4,454 matches
-
cam ce este femeia pentru ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de dispreț la maturitate și al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș și cu pantofi fără toc, soțiile și fiicele caută să izgonească orice semn de feminitate. Ca și cum Eros nu s-ar putea furișa la Thanatos decât într-ascuns sau ca provocare. În ce mă privește
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
buldozerele. Se săturase să-i tot fie frică. Și-a pus bandoul verde al militanților Hamas în jurul frunții, și-a înregistrat testamentul pe o casetă video, a făcut un duș și apoi și-a ascuns două încărcături de TNT sub fustă. A devenit eroina cartierului dar, cel puțin aparent, nu toți sunt de acord cu fapta ei. Uneori palestinienii sunt făcuți lași, acuzați că și-ar trimite copiii și bătrânii la moarte în locul lor. Aici văd copii care încearcă să-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
purta trei nume, din care n-a rămas nici unul. Ca și Esop, fac dobitoacele să vorbească. "Cucoane, nu te supăra că nu lucrez. Nu sunt vrednic să mă încălzească soarele, de aceia m-am așezat la umbră." Lungesc dansul, scurtează fustele, și-i zic balet. *1 Scrieți așa încât și peste o sută de ani să cetiți fără a vă rușina. Amic al virtuții mai curând decât virtuos. /Boileau/ Mai bine să fii sfătuit decât lăudat, ucenicule scriitor. Urâtă meserie bârfeala. /Boileau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul prin pana păunului, feminitatea capabilă să îndepărteze orice opreliște și amintește concomitent de jertfa întru nuntire a animalelor stricătoare. Poala de fustă (sună) are valori apotropaice în descântece, când este asociată cu aura pură a fecioarelor. Dacă pana frumoasă a păsării solare devine o mătură mirifică, agentul taumaturgic se schimbă într-un instrument casnic, ambele având rolul de a-i ușura inițiatei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sofia o chema Raveica. Una după Ghiorghi Nichiforeanu în Baia și alta după Marian din Rădășeni care a avut ficior la Ocolul silvic Râșca. La înmormântarea cucoanei Ilinca a lui Toader Ghiorghițanu am luat parte și eu, ținându-mă de fusta mamei mele, ca să nu mă prăpădesc, că nu aveam mai mult de 2-3 ani. Plângeau toate femeile, că cucoana lui Ghiorghițanu a fost o Doamnă foarte bună și am plâns și eu împreună cu ele. Mi-a dat și mie rachiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Câteva luni am tăcut, instruindu-mă mai mult în gesticulare. Până la urmă s-a prins și limba asta de mine ajungând chiar să pot face (câteva) diferențieri. Ajuns la vârsta când la care mai toți copiii se mai dezlipesc de fusta mamei, am intrat și eu în lumea mare luând contact cu vecinii de aceeași vârstă cu mine și care nu vorbeau nici ei limba română mai bine decât eu germana și maghiara împreună. M-am mirat la fel de puțin ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mare, pe picioare". Nu se făcea baie bolnavilor aici, spălătoria având unicul scop de întreținere a lenjeriei. Lenjeria era relativ suficientă, dar în stare proastă; transferată de la alte instituții ale Epitropiei, de la spitale mai importante. Existau 56 cămășoaie și 56 fuste, cearșafuri, precum și 30 "oghialuri, toate rupte". Starea de igienă a bolnavilor era precară. Condițiile de dormit, proaste, lipsa unei băi, oghialurile greu de spălat, creau, probabil, promiscuitatea, care a impresionat atât de mult pe autorii amintiți anterior. Îmbrăcămintea bolnavilor poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ospiciului, în timpul zilei, și cu care dormeau noaptea. Din fotografiile unor bolnave (un album aflat în prezent la Catedra de psihiatrie din Iași) se poate vedea de altfel, direct, ținuta obișnuită a bolnavelor de la Ospiciul Golia. Mai rareori se utilizau fuste numai pentru bolnavele în stare mintală mai bună. Existau fuste de cit, dar numai câteva. Bolnavele umblau descălțate, existând doar 24 de perechi de papuci și acelea stricate și ținute la magazie. Pentru iarnă se îmbrăcau ciorapi de postav și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unor bolnave (un album aflat în prezent la Catedra de psihiatrie din Iași) se poate vedea de altfel, direct, ținuta obișnuită a bolnavelor de la Ospiciul Golia. Mai rareori se utilizau fuste numai pentru bolnavele în stare mintală mai bună. Existau fuste de cit, dar numai câteva. Bolnavele umblau descălțate, existând doar 24 de perechi de papuci și acelea stricate și ținute la magazie. Pentru iarnă se îmbrăcau ciorapi de postav și "spenlere" din același material, dar ambele articole erau în număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Codreanu, celui cu care stătuse la aceeași gazdă - la Maria Similache - spunându-i lui Paul Bujor, acum ajuns profesor universitar, ceea ce vedea: . După care mai optimist dar și răvășit se explica: Era, crede C.D. Zeletin, perioada când Vlahuță scria satira „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, tipărită în Calendarul nostru pe 1918, al cărei manuscris îl văzuse arătat lui de G. Tutoveanu („Bârladul odinioară și astăzi”, 1984, p.551). Momentul când Voiculescu l-a cunoscut pe Vlahuță i-a prilejuit tânărului
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
memorarea elementelor noi e tot mai dificilă. Eu de pildă, îmi amintesc cu multă exactitate cum am cunoscut-o pe prima mea soție în 24 iunie 1955 la ora 20 și 25 de minute și că era îmbrăcată cu o fustă plisată ecosez verde cu roșu, o bluză de culoare deschisă și cu mâneci scurte și era încălțată cu pantofi ușori fără toc, gen balerină, din piele maro și cu șireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mâncat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înterupt cu întrebarea tendențioasă: „când ați mâncat ultima dată săpun?” Sala a izbucnit în hohote de râs iar eu am fost practic scos din discuție. Nu am mai apucat să-l întreb pe tinerelul crescut desigur în deplin confort lângă fusta mamei, câți ani a lucrat el pe marile șantiere ale țării în regim de pionierat și trăind în barăci de lemn, câți ani a petrecut în tranșeele celui de-al doilea război mondial, câți ani a zăcut în închisorile românești
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
posturilor de televiziune din România (și nu numai), dar undeva ar trebui să existe totuși niște limite. Am avut ocazia să văd cu multă tristețe, că și la emisiunea Etno, destinată exclusiv tradiției populare, au apătut „țărăncuțe” foarte decoltate, cu fuste românești scurte, doar de o palmă și cu tocuri foarte înalte, și m-am întrebat, în care colț de țară, în care sat autentic românesc au văzut organizatorii acestei emisiuni de televiziune țărăncuțele umblând așa îmbrăcate (mai bine zis, așa
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Devenit public, acest sentiment gingaș s-ar fi deteriorat, ca un clișeu fotografic scos la lumină. Tot așa și cu aspectul vizual. O mică transparență a veștmântului unei femei, o clipă în care la un pas mai mare, prin șlițul fustei se vede sau doar se întrevede o părticică mai de sus a piciorului ascuns de fustă, un decolteu discret care nu arată mult dar te lasă să bănuești ce ascunde, toate acestea ne înflăcărau simțirea, imaginația și combinația aceea dintre
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Tot așa și cu aspectul vizual. O mică transparență a veștmântului unei femei, o clipă în care la un pas mai mare, prin șlițul fustei se vede sau doar se întrevede o părticică mai de sus a piciorului ascuns de fustă, un decolteu discret care nu arată mult dar te lasă să bănuești ce ascunde, toate acestea ne înflăcărau simțirea, imaginația și combinația aceea dintre dorință și admirație, mai mult decât dacă ai fi văzut femeia complet dezbrăcată. În etapa actuală
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iau bani pentru așa ceva. Chestie țărănească, de om care desfide contractul și pune preț doar pe înțelegerea între oameni. Mă rog, și o chestie de sexualitate sublimată cumva, pentru că una arăta trăsnet. Cel puțin când a venit, odată, cu o fustă scurtă pe sub care, din chiloții destul de strâmtuți, îi țâșnea o mustață zbârlită ca la motan, trebuie să recunosc, mi-a fost destul de greu să mă concentrez. Creativitate. Mă rog. Pentru că trebuia să poarte un nume, a fost poreclită așa. Candidatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e șapte patruzeci. Să rămânem la ea. Și să vedem ce se întâmpla în curtea școlii, în timpul în care Șăfu se îndrepta spre ora de chimie, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e numai vina noastră dacă lasă de dorit comportamentul lor. Că era un demers penibil, aveam să constat ceva mai târziu. În autobuzul care mă ducea acasă, s-a urcat la un moment dat o țigancă înfășurată în vreo șase fuste și care-l trăgea de unul dintre hartane pe un puradel nu tocmai curat a împrăștia duhori deloc ușor de ignorat. Stăteam undeva în spate, pe o ladă care ținea loc de canapea. Puradelul acela s-a așezat lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de paișpe-cinșpe ani acolo. Și una face: m-am certat cu mama! Îți dai seama asta, parcă era dintr-o scenă de familie clasică. N-o lasă asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că de ce m-am futut cu Abdul. Păi, dacă Abdul mă iubește pe mine, de ce să nu mă fut? Odată eram la Abdul și avea o curvă la el. Pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fiecare dată, cam în același registru vestimentar, mai toată viața a purtat culori terne în veșminte, baticul sau basmaua erau permanent rânduite să-i acopere părul încărunțit mult prea devreme, iar șorțul, ușor plisat, era așezat cu grijă deasupra unei fuste cu mult faldate, ceea ce oferea imaginea unei bogății de material vestimentar. Fusese o femeie foarte frumoasă, curtată mult în anii tinereții, acceptase cu ușurință mariajul aranjat între familii și dobândise alături de bunicul Radu, acea bunăstare și mulțumire conjugală. Mi-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca în acea seară să și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al ultimilor, de pe străzile Bucu reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tetul de lectură al unui teatru național: — Pune-le actrițelor pe masă o pungă cu napoleoni și, alătu rea, un rol: vor alege rolul! și când veneau să mi-l solicite, ce crezi că faceau mai Întâi toate? Își ridicau fustele la mine! Iar prietenul meu mai tânăr, pomenit pe undeva pe aici, frecventa, când era sublocotenent, cu alți doi camarazi chilipirgii ca și el, o familie, mama și cu două fete ale ei, care se cățeleau toate, de față una
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cincizeci de ani și șaizeci și patru ai mei, care Încă nu se văd. Brusc, fără pic de mofturi și ca să-mi arate că [sentimentele] ei de odinioară n-au degenerat În simplă prietenie, doamna directoare pensionară și-a ridicat fustele ușoare până la nasul memorialistului și moralistului, ca să-mi arate mândrețea de altădată a trupului ei de statuie care nu are nimic de ascuns și nici de ce să se rușineze: pulpele ei netede și pre lungi, coapsele ei Înguste, sânii impertinenți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Încă mai sunt valabile și astăzi pentru noi, câțiva dintre supraviețuitorii secolului său, teferi Încă, deși Întârziați până dincolo de amiaza secolului următor și de față, dar rămași aceiași și aceiași muie ratici cum am fost, cu ochii după toate fustele, când prea lungi și când prea scurte, fiindcă ele ascund, pentru noi, ăștia, Între gul mister de odinioară și de totdeauna al femeii, mister de care ne este Încă plină Închipuirea, acum, ca și În tinerețile noastre, dacă nu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]