8,881 matches
-
Și cum punctul de ironie i-a apărut în ochi din primele zile, desigur că am început s-o iubesc îndată ce am revăzut-o. Plouă năprasnic zi și noapte. Când încetează puțin, începe din nou, cu o și mai mare furie, cu un fel de entuziasm prostesc. O ploaie torențială, care se înverșunează atât de inutil și de contrar obișnuințelor naturii a treia zi după începutul ei, are ceva comic. Și a venit așa de discret și de modest - o ușoară
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gemete teribile care puteau scula până și morții din mormânt. Atunci când simțurile se Încălzeau, pudoarea Mașei devenea vulnerabilă. Atunci, În nebunia Îmbrățișării, nici un gest nu i se părea a fi nelalocul lui. De la decență la indecență și de la răceală la furie nu era decât un pas. Acum Însă, slavă Domnului, simțurile nu luaseră Încă foc. Nu se Încinseseră. Când nu era cuprinsă de patimă, Mașa se arăta deci a fi - În ciuda staturii sale destul de robuste - o femeie pudică, astfel că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
continuând să-i oblojească picioarele pline de răni, din care Însă În loc de sânge supura alcool Royal. Ippolit stătea pe scaunul lui cu inima strânsă ca un purice. Aștepta ca din clipă În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc atât de puternic, Încât căzu și Începu să se zvârcolească, făcând spune la gură și scoțând urlete Îngrozitoare din gâtlej. Iar la sfârșitul crizei, Își rupse cătușele și, cuprins de o furie oarbă, puse pe fugă toată paza și dispăru din tribunal. De atunci nimeni nu mai știe nimic de soarta lui. Se pare că, Însoțit de cei doisprezece jurați, de „gheișă“ și de fostul său subordonat, colindă lumile, cutând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să nu contați... În ce mă privește, nu cunosc apsolut nimic din regulile acestui joc de noroc”. Pe când era copil și mai târziu adolescent, adesea ori asistase la un asemenea joc de noroc, În care zarurile se rostogoleau aruncate cu furie de participanți - Însă el - niciodată n’a Înțeles nimic. Ba mai mult: uneori fusese martor și la unele dispute destul de neplăcute. Ocazia era unică...! Carla pe moment o să se supere, dar, În cele din urmă va găsi el modalitatea de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
servi o mică gustare, mai aduse câteva sticle cu băutură, făcându-se din nou nevăzută. Jocul de noroc, se reluă cu o deosebită asprime! Atât Doctorul, cât și adversarul său, Învârteau zarurile În mână, și le azvârleau cu o asemenea furie, Încât timorate, bietelerefuzau să ofere șansă unuia din jucători. În această insuportabilă tensiune nervoasă, se scurse toată dimineața și după amiaza, efectiv, balanța victoriei pendulând Între cei doi jucători, În timp ce atacul decisiv era, amânat la infinit... Exasperat, drept urmare a acetui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara cu usturoi, o introduse În gură. Mestecă de câteva ori și simțind un gust oarecum neindentificat, rămase În expectativă contrariat. O privi pe Carla care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rupse cu penseta o fărâmă pe care o duse la nas, mirosind-o. „Nimic deosebit, constată ea privind la doctoriță”. „Acest aliment e perfect comestibil...!?” - decretă doctora privind chiorâș la cei doi. Nu Înțeleg, ce doriți dela mine...?” Turbând de furie, Nando ridică vocea. „Nu v’a explicat bolnavul anterior cu lux de mănunte...? Peștele a fost viu...? Atunci, cum să fie stricat? Dar ce să mai lungim vorba. Uite ce, vă invit! Serviți, e proaspăt... Vă asigur, e un deliciu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după bunul tău plac. Spune, ți-e foame, așez masa...?” Încercă să-i raspundă Însă nu bolborosi decât unele cuvinte fără Înțeles. Atunci Îi făcu un semn negativ cu mâna În timp ce privirea lui bolnavă Îi cerea Îndurare. Carla Însă, În furia ei oarbă nu Înțelese ori nu vroia să Înțeleagă primejdia de moarte În care Tony Pavone se scufunda În abis cu fiecare secundă consumată!! Se dezlănțui. „De la un timp te porți foarte urât cu mine, recunoști? Te Întreb și mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În persoană a zăvorât intrarea...!” - explică șeful de echipă dezamăgit. „A zis: betonul nu trebue turnat prea repede...Și a mai zis: dacă lucrăm În acest rapid tempo, calitatea va lăsa de dorit...! Ce părere aveți...?” Tony Pavone turba de furie. După câteva momente de gândire ceru să i se aducă un târnacop, Își potrivi poziția corpului ca lovitură să fie decisivă și dintr’o singură manipulare a uneltei rupse lanțul ce ținea porțile Încuiate În aplauzele muncitorilor. La rândul lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De când domnule preot ai părăsit misiunea Încredințată de Dumnezeu și te ocupi de betoane...?” Muncitorii râseră zgomotos În timp ce preotul ridică vocea. „Ascultă tovarășe inginer, cum Îți poți permite să insulți o față bisericească...? Dumitale nu ți-e rușine...?” Plin de furie se adresă dascălului. „Încuie din nou porțile...!!” Tony Pavone Încercă să-l convingă. „Stimate domn, fi-i om de Înțeles. Nu te așeza Împotriva muncii noastre, s’ar putea să mă ambiționez lăsând totul baltă. Pentru a procura acest beton
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gardieni și pușcăriașii liberi...! Opservând privire ucigătoare a lui Tony Pavone, acesta Îi administră câteva bastoane de cauciuc, urlând. „Ce bă, te crezi la măta acasă...?” Tony Pavone simți o durere În capul pieptului În timp ce ochii i se Împăienjeniră de furie. Procedeul de primire al noilor deținuți, era dincolo de orice Închipuire...! Iar Înjurăturile, loviturile cu pumnii și bastoanele de cauciuc lovea la Întâmplare, numai din dorința de-a lovi, de a-și bate joc de noii veniți...! Cu un deosebit efort
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țară fiind aplasată În mijlocul Europei se presupunea să aibă un Înalt grad de civilizație și dezvoltare spirituală, motiv să anexeze teritoriul românesc fără distrugeri și victime omenești...! Dar, amarnică decepție...! Dela bun Început, au năvălit asupra localităților românești cu o furie și cruzime asociindu-se cu hienele de pradă și distrugând totul În calea lor: au dat foc la casele locuitorilor, au omorât copii, femei și bătrâni așezându-iînfața plutonului de execuție iar alții grâbiți, cu baionetele avute În dotare și conectate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
când Îi era prezentat, era În anumite stări exploziv, la provocare mai violent ca alți oameni. De altfel, cererea lui de indemnizație din partea guvernului de la Bonn se baza pe vătămări atât la sistemul nervos, cât și la ochi. Ieșiri de furie, foarte rare, dar zdrobitoare, Îl puneau la pat cu migrene intense, Îl băgau Într-o stare postepileptică. Apoi zăcea mare parte dintr-o săptămână Într-o cameră Întunecată, rigid, cu mâinile Încleștate pe piept, lovit, cu dureri, incapabil de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înainte de al treilea deceniu. Romeo și Julieta erau adolescenți. Dar cînd speranța de viață civilizată se apropia de șaptezeci de ani, vechile standarde de scurtime brutală, epuizare timpurie și destin implacabil trebuiau date la o parte. Ranchiuna, și treptat chiar furia, Îl apucau pe Wells la un moment dat când vorbea de puterile creierului, limitele sale expansive, capacitatea În diminuare la vârstă Înaintată de interes față de evenimente noi. Utopic, nici nu-și imagina că viitorul cel sperat va aduce excese, pornografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ai minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași În erotism, Sammler avea rezerve. Acceptă și concede că fericirea se află În a face ce fac majoritatea oamenilor. Apoi trebuie să incarnezi ceea ce incarnează alții. De e prejudecată, prejudecată. De e furie, furie. Dacă e sex, sex. Dar nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice. Afară de cazul În care se Întâmpla să fii un Sammler și considerai că locul de onoare e Înafară. Cu toate astea, ceea ce se realiza prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași În erotism, Sammler avea rezerve. Acceptă și concede că fericirea se află În a face ce fac majoritatea oamenilor. Apoi trebuie să incarnezi ceea ce incarnează alții. De e prejudecată, prejudecată. De e furie, furie. Dacă e sex, sex. Dar nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice. Afară de cazul În care se Întâmpla să fii un Sammler și considerai că locul de onoare e Înafară. Cu toate astea, ceea ce se realiza prin distanțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Dumnezeu pentru această posibilitate. Dacă ar fi avut vreun Dumnezeu. La acea vreme, nu avea. Timp de mulți ani, În mintea lui, nu fu judecător decât el Însuși. În intimitatea patului său se Întoarse foarte pe scurt către acea furie (pentru un punct de referință o făcuse). Lux. Și când chiar el fusese aproape omorât În bătaie. Trebuise să ridice corpuri moarte de pe sine. Disperat! Târându-se afară. O inimă ce sta să explodeze! O, odios! Apoi chiar el aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o extremă, devenind, poate, prea disperat, prea prins de problemă, Începând să se gândească la pastile de dormit, la otravă. De vină era de fapt sistemul nervos Încâlcit, „spaghetele de nervi“. Aceștia erau nervii vechi din Polonia ce Își arătau furia. Era vechea lui panică, afecțiunea lui aparte. Nu voise să citească un reportaj de a doua zi despre arabii lui Shukairy În Tel Aviv ucigând cu miile. Îi spusese lui Gruner asta. Gruner spusese : „Dacă ești așa de pornit, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cerut mamei să-i pună pătuțul În garaj. Sunt sigură că s-a simțit respins, de la bun Început. Nu l-am plăcut niciodată. Era prea posomorât. Pur și simplu nu era ca un copil normal. Îl apucau niște crize de furie Îngrozitoare. — Ei, toată lumea are o istorie În spate, spuse Sammler. — Cred că În adolescență am tras concluzia că frate-meu urma să fie pe invers. Am crezut că e vina mea, că eu eram așa de curviștină Încât a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acest cuvânt rusesc filistin. Kulturny. Poate că se lăsa În genunchi și se ruga ca o creștină; poate Îi făcea figura asta tatălui ei; poate se târa În confesionale Întunecoase; poate alerga la părintele Robles și invoca protecția creștinului Împotriva furiei lui evreiești; dar În devotamentul ei țicnit era cum nu se poate mai evreică. — Foarte bine, fotografia mea În librării. O idee bună. Excelentă. Dar să furi...? — Practic nu a fost furt. Atunci, ce cuvânt ai prefera și care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi atât de serios și de profund. Ca marele Arthur. Așa că am studiat sistemul și Încă mi-l amintesc. Am aflat că numai ideile nu sunt copleșite de Voință - forța cosmică, Voința, care pune totul În mișcare. O putere orbitoare. Furia creativă Înnăscută a lumii. Ce vedem noi sunt doar manifestările ei. Ca În filosofia hindusă - Maya, vălul aparențelor care atârnă peste toată experiența umană. Da, și dacă ne gândim bine, după cum spune Schopenhauer, locul unde se află Voința În oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
făcut de râs. — O, dar vă rog, continuați, spuse doctorul Lal. Vă acordăm cea mai mare atenție. — Vederile cuiva sunt ori necesare, ori superflue, spuse Sammler. Superfluul mă irită adânc. Sunt un individ extrem de nerăbdător. Nerăbdarea mea câteodată e aproape furie. E clinic. — Nu, nu, papa. — Cu toate acestea, este câteodată necesar să repeți ceea ce știu toți. Toți cartografii ar trebui să așeze Mississippi În aceeași amplasare și să evite originalitatea. O fi plicticos, dar omul trebuie să știe unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că nu ați văzut niciodată pe cineva lovind ca să omoare. Vreți să vă Întindeți În spate zece minute? Pot să opresc. — Arăt ca și cum mi-e rău? Nu, Emil. Dar cred că o să Închid ochii. Lui Sammler Îi era rău de furie Împotriva lui Eisen. Negrul? Negrul era un grandoman. Dar avea o oarecare - o oarecare alură de prinț. Îmbrăcămintea, ochelarii de soare, culorile somptuoase, gesturile barbare, dar maiestuoase. Probabil că era un spirit cuprins de nebunie. Dar o nebunie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
claritate. Așa cum văzuse și Riverside Drive, luminată malefic, după ce urmărise furtul din geantă În autobuz. Așa vedea și acum. Să vezi era o desfătare. O, desigur! O plăcere supremă! Soarele poate străluci și poate fi o binecuvântare, dar uneori arată furia lumii. Asemenea strălucire, intensitatea lucrurilor totodată Îl Înspăimântau. Limpezimea moale a chipului Angelei, sforțarea sprâncenelor - amestecul deplin de bun și de rău mirositor pe care Îl vedea acolo. Iar soarele bătea direct În fereastră. Prin geamul striat lumina se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]