modul cum vedea el munca filozofului. „În activitatea filozofică trebuie să fii gata să-ți schimbi continuu direcția în care te miștiă“32 Un alt prieten, Norman Malcolm, relata că în timpul vizitei pe care i a făcut-o în America, în 1949, Wittgenstein i-a împărtășit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 209 Dincolo de o originalitate incontestabilă, Tractatus-ul rămâne legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
răspunsurile pot fi calificate drept „descoperiri filozofice“, și clarificarea împinsă cât mai departe a folosirii pe care o primesc expresiile limbajului în diferite contexte. O asemenea clarificare poate duce la dizolvarea multor întrebări și dileme care i-au chinuit pe filozofi. Cu greu s-ar putea susține că trecerea de la un mod de a gândi la celălalt nu constituie o ruptură. 4. Ce se schimbă în modul cum este privit limbajul? Dacă Cercetările vor fi publicate împreună cu Tractatus-ul, într-o singură
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept obiectul filozofiei? Vorbim noi, oare, despre ceva de o însemnătate mai generală decât scaunele etc., astfel încât să putem considera 214 GÂNDITORUL SINGURATIC chestiunile referitoare la semnificație drept probleme centrale ale filozofiei? Este semnificația o idee metalogică? Nu.“40 Dacă filozofii s-au interesat îndeosebi de anumite cuvinte - „semnificație“ sau „propoziție“ sunt asemenea exemple, dar și „timp“ sau „spirit“ -, motivul este că atunci când sunt considerate în afara folosirii lor în „fluxul vieții“, în afara legăturii lor cu activitățile omenești, de asemenea cuvinte se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
anumite obiecte pe care le desemnează ele. O asemenea redirecționare a atenției, a direcției privirii, este extrem de importantă pentru a slăbi forța de atracție a unor imagini prea simple ale limbajului, o forță de atracție pe care 216 GÂNDITORUL SINGURATIC filozofii au amplificat-o în mod considerabil. „Folosirile cuvintelor pot să difere unele de altele în felul în care frumusețea se deosebește de un scaun. Ele sunt incomparabile în acel fel în care anumite lucruri pe care le cumpărăm sunt incomparabile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ce este propoziția?“, „Ce este timpul?“, „Ce este binele?“, întrebările care abundă în cărțile de filozofie, vor înceta să fie pentru noi întrebări importante. Odată cu aceasta, toate acele confuzii, dileme, încurcături și controverse pe care le provoacă încercările persistente ale filozofilor de a găsi răspunsul presupus corect la asemenea întrebări vor dispărea. Căci în viața curentă, în activitățile obișnuite ale oamenilor, folosirea cuvintelor este clară. Nu există motive pentru a pune întrebări de tipul „Ce este cutare?“, acele întrebări despre care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu râurile.“51 Observația importantă aici este aceea că întrebările și problemele filozofice pot lua naștere adesea atunci când expresiile limbajului nu sunt utilizate în situații practice, acele situații în care noi toți am fost deprinși să le utilizăm învățând limbajul. Filozofii își îndreaptă adesea atenția spre expresii, le examinează, pentru a spune așa, într-un vacuum, în afara contextelor în care sunt deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele?“, „Ce este virtutea?“, constituie bune ilustrări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
examinează, pentru a spune așa, într-un vacuum, în afara contextelor în care sunt deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele?“, „Ce este virtutea?“, constituie bune ilustrări ale acestei mișcări pe care o fac filozofii. Numai cel care se întreabă ce este timpul în genere va fi tentat să fie indus în eroare de analogii ca aceea între curgerea unui râu și „curgerea timpului“. „«Timpul», ca un substantiv, este ceva teribil de greșită Discuția despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
totul este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ne poate ajuta, de multe ori, examinarea unor limbaje mai simple, limbaje cum sunt cele ale copiilor sau ale unor triburi primitive. Aceasta deoarece aici regulile folosirii expresiilor sunt mai accesibile privirii. Raportându-se la un limbaj mult mai complicat, filozofii au tendința de a sistematiza regulile folosirii expresiilor, de a privilegia unele folosiri și de a uita de altele. Ei nu țin seama îndeajuns de folosirea fluidă a multor cuvinte și sunt astfel induși în eroare de unele analogii, enunțând
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
părți simple și nu există nicăieri absolut nimic simplu în lume.“ vor fi percepute drept ceea ce sunt, adică drept reguli gramaticale a două limbaje diferite, atunci antinomia va dispărea. Examinând expresii ale limbajului în afara contextelor în care sunt ele folosite, filozofii pot ajunge la reprezentări ciudate, în esență inadecvate, despre regulile gramaticale. Sunt reprezentări care îi pot duce la dificultăți în gândire, acele dificultăți pe care Wittgenstein le compară cu crampele musculare. 226 GÂNDITORUL SINGURATIC Modul în care confuzia dintre enunțuri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o mulțime de planete pe același plan. Orice obsesie care ia naștere din poziția unică a ceva în limbajul nostru încetează de îndată ce apare un alt limbaj, care pune acel lucru pe același plan cu altele. Când exista doar o dinamică, filozofii s-au întrebat cum pot reduce totul la un mecanism și au devenit obsedați. Odată cu descoperirea mai multor dinamici obsesia a dispărut.“56 Mai târziu, Wittgenstein va relua aceste observații cu privire la modul cum putem scăpa de crampe ale gândirii care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și în Observațiile filozofice. Aici analiza logică este caracterizată drept principalul instrument al clarificării gramaticii expresiilor limbajului. Obiectul clarificării sunt propoziții separate. Multe întrebări și răspunsuri din text privesc clarificarea semnificației unor cuvinte. Se vorbește despre „folosirea corectă“ a cuvintelor. Filozofii păcătuiesc în această privință. „La întrebarea dacă filozofii au spus până acuma întotdeauna nonsensuri s-ar putea răspunde: nu, ei nu au observat însă că folosesc un cuvânt în sensuri cu totul diferite.“66 Propoziția va fi caracterizată, ca și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
caracterizată drept principalul instrument al clarificării gramaticii expresiilor limbajului. Obiectul clarificării sunt propoziții separate. Multe întrebări și răspunsuri din text privesc clarificarea semnificației unor cuvinte. Se vorbește despre „folosirea corectă“ a cuvintelor. Filozofii păcătuiesc în această privință. „La întrebarea dacă filozofii au spus până acuma întotdeauna nonsensuri s-ar putea răspunde: nu, ei nu au observat însă că folosesc un cuvânt în sensuri cu totul diferite.“66 Propoziția va fi caracterizată, ca și în Tractatus, drept acea expresie a limbajului care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în vedere conștiința faptului că Tractatus-ul necesită revizuiri (în noiembrie 1931, Wittgenstein îi scria lui Schlick că nu este mulțumit cu foarte multe „formulări“ din această scriere), ci prefigurarea treptată a unor motive caracteristice pentru filozofia lui mai târzie. Cunoscutul filozof englez Alfred Ayer relata că în 1932, când l-a cunoscut pe Wittgenstein și a discutat cu el la Cambridge, a avut impresia că poziția acestuia era în esență cea din Tractatus.75 Atât el cât și alți interlocutori ai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]