4,151 matches
-
slobozit o nouă udătură, fără control și fără simțire, s-a îmbrăcat sumar și, tiptil, s-a furișat în tindă, de acolo și-a luat toporul și a ieșit în curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la fiecare pas și reflecta steluțe albastre-argintii. În jur nici țipenie de om. Numai câinele Ursu a apărut parcă de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
De sărbători mi-am revăzut sătucul meu natal Aflat acolo, sus pe deal, Și simt cum dorul mă apasă Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se reașeza pe locul ei, dar nu înceta să aibă un puls accelerat ca după o alergare îndelungată. Ce își mai putea dori? Era o fată fericită! * Duminică de aprilie. Soarele e atât de palid încât, după o iarnă cu geruri și zăpezi înalte, îți vine să-i mângâi fața ca unei ființe dragi aflate încă în convalescență. În sufrageria mare a locuinței inginerului Alexandru Georgescu, Ina și cu o vecină nu mai prididesc aranjarea fastuoasă a unei mese sărbătorești. E
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Necunoscuta. Zăpăciții din jur se prefac a o ignora dar e atît de prezentă... E însuși omul în care ea răsună ca un buletin de stiri: crime și terorism, vulcani erupînd, cruzimea ipocrită a guvernanților iar timpul probabil că anunță ger. Fiecare clipă a noastră înregistrează o moarte pe care o ignorăm. Sint cuprins chiar de spaima că oamenii se vor trezi. Că iminența morții să nu fie molipsitoare și toți să dispere ca-n clipa de sfîrșit a lumii. Iar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fugă. Dar rămîne încordată la atingerea corpului. Zîmbesc înăuntrul meu. Femeia și nașterea au fost ieșirea de serviciu. Căci, alegînd strîmb, căzînd spre moarte, omenirea ar fi pierit. Ne-am salvat prin trup. O haină de protecție, asta e, pentru gerul cavourilor. Nu mai putem altfel decît, înălțîndu-ne în drumul spre cer, să reclădim imaginea cărnii, distilînd-o. Tremur și îmi îngrop capul în palme. Îmi repet că, răul din mine, voința care l-a săvîrșit, e doar cretinul de care sper
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Opel. Oamenii îi fac cuviincios loc și acesta intră în curte și apoi în casa unde se aflau rudele și unii dintre cei mai apropiați prieteni. La căpătâi ardeau lumânări aprinse în sfeșnic. Fiind în apropierea Bobotezei, afară era un ger cumplit, iar pe cer se învolburau nori albi de ninsoare. Mai aflu că preotul, unul tânăr, venit de vreo trei ani în parohia satului locuia la oraș, la vreo 40 de kilometri de sat, unde avea apartament, așa cum se întâmplă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de frumos era îmbrăcat pentru ultimul drum, preotul Apopei s-a adresat pe un ton care i-a înghețat și mai mult pe cei prezenți în casă și după rumoarea transmisă și la cei de afară care suportau cu stoicism gerul. - Oameni buni, ce v-am spus chiar în seara zilei de 2 ianuarie, când am venit să-i citesc stâlpii, că de la 1 ianuarie 2007, România a intrând în UE și cei pe care-i conducem pe ultimul drum, trebuie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ceru Maria, fiica răposatului. - Nu am primit scris nimic ierarhic, dar aveți televizoare și cred că ați aflat de ceea ce spune Directiva. - Da, că noi cu mortul în casă, de televizor ne-a ars, strigă la popă din nou Maria. Gerul de afară parcă s-a întețit și mai tare și începuse să cadă ușor fulgi de zăpadă. Ciorile din copacii din fața primăriei croncăneau ca și cum ar fi cântat un cântec funebru ce se adăuga la vociferările celor veniți la mort. Preotul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lui de copil așteaptă nerăbdător răspunsul meu. - Bine, nepoate, astăzi voi începe a-ți spune povestea vieții mele, căci am trăit multe și am trecut prin vârtejurile vieții ca un pom răsărit care dă roade, rezistă la căldura soarelui, la gerul aspru al iernii, la vânturile care-l bat uneori liniștit sau la furtunile care se dezlănțuie ca și la vifornițele iernii. Ca să ți le spun pe toate, miar trebui 1001 de nopți ca în basmul oriental al Sherezadei. Ai citit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
chiar eu și care nu erau trecute cu vederea de părinți. Pe altele le făceau alții, dar participam și eu. Însă îți voi spune despre marea secetă din vara anului 1946. În lunile de iarnă a nins foarte puțin, dar gerul a fost cumplit peste Moldova. Grâul, secara și orzul de toamnă semănat în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate arătau primăvara ca pârjolite
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din vara anului 1946. În lunile de iarnă a nins foarte puțin, dar gerul a fost cumplit peste Moldova. Grâul, secara și orzul de toamnă semănat în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate arătau primăvara ca pârjolite de foc. Ici-colo mai erau smocuri de grâu, secară sau de orz. Gerul distrusese culturile de toamnă. Ploaia puțină căzută în primăvară nu a mai putut ajuta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate arătau primăvara ca pârjolite de foc. Ici-colo mai erau smocuri de grâu, secară sau de orz. Gerul distrusese culturile de toamnă. Ploaia puțină căzută în primăvară nu a mai putut ajuta cu nimic recoltele. Oamenii au semănat orz de primăvară, porumb și floarea soarelui, dar din cauza secetei, nu s-au dezvoltat corespunzător. Rar când venea câte o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și același simț al disciplinei de totdeauna, dar neacceptând să fie atins în demnitatea de om. Desprindem, ca momente: mărșăluirea spre Răsărit (în 1940, la Tighina), alte perioade de instrucție, fericitul eveniment al căsătoriei (1941). Urmează trecerea Nistrului (februarie 1942), gerul rusesc, preocuparea de a nu-i asupri pe ostași și de a nu afecta populația civilă (Mereu îi sfătuiesc pe oamenii mei să fie corecți cu populația civilă, care îndura cu stoicism rigorile și ororile războiului). Apariția fetiței (noiembrie 1942
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nici profesor. Nu l-am avut învățător pentru că în anii când eu buchiseam literele abecedarului și cifrele, și încercam să scriu pe „tăbliță” cu „plumbul de piatră”, el mărșăluia spre Răsărit, mai întâi la Tighina, apoi peste Nistru, unde, în gerul rusesc, era mereu preocupat „de a nu-i asupri pe ostași și nici populația civilă”. În noiembrie 1943, după cum singur spune, aflat în dispozitiv la Limanul - Bug - Nipru - trăiește dramatic momente le retragerii spre Odessa. În aprilie 1944, rănit grav
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în imensele cimitire cu proaspete cruci pe morminte de eroi, ca o adevărată prevestire sumbră a celor ce urma să ni se întâmple, în calitatea noastră de ostași aflați în război. În zorii zilei de 1 aprilie 1942, pe un ger strașnic și cu un orizont de un roșu aprins, am început să străbatem străzile marelui oraș și în câteva zile îmi găseam locul în dispozitivul de apărare pe una din plajele de la răsărit de Odessa. Îmi alesesem drept ordonanță pe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în casa dumneavoastră! Iova: Oameni buni, eu v-aș primi, dar bărbatul meu este foarte rău și nici nu vrea să audă de oameni străini în casa lui. Iosif: Dar soția mea, Maria, trebuie să nască. E iarnă, zăpadă și ger și trebuie să înnoptăm undeva. Maria: vă rugăm, adăpostiți-ne măcar în staul! Iova: Haideți în ieslea boilor din staul! Văd că-și este foarte rău, trebuie să naști. Am să te moșesc eu. (Fecioara naște pe Isus - scoate de după
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
am fost și pentru ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele? Un înger (sau amândoi): De azi înainte vei trăi veșnic! În fiecare an, cât va fi lumea și pământul, vei colinda prin ger, prin vifor și ninsoare, cu traista plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei mari ca și pe la cei mici, pe la cei bogați ca și pe la cei săraci, împărțindu-le tuturora îmbucurătoarea veste despre nașterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Isus Hristos
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
luat drept pildă folositoare de colegi, mormăi aprobativ: ― Ei, ce i s-a întîmplat?! ― Să vedeți, reluai eu firul, plin de vervă. Odată, un domn din București trebuia să plece la Iași. Cum era iarnă și tocmai se lăsase un ger cumplit, îi spuse soției sale: ― "Dragă, fii bună, te rog, și dă tu o telegramă la hotelul Metropol din Iași, să-mi rețină pentru mâine seară o cameră încălzită, că eu n-am timp!" ― Cu plăcere, dragă!" îi răspunse soția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
colegilor mei. Cu vreun an înainte, tata îmi tipărise o carte de povești scrise de mine, sub titlul "Din țara basmelor". Îi făcusem o prefață în versuri, care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
munții, ca niște grămăjoare de nisip În care se scaldă găinile pe timpul arșiței de vară. Râurile nu erau mai late decât sârma pe care Mașa Își Întindea la uscat rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci, sub care se ascundeau dealuri, munți, câmpii și o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-n farfurie. Ei, bărbații, adică Nicanor și prietenul său Prohor, Îmbăiați din primul tur, stăteau așezați la o măsuță joasă, cu bărbile frumos ajustate din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna de vecernie, Își aduceau aminte de vremuri de demult. ...A doua zi era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea pe Mașa să arunce banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]