5,226 matches
-
abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă soarele ar fi vrut să le joace o festă năvă litorilor. Sunt atât de mici, le poți strivi una-două cu talpa, apăsând foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unui nor cu trup de inorog? Sau nu-mi vei mai îngădui să plutesc prin aer cu tine?“ Tresări observând din senin o siluetă subțire care trecu pe lângă ea atingându-i părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor, printre oameni adormiți, cu ochii aninați de si lueta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri de intrare în Gospodăria Agricolă Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită în fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
început i s-a spus Gospodărie agricolă colectivă. Nicanor Galan ar fi întins și el mâna spre pană și spre hârtia albă, dar își amintea de jalea din privirea Petroniei și de mustața, ca o flacără, a lui Iuga, cumnatu-său. Flutura și el din cap, întorcându-se, acasă, tot neînscris și așa îi venea, totdeauna, când parcurgea o situație nemaiîntâlnită râzând prostește, spre Petronia, nevastă-sa, când intra pe ușă. Petronia, de mică, fără părinți, morți de "limbă-umflată", în timpul Eliberării, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cu trenciul lui Marius pe braț face o întoarcere silențioasă pe călcâie dar nu apucă să plece. Pe scara splendidă din lemn masiv ce duce la etajul superior, Smaranda deja coboară, într-un jerseu de lână crem, cu fusta largă fluturând în jurul picioarelor ei lungi. Părul buclat, șaten închis, saltă pe umeri în ritmul pantofilor trotteur ce lovesc grăbiți treptele. O bucurie intensă luminează ovalul plin al feței. Râd ochii negri, gropițele din obrajii ca de heruvim, râde toată tinerețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite din iad. Nepregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri gâtuite de adrenalină pe cota de supraviețuire a celor care participă la acest joc nebunesc, fluturând în aer bancnote murdare și mototolite. Ce rost are s-o mai lungim atâta? Hai să facem jocul și mai interesant, pentru noi, dar și pentru cei din jur care cred că sau plictisit deja, spune Marius. Introduce un cartuș. La fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu frigul ăsta nu știu cât mai pot fi folosite. Vezi ce și cum faci, dar am nevoie de stația asta încă trei, chiar patru zile. Cheamă comandanții de plutoane la mine. Primul apare sublocotenentul Novăceanu. Pe trupul lung și slab mantaua flutură largă și lălâie. Are umerii adunați, spatele încovoiat, iar ochii ce privesc către el, cu toată prudența impusă, manifestă semnele unei stări interioare de agitație din ce în ce mai mare. În timpul ofensivei, explozia unui obuz îl îngropase sub un mal de pământ. Stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nevoie de mine, Îmi spuse. - De unde știi? Îl Întrebai. - Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea Înainte ca și cum nimic nu se Întîmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite În parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu Îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai În sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia Însă o știință anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spre mare, Întîlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul Întîmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decît ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă În subconștient - a reluării vieții, căci portul nu mai flutura zecile de pavilioane străine, marile firme căzuseră, totul avea culoarea cenușii, numai locuitorii mai erau vorbăreți, pentru că veneau din poveștile Orientului. Fiica Anei nu știa toate acestea, de aceea lumea pe care o vedea aici, prima dată, În secvența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vine nimeni de cînd ai plecat. SÎnt bucuroasă c-am venit să te văd; la noi nu se mai Întîmplă nimic.” A doua zi, În tren și ea și fiica stăteau la geamul de pe coridor din dreptul compartimentului lor; fiica flutura o batistă albastră, la fel ca voalul din jurul gîtului, iar Ana făcea semne de adio mișcîndu-și palma mîinii drepte ca o pasăre obosită, eu răspundeam asemeni În timp ce fierăria trenului se puse În mișcare; a spus ceva, poate a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
alocuri Întărită, și ca să nu cadă o prinsei În brațe, vrui s-o sărut, dar ceva mă opri. Mă felicitai În sine-mi cu regret și merserăm mai departe și deodată se făcu primăvara, vară, totul Înverzi; priveam: părul Îi flutura, pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, Îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, cîmpii și ani, iar eu mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimic: nici ea, nici eu, nici dimineața aceea de primăvară. După două ore Lung veni cu căruța ce mă adusese de la gară cu cîteva zile Înainte. Pe capră, căruțașul tînăr, amintindu-l pe Lung de odinioară. Plecarăm. Toți ai casei fluturau batista sau dădeau din mîini. Ana stătea dreaptă, cu mîinile lipite de-a lungul trupului, statuie În viitorul amintirii. La cîteva minute căruța Începu a străbate marea cîmpie a răsăritului. Îmi făcuseră lăcaș - un fel de scăunel larg cu spetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tîrziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei pînă acasă și ne despărțirăm În fața porții ei sărutîndu-i mîna. A treia zi, pe la orele prînzului, o Însoții la gară luînd un taxi. CÎnd trenul se puse În mișcare, ea Își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă Întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată În București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca În expresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată În București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei unei librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorbesc, comentează, dar nu Înțeleg, n-au cum să Înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii se amestecară, anotimpurile vuiră pe lîngă urechi, le auzeam clar, copacii Grădinii Înverziră, rondurile explodară În flori, un vînt ușor - era vară - mantia Îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram În plin soare. Fața Îi strălucea de-o rară tinerețe. CÎnd intrai În odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Sorin Lavric Ca să-i faci pe cîțiva intelectuali să se apropie între ei, nu e musai să le arăți un dușman comun și nici să le fluturi o recompensă colectivă ce le-ar inspira imediat ambiția de afirmare. Mai sunt și alte căi prin care îi poți face să se aglutineze. De pildă, dîndu-le un text și stîrnindu-le interesul în privința lui. Vor deveni furnici mărunțindu-i litera
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
acestui text codat, legionarii sînt jertfa de răscumpărare pentru speranțele României. După aceste aluzii ingenios întrețesute în trama cristică (și nu mai trebuie să ne mirăm că, în 1940, Cioran l-a comparat pe Zelea Codreanu cu Isus), Nae Ionescu flutură amenințarea: binele și răul se plătesc deopotrivă, chiar și atunci cînd omul nu e decît "unealta" lui Dumnezeu: "Pedeapsa pentru cele rele" vine, chiar dacă "mai tîrziu". Herodes și Iuda Iscariotul (așadar, un rege și un trădător... cu siguranță, Nae Ionescu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
haina pe un fotoliu și dispăru. Petrică fusese ignorat în aceste clipe, dar observai la el o curioasă transformare: părea stăpânit de o bucurie jenată și confuză, împotrivirea lui cruntă se retrăsese (nu dispăruse, vedeam bine), un vag surâs îi flutura pe chipul lui mic, delicat, de o frumusețe minoră, dacă pot să spun așa, căci astfel îmi apărea în acele clipe. "Hai, zise el în șoaptă, ca și când s-ar fi ferit să nu trezească pe cineva din somn, să-ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Toate astea puteau fi de înțeles, nu era nevoie de o astfel de punere in scenă. Bine! Răspunde-mi: de ce n-a vrut să intre în casă? Tăcere. Repet, am repetat, că tatăl tău nu arăta nicidecum agitat, dimpotrivă, îi flutura pe figură un surâs subțire, cum au oamenii în vârstă când te ucid cu acest surâs în care se distilează ironia, batjocura fină, sfidarea, protejați cum se cred de anii și părul lor alb, care i-ar face intangibili. Ți-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ordine: ei nu strigau și nu aclamau, sarcina lor era ca totul să decurgă bine, totul să fie în regulă, manifestanții să fie disciplinați, să țină bine pancartele, manifestația să-și atingă scopul, coloanele să ajungă în fața tribunelor, să fluture mâinile, batistele, unii să-și arate chiar copiii mici, pe care, drept orice steag, îi purtau pe grumaji și care fluturau și ei din minutele lor. "Important e că oamenii simpli au lepădat de pe umeri umilința, restul, am gândit, adică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
manifestanții să fie disciplinați, să țină bine pancartele, manifestația să-și atingă scopul, coloanele să ajungă în fața tribunelor, să fluture mâinile, batistele, unii să-și arate chiar copiii mici, pe care, drept orice steag, îi purtau pe grumaji și care fluturau și ei din minutele lor. "Important e că oamenii simpli au lepădat de pe umeri umilința, restul, am gândit, adică realizarea unei lumi fără această umilință rușinoasă care a alungat din multe cămine fericirea simplă la care are dreptul orice om
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cubleș nu-l mai reluase și ne urmarăm drumul în tăcere. Tăcere se făcuse și în față, nu se mai auzi nici un fel de eljen, și astfel ajunserăm în centru și trecurăm prin fața tribunelor. Surâzători, radioși, liderii orașului și invitații fluturau din mâini în timp ce în spatele lor fâlfâiau atinse de curenți de aer drapele roșii amestecate cu tricolorul. De pretutindeni se auzeau urale. De la noi, și nici de la universitarii unguri, nu se auzi nimic, dar eram puțini, și lipsa noastră de entuziasm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]