16,377 matches
-
trezi seră cu el la sediul companiei. De fapt, acesta era și motivul ce declanșase discuția dintre cei doi basarabeni. Calistrat stătea proțăpit în fața birourilor, de data aceasta tăcut, fără să scoată nici un cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea gura cavernei, ascunsă după pintenul de piatră de lângă intrare. Introduse mașina în viteză și trecu dincolo de pod. Înainta încet, cu ochii în patru, atent la orice mișcare. Ridicase geamul portierei, dintr-un reflex pe care nu și-l putea explica. Lui îi plăcea să simtă pe obraji curentul de aer curat de afară. Acum dăduse drumul instalației de aer condiționat la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grotei, încercând să zărească ceva dincolo de prag. Razele soarelui nu pătrundeau mai mult de câțiva pași înăuntru. Putea vedea șinele vechi pierzându-se în întuneric și deslușea chiar bolovanii pe care îi dăduseră la o parte ca să poată intra. Coborî geamul din dreapta, așteptându-se să simtă iarăși arătarea de dimineață. Zgomotul făcut de instalația de climatizare era prea puternic, îl împiedica să audă sunetele de afară, așa încât îl închise. Ar fi oprit și motorul dar nu îndrăznea să o facă, amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Intrarea în grotă nu se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi încercat să cerceteze împrejurimile. Era o sferă întunecată, mult mai înaltă decât mașina care începu să se apropie repede de el. Grăbit, ridică geamul portierei și se ghemui în scaun. Negura îl înconjura deja din toate părțile, după care începu să se întindă peste capotă. Simțea cum vehiculul se lasă sub greutatea valului de ceață, mai întâi botul, apoi întreaga caroserie. Era imposibil, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de o veșnicie. Își trăsese capul între umeri și murmura o rugăciune sau măcar ce își mai amintea din copilărie că ar fi așa ceva. Dintr-o dată, mașina se eliberă de sub greutatea aceea uriașă și lumina lunii pătrunse din nou prin geamuri. Negura se retrăgea cu repeziciune. Acum se adunase din nou în fața peșterii. Sfera clocotitoare pulsa rar, mărindu-și și micșorându-și volumul. După o clipă, prinse a se rostogoli și se pierdu în viteză dincolo de pintenul de stâncă, spre podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urma? Cum avea să se termine tărășenia aceasta? Ceva îi atrase atenția la etajul clădirii de birouri. Una dintre ferestre era luminată și cineva îi făcea semne disperate cu mâinile. Privi cu atenție, era biroul lui Vlad iar acesta, din spatele geamului închis, încerca să se facă văzut. Slavă cerului că încă mai era în viață. Godunov puse vehiculul în mișcare și trase chiar în fața intrării. Inspiră adânc, după care deschise portiera și se repezi în clădire. Închise cu grijă ușa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu a rămas nimeni pe dinafară. Înainte de a se retrage și el în camera sa de sub acoperiș, încuiase cu mâna lui toate ușile, punând apoi cheile la loc sigur, în sertarul biroului său. Trase într-o parte perdeaua de la geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare. Nu dură mult până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe Boris îl trecură fiori reci pe spinare când o văzuse prelingându-se de-a lungul peretelui de sub el. Întinse mâna într-un gest reflex și pipăi sticla de la geam, asigurându-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră. Dintr-o dată, se strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care se putuse să se strecoare afară. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistînd Într-o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat fereastra de la baie, pe care a Împodobit-o cu floricele mărunte de cîmp, albăstrele, dar a lăsat-o baltă, șoldie, Încît acest motiv floral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
produs de alunecarea de teren a fost auzit de fata lui Dumitru Petrache Curteanu, care nu dormea, fiind bolnavă și care l-a trezit pe tată-său. Când vrea să deschidă ușa, nu poate, fiind blocată și a sărit pe geam, se refugiaz cu fata la un vecin, crezând că numai la casa lui s-a petrecut ceva. Oamenii s-au deșteptat unii pe alții, își strâng lucrurile și coboară pe la rude și prieteni. Puține materiale din fostele case și lucruri au putut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cocu Boteanu găsea cuvinte de încurajare și îmbărbătare pentru vărul său, care intrase într-o stare de apatie, de lipsă de încredere și de voință. Până la urmă au scăpat amândoi, și când Cocu a ajuns acasă, noaptea, a bătut în geam și a spus cine este. Toți ai casei au vrut să-l îmbrățișeze (îl credeau pierdut), dar el nu le-a dat voie: „Sunt plin de păduchi, vreau să mă spăl!” Cocu Boteanu s-a căsătorit cu fata unui proprietar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înghețată și a pus-o în pupitrul colegului Dudu Gh., singurul țigan din școală. În clasă, cioara s-a dezmorțit și la intrarea profesorului, cum era obiceiul, ridicau capacul pupitrului și scoteau cărțile și caietele. Cioara eliberată a zburat spre geam, spre uimirea și disperarea elevilor. Toți se așteptau ca profesorul să izbucnească, dar a zâmbit și a spus: Ce, mă Dudule, ți-au venit rudele ?! Scoateți pasărea!” Singura avere a profesorului Marinescu a fost o bibliotecă cu 6.000 de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
după scenarii vechi, adăugate și îmbunătățite, piese din arsenalul spiritual, păgân și creștin, fără să fie uitate vechile practici agropastorale. Nașterea Domnului este întâmpinată de obiceiul colindatului, când grupuri de băieți și fete, tineri și tinere adresau gazdelor, cântând la geam, urări de sănătate și belșug. După ce colindele au fost „încreștinate”, textul colindului amintește de momente pline de tensiune și dramatism a nașterii Domnului. Cu același conținut religiosă este și textul pusă pe melodie a obiceiului de mersă cu Steaua. Pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cât era de lung, iar la capete se decupa cu toporul un loca rotund, până la jumătatea grosimii. În aceste locașuri se așeza lemnul pe laturi și apoi se continua clăditul, lemn peste lemn, avându-se grijă de ușa de la intrare, geamuri (mici, acoperite cu piele, cu bășica animalelor până a se folosi sticla), despărțiturile interioare. Pentru rezistență se foloseau cuie din lemn tare (corn) după ce se făcea o gaură cu sfredelul, unealtă făcută de meșterii fierari. Fiind o lucrare elaborată, casa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se punea oghialul (plapuma), strâns, păturit; patul rămânea acoperit cu un lăicer de lână care era pusă peste un țol de cânepă ce acoperea otava de pe pat, care ținea loc de saltea. În fundul casei din jos, lângă perete și lângă geam, între patul unde dormea tata și patul unde dormea mama, o masă mare, cu patru picioare, obișnuită de 80-90 cm lățime, pe care se puneau la sărbătorile mari bucatele pregătite. La capătul patului, unde dormea mama era o ladă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lăzii (era de fapt o ladă de zestre - n.a.) se așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau, la est și la vest, două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea geamuri. La capătul 375 patului unde dormea tata era un lădoi din lemn în care mama ținea rufele noastre de purtat, spălate curat. O masă mică rotundă, cu trei picioare pentru pusă ceaunul și mestecat mămăliga.... un ceaun mare pentru fiert
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu care umbla pe la toate balurile și petrecerile. îmi amintescă că în 1953, iarna, după ce a făcut, împreună cu un prieten mai mare de ani, controlul financiar la Hidrocentrala „V.I. Lenin” Bicaz, a venit noaptea până la Slobozia și a bătut în geam tare, spunând „Deschide, securitatea!”, însă securitatea avea altă tactică, nu striga la geam în gura mare cine-i. Mai târziu, după 1960, l-am întâlnit la București, terminase ASE-ul, întrerupt din cauze subiective, lucra la o întreprindere de mase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iarna, după ce a făcut, împreună cu un prieten mai mare de ani, controlul financiar la Hidrocentrala „V.I. Lenin” Bicaz, a venit noaptea până la Slobozia și a bătut în geam tare, spunând „Deschide, securitatea!”, însă securitatea avea altă tactică, nu striga la geam în gura mare cine-i. Mai târziu, după 1960, l-am întâlnit la București, terminase ASE-ul, întrerupt din cauze subiective, lucra la o întreprindere de mase plastice, la care nu stătea mai mult de două ore pe zi, pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clipit la sosirea mea. M-am strecurat pînă la primul etaj, binecuvîntînd paletele unui ventilator care susura printre cititorii adormiți, topindu-se ca niște cubulețe de gheață peste cărțile și ziarele lor. Silueta lui don Gustavo Barceló se contura lîngă geamurile unei galerii ce dădea spre grădina interioară a edificiului. În ciuda atmosferei aproape tropicale, librarul purta hainele sale obișnuite de țafandache, iar monoclul Îi lucea În semiîntuneric precum o monedă pe fundul unei fîntîni. LÎngă el am deslușit o figură Înveșmîntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se ascunde Îndărătul paginilor acestuia. Nu mică Îi fu uimirea cînd, sute de kilometri mai tîrziu, descoperi că uitase de măicuțe, de to acel du-te-vino din tren și de peisajul care se scurgea ca un coșmar al fraților Lumière dincolo de geamurile trenului. Citi toată noaptea, străin de sforăiturile călugărițelor și de gările fugare prin ceață. Întorcînd ultima pagină cînd zorii se arătau, Monsieur Roquefort descoperi că avea lacrimi În ochi și inima cotropită de invidie și de uimire. Chiar În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
soiul de tainice bibliografii, colecționa statui, tablouri și retabluri, ca să nu mai vorbim de o abundentă floră și faună. Am urmat-o pe Bernarda printr-o galerie debordînd de frunziș și de specimene de la tropice, care alcătuiau o adevărată seră. Geamurile galeriei cerneau o lumină aurită de pulbere și aburi. Suflul unui pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Iartă-mă că te-am făcut să-ți pierzi vremea. Se răsuci și o zbughi pe coridorul ce ducea spre bibliotecă. Am văzut-o Îndepărtîndu-se pe pardoseala În alb și negru, umbra ei decupînd perdelele de lumină ce cădeau dinspre geamuri. Bea, așteaptă. Am blestemat poza pe care o luasem și am Început să alerg după ea. Am oprit-o la jumătatea coridorului, Înșfăcînd-o de braț. Mi-a aruncat o privire care ardea. — Iartă-mă. Dar te Înșeli: vina nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]