5,324 matches
-
I se părea că o să aibă orgasm În câteva secunde. El și-a dat seama de asta și o luă mai Încet. La un moment dat, se opri de tot, lucru care o făcu să-i scape un scâncet de frustrare. Apoi, Încet de tot, abia atingând-o la Început, o luă de la capăt. În vreme ce orgasmul ei se apropia vertiginos, deveni brusc conștientă că cineva cânta. Putea să audă undeva În depărtare o voce de bărbat care lălăia One Love a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În care putea să ajungă la ele era după ce se Întorcea Jill din vacanță. —Minunat. Pur și simplu, minunat! Deschise ușa de la cămăruța femeii de serviciu și puse cheia la loc, la fel de ușor precum o și luase. Ruby Își vărsă frustrarea - să nu mai vorbim nici de faptul că-i era grozav de dor de Sam, chiar dacă el o suna și-i trimitea e-mailuri mereu - Îngropându-se În nenumăratele treburi pe care le avea de făcut pentru a organiza Săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcut asta, de ce m-ai umilit, eram distrusă și fără tine. Apoi Îi Întoarse spatele și plânse ca o fetiță mică. Fima știa că Întârziase. Că pierduse momentul. Pentru o clipă se ridică În el un amestec de râs, furie, frustrare și autoironie: În momentul ăla ar fi fost În stare să-l Împuște mortal pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se păru deodată dezgustătoare, cum să definești oamenii prin cuvântul acesta fad, „element“. În afară de asta, ideea de-a Întinde pe canapeaua psihologului persoane cu alte concepții politice i se păru ridicolă: de parcă tabăra noastră ar fi Întruchiparea sănătății mentale. Disperarea, frustrarea și mânia mușcă și din noi. Suntem și noi prinși În capcana unui labirint de sentimente. Nu mai puțin decât oponenții noștri. Nu mai puțin decât arabii. Însă expresia „tabăra noastră“ e absolut ridicolă: Ce Înseamnă „tabăra noastră“? Toată țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ca un văl care acoperă fața numai pe jumătate. Se ridică și se duse la baie, unde redescoperi că vasul de toaletă se curăța cu ajutorul unui robinet cu rotiță, care putea fi Închis sau deschis după dorință, fără Întrecere, fără frustrări, fără umilință permanentă. Deci un necaz mai puțin. Întorcându-se, se apropie de Dimi, Îngenunche lângă el și Îl Întrebă: —Cunoști legenda Atlantidei? Dimi spuse: Sigur. A fost odată la televizor o emisiune educativă despre ea. De fapt, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trimisesem niciodată un mesaj, cu atât mai puțin să-l trimit mai departe, eram aproape mândră de mine că dădusem peste o funcție a telefonului pe care Mark n-o descoperise. Am deschis gura fără să gândesc. Poate a fost frustrarea stârnită de propria prostie cea care m-a făcut să-mi uit bunele intenții. Și, am ieșit la cină cu un bărbat? Asta e tot ce am făcut. Spre deosebire de tine. —Ce vrei să spui cu asta? Mark trecuse de la fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu aspect de toamnă, și cu iubita lui, care Îl ține de mână și Încearcă să-l consoleze. Tânărul ar trebui să aibă În jur de treizeci de ani, dar e Îmbătrânit prematur. E cărunt și Împovărat de griji și frustrări, iar expresia de pe fața lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică și mentală - cu niște dureri de stomac și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu voia să renunțe la New Grove House și nici să refuze familiei aerul sănătos din Hampstead, de aceea Îi veni fericita idee de a-i lăsa acasă timp de trei luni pe an, În timp ce el Închiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urmă, să mai aștepte puțin - până În cea de-a cincea zi a lui 1895 - pentru a afla dacă a izbândit sau nu ca dramaturg. Subestimase (deși nu ar fi trebuit, dată fiind experiența pe care o avea deja) Întârzierile cronice, frustrările endemice, multitudinea obstacolelor neprevăzute care păreau să Însoțească orice efort dramatic. Întregul an 1894 trecuse cu Guy Domville așteptând nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să poată monta Guy Domvile timp de Încă un an și jumătate, poate s-ar fi decis să Își ducă piesa altundeva. Nu că aceasta ar fi fost neapărat În avantajul lui, căci ar fi dat doar peste alte amânări, frustrări și obstacole provenite dintr-o altă sursă. Măcar Alexander era un producător eficient și muncitor. Nu era vina lui că se Îmbolnăvise de pojar imediat după Încheierea reprezentațiilor cu Impostorii, astfel că repetițiile la Guy Domville mai Întârziaseră Încă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cariera mea de romancier. — Și eu ți-am spus că nu pot să o scriu, pentru că nu am cunoștințele muzicale? Ei bine, am avut dreptate. Cartea e saturată de muzică. Face parte din farmecul ei. — Dar e și motiv de frustrare, pentru că nu-i poți face pe cititori să audă cu adevărat muzica În imaginație, decât dacă se Întâmplă să o cunoască deja, spuse Du Maurier. Acum, În America urmează să se facă o piesă după Trilby. Mi-e groază să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ocol Pământului, să-i torn câte-n lună și stele, „micul ei Peer Gynt“. Această dragoste oarbă de care se bucura copilașul răsfățat al mamei, cel cu gura mare, avea cauze care e de presupus că s-ar găsi în frustrările din anii tinereții ei. Dacă familia tatălui meu locuia la o distanță nesemnificativă, după următorul colț de stradă, pe Elsenstraße, acolo unde ferăstrăul circular din tâmplăria bunicului dădea tonul de dimineața până târziu, astfel încât abia dacă puteam evita durabila ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceasta e Îngropată sub un strat de corali gros de zece metri. Sfera Însăși are un diametru de zece metri, cam cât o casă mai mică... — Mă Întreb oare ce este În casă., zise Tina. Pe monitor, Ted, cuprins de frustrare, Îi trase sferei un șut.. — Fără o rugăciune, repetă Harry, n-o va deschide niciodată. Beth intră și ea și spuse: — Cum o vom deschide? Cum?... Harry privea gânditor la sfera strălucitoare de pe monitor. Urmă o tăcere Îndelungată. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puternice. În cele din urmă, vor Încerca cu o mică explozie nucleară. Fără succes. În fine, nimeni nu mai are nici o idee. Sfera rămâne impenetrabilă. Deceniile trec. Sfera nu va fi deschisă niciodată. Clătină din cap și continuă: — O mare frustrare pentru omenire. Norman Îl Întrebă pe Harry: — Crezi Într-adevăr că nu vom putea s-o deschidem niciodată? — Niciodată e un cuvânt prea mare. — Nu, domnule, continuă Barnes, În cazul acesta vom rămâne aici până În ultima clipă. La suprafață vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele până la mesele lor cu câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara, domnilor! Vă pot aduce ceva de băut? Asta îi făcea să se simtă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cred, i-a dat mama înainte ultragiată până în măduva oaselor. Și Scott ce-a avut de zis la chestia asta? —Of, mamă, lasă naibii cinci minute Down Drongo Way, a exclamat Helen de parcă era gata să izbucnească în plâns de frustrare. Treaba e serioasă. Claire se comportă ca un monstru. Ei, poate că așa e, m-am gândit înțepată, dar, draga mea, tot ceea ce știu am învățat de la tine. — Aproape că-mi vine să cred că e posedată! a continuat Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a început să urle. Și numai așa, de-a naibii, m-am decis să fac și eu la fel. Așa cum probabil că v-ați dat deja seama, nu mă împăcam deloc cu chestia asta - acceptarea vinei. Dar în loc să-mi exprim frustrarea generată de această situație în fața lui James, mi-ar vărsat nervii pe Helen, pe Anna și pe mama. Ceea ce nu era corect nici față de fete, nici față de mama. O voce micuță din creier mi-a amintit că încercasem să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vina mea că m-ai părăsit? — Adică vrei să stai aici și să mă interoghezi? a zis el scos din pepeni. Cred că glumești! Cine Dumnezeu te crezi? Vrei să mă scoți pe post de infractor! —James, am spus. Din cauza frustrării, eram pe punctul să izbucnesc în lacrimi. Nu asta vreau! Sincer. Nu vreau decât să te fac să vorbești cu mine, să-mi spui ce simți cu-adevărat, ce se întâmplă cu-adevărat. Vreau să fii sincer cu mine. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și chimioterapie socială, frustrări, jenante, leacuri, parodii. O mixtură ce poate fi editată, semănînd cu timpurile-n care trăim. N-ar mai fi multe de spus, acum sînt pe la pagina 180, dar m-a părăsit forța de-a cerne cuvinte ca nenorociții ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde, acolo unde zboară papagali În criză existențială În fîlfîiri prelungi pe deasupra literaturii, semnul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Radu Sergiu Ruba), deși nimic nu este mai departe de poezie decît ce se Întîmplă azi. Această senzație de coșmar total. Am visat și În decembrie ’89 și aflăm că nici măcar nu era visul nostru. S-au reinstaurat teama și frustrarea. Printre atîtea scenarii, coborînd În avalanșă, provocînd lumii un nesfîrșit dezgust. ZÎmbetul de aur al securității. Recuperat. În neputința colectivă. Desăvîrșita intoleranță. Ziarele. Zvonurile. BÎzîind ca liniile de Înaltă tensiune. Indivizi normali gata să se arunce pe ferestre, și jigodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai departe, poate mă lămuresc. „Acest proces va fi menționat, mai tîrziu, În istoria literaturii române.” Aha. „Profesorii Facultății de Drept vor evoca acest proces ca pe unul din procesele celebre ale timpurilor noastre.” Iar Facultatea de Psihiatrie va ilustra frustrările de la maturitate ale celebrului personaj, exemplificînd cu bucățele de geniu În formol. Care, În timpul vieții, a mai făcut cîteva afirmații cu caracter postum, la o conferință de presă a partidului ce-i poartă numele. „Timp de 200 de ani mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că nu se găseau discuri, pentru că nu dădeau filme adevărate la televizor, pentru că se strica televizorul și altul nu mai aveam, pentru că era frig În casă, pentru ora de vară, pentru că ne stingea lumina, suprema umilință, și furia nemăsurată și frustrarea, se stingea cînd te așteptai mai puțin și erai gata să atingi punctul G sau Învățai, aveai examene și nu știai cît va dura bezna și-aprindeai o lampă cu gaz la etajul doi, asemănătoare cu aia pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gri, verzi, albe. Lierre (Lier): am așteptat Îndelung să se facă ora patru după-amiază pentru a zări ieșind din uriașul ceas al turnului din piață statuetele care indică ora Într-un chip cu totul inedit. N-au ieșit. Rămînem cu frustrarea de-a nu fi văzut ineditul. Alost (Aalst): Grande Place, Biserica Saint Martin. Vitralii enorme, sobrietatea interioară În echilibrat contrast cu finețea detaliilor sculpturilor exterioare. Între Lebbeke și Aalst, izolată alb În pădure, vila enormă a unui medic, care murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a spălat pe mînuțe. Urmează „Virginii”. Iată ce zice aici, la concluzii, Nancy: „Tinerii din acest capitol mă impresionează. Gem, oftez și mor cîte puțin cînd le aud explicațiile”. Și de ce nu moare dracului de tot, să scăpăm de frustrări? Că de fiecare dată cînd ne arată cît de participativă e, nu mai putem participa. Și iarăși dă-i cu Freud, cu psihanaliștii care spun că totul e normal și are o definiție, pînă și ceasul cu cuc, apoi apoteotica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]