4,229 matches
-
și-și puse mâna în dreptul inimii. - Atunci să renunțăm la prăjitură. Ce mai este de făcut, pot să fac și eu... - Ai răbdare doar câteva clipe. Prăjitura trebuie făcută cu respectarea strictă a rețetei, altfel iese altceva, nu o prăjitură, glumi mama sec. - Și de ce tocmai astăzi vrei să faci o prăjitură atât de complicată? - Vai, draga mea, cu preocupările tale, nu ai avut răgazul necesar să-ți amintești faptul că astăzi e ziua tatei!? - Iartă-mă mămică, cred că mi-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca în cele din urmă, Ina voind s-o scutească pe mama ei de un nou efort, scoase din cuptorul aragazului un pui auriu pe care-l așeză pe o faianță, în dreptul tatălui. - Tăticule, astăzi aripile amândouă sunt ale tale! glumi ea, știind că în casa lor, întotdeauna aripile erau ale ei. - Nu, nu, una ție și una mie, hotărî tatăl fără drept de apel. Când să treacă la desert, în pauza în care mama și fata strângeau tacâmurile și vasele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un animal sălbatic! Olga simulă un aer de vinovăție‚ dar reuși să spună: - Nu, nu, vă rog, doamnă, nu e frumos din partea mea să las ceva în farfurie, motivă ea, am început-o deja... - Chiar așa mă gândeam și eu, glumi mama Inei, tu ești o fată bine crescută, Olga, și... După ce ieșea mama Inei din cameră, fetele se înfundau iar în cărți. Așa le găsi și tatăl Inei care intră vesel, îmbrăcat din cap până-n picioare într-o veselie molipsitoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fete decât fustele! N-a rămas fată din clasa noastră să nu fie sărutată de el. Le îmbată cu vorbe meșteșugite pe toate, ca pe niște gâsculițe. Speră poate ca la o invitație atât de directă, să-i dai curs, glumi Ina. - Ei, și tu! I-am recomandat să facă pași... ce credea el!? Intuind că dialogul lor se poate dilua, Ina luă manualul de biologie de pe noptieră, începu să-l răsfoiască, semn că era timpul să părăsească discuțiile laterale: - Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am cunoscut la colțul străzii, replică ea aparent îmbufnată, și apoi... Dacă l-ai vedea, ți-ai da seama că e un gentleman. Nu, nu vreau să-l vezi, am o vagă bănuială, că ai putea să mi-l răpești, glumi ea, tu ești mai stilată și mai ai, cum spune bunica mea, drăgănele. - Nu-ți fă griji gratuite, nu am nici cea mai mică curiozitate să-l cunosc pe Marcel al tău! - Și nu mergi cu mine la mare? - Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fă griji gratuite, nu am nici cea mai mică curiozitate să-l cunosc pe Marcel al tău! - Și nu mergi cu mine la mare? - Nu spuneai tu că am drăgănele și aș putea să ți-l răpesc!? - Ei, tu, am glumit, chiar ai luat-o în serios? - Și apoi, trebuie să știi, că pe mine marea nu mă prea atrage. M-am sfătuit cu părinții să mergem undeva la munte. Poate la Slănic-Moldova sau la Borsec. Au și ei nevoie de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
supără, aș îndrăzni să vă ajut eu, mi se pare că sacoșa a depășit gabaritul legal! - Nu, nu e nevoie, ... mulțumesc, sunteți foarte amabil. - Vă rog, insist! În afară de cuvântul nu, dumneavoastră mai aveți și alte cuvinte pe care le uzitați, glumi el? Ina nu avu altă ieșire. Îi întinse sacoșa cu o oarecare reținere. În pas mărunt, studiindu-se reciproc, cu decență, străbătură mai multe străzi, însoțiți de o tăcere în care poate ar fi existat cuvinte, dar acestea nu dobândeau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le ducem plosca, le schimbăm feșele, le dăm apă, le administrăm tratamentul prescris, și... vrând, nevrând, suportăm toate capriciile bolnavilor care, ca să fiu sinceră, nu sunt vinovați. - Și plicul? glumi Ina... - Nici un plic n-a învățat drumul spre halatul nostru! - Tu să fii sănătoasă, Olga, să ai noroc de un băiat bun, să poți face o casă de piatră, cum se spune, lasă-le încolo de plicuri... - Nici cei de pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dimineață a poposit la fereastra mea o păsărică ce mi-a șoptit, ca pe o taină, că astăzi aș putea deveni mireasa ta! - Nu te-ai întrebat nici o clipă dacă păsărica aceea n-a greșit fereastra? avu el tăria să glumească, ca apoi să adauge: ce-a vrut să însemne demonstrația aceasta? - Că mă simt mai bine așa. În căldura asta de la tine mă sufoc și apoi, pot bea cafeaua și în pat. Ba chiar aș putea renunța la cafea, dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în timpul acesta vom discuta... Te rog să te îmbraci! - Ce-i cu tine Alex? Ce ai? Nu mă vrei, nu-ți plac? - Te rog să faci ceea ce ți-am cerut, te rog mult! Olga își dădu seama că Alex nu glumește, se putea vedea acest lucru din ton, din atitudine, din gestică. Fără să manifeste nici o jenă ea se ridică atunci din pat, zăbovi câteva clipe în aceeași ținută în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reproșă îndelungata absență. Știa că Alex se pregătește pentru predarea unei fastuoase clădiri, destinată a fi Banca Agricolă a urbei și, trecând peste tentația de a-i face reproșuri, îi ură bun venit. - Iată că vine și muntele la Mahomed, glumi el. - Bună, Jane! Nu știam că te-ai convertit la islamism, îi întoarse el gluma. - De fapt, n-ar fi de mirare. În zilele noastre, trecerea de la o religie la alta a devenit un fapt obișnuit... Știi, totuși, îmi fac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul casei, în care se aflau destule alte tentații culinare, alergase la acea sticlă de vin: - Știi, Alex, de câtă vreme se chinuie Jan să scoată dopul de la sticla asta? glumi ea. - N-o fi găsit tirbușonul, veni el cu o motivație unde se intuia trimiterea la o practică avocățească, altceva ce l-ar fi putut opri? - Ei, vezi că nu știi? spuse Valentina, cu o intonație în care exista o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se vorbește gros cu domnișoarele din clasă. Părea democrat (cuvânt la modă În epocă, nu?), fuma cu băieții și Îi descosea, ca să toarne la Securitatea locală tot ce afla, să rămână și el În istorie. Iar Într-o zi, ca să glumească, fiindcă toți glumeau cu maistrul Căreală În pauză, Vasile l-a Întrebat Într-o doară, cu inocența ferestrei deschise În vară, fără să se gândească: — Tovarășul maistru, ați citit urările adresate tovarășului Nicolae Ceaușescu de scriitori, În Scânteia? Colegii l-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu domnișoarele din clasă. Părea democrat (cuvânt la modă În epocă, nu?), fuma cu băieții și Îi descosea, ca să toarne la Securitatea locală tot ce afla, să rămână și el În istorie. Iar Într-o zi, ca să glumească, fiindcă toți glumeau cu maistrul Căreală În pauză, Vasile l-a Întrebat Într-o doară, cu inocența ferestrei deschise În vară, fără să se gândească: — Tovarășul maistru, ați citit urările adresate tovarășului Nicolae Ceaușescu de scriitori, În Scânteia? Colegii l-au privit chiorâș
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ce e, ca să arate și el că poate fi un armăsar adevărat, dacă țara i-o cere. Se Îndreptau agale către oraș, În dezordine, plouați cu toții de efort și de mascaradă, unii se amuzau dându-și șuturi În fund sau glumind cu vajnicul plutonier Morteci, care Își distribuia cu Îngâmfare rudimentele de Înțelepciune. Aveau de trecut printr-un lan de grâu care dădea șapte mii de kilograme la hectar, pe care Îl călcau În picioare cu seni nătate, și mai aveau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
beau voinicește, fără să-și dea jos cușmele de pe cap, cu sabia din recuzită la brâu, jucându-se cu nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se liberi. Nu mai erau muncitorii amărâți În cămașă de plastic și pantaloni de stofă evazați, uniforma de vară a buzoianului cinstit, erau reprezentanții unei istorii glorioase, fără de care România nu ar fi ajuns
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În p... mă-sii și se duce, dar mai e până atunci, că bea ceaiuri de la o babă din Nehoiu și se simte ca un armăsar. Bine, armăsarule, atunci pe tine o să te Încalec când o veni Birică. — Ei, am glumit, tovarășul prim. — Vorbesc serios, Ioane. Cum ăla o să vină cu o fal că-n cer și cu una-n pământ, m-am gândit că numai tu poți să mă salvezi. Că doar ești la cultură... — Cu toată plăcerea, tovarășul prim
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Iar taina pe care i-o dezvăluise Carara purta haloul șantajului, degeaba se prefăcea el, cu „prietenie“, că Îi acordă Încredere pe considerentele amintirii, amintirea nu e o monedă de schimb decât pentru judecata de apoi, dacă ar fi să glumim. Degeaba Îi promitea el marea cu sarea, Vasile nu avea decât opțiunea ingrată de a Împlini rugămintea lui „Dumnezeu“, altminteri unde să fugă, să se ascundă, și la urma urmei pentru ce? — Ăsta mi e destinul, Își zise, și noaptea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un copil, va să zică... a iubi ca un copil. E tânăr și frumos lucru a avea femeie care te idolatrează, te gugiulește, ca o mamă pe copilul ei, să-i săruți mînuțele-i dulci încunjurîndu-ți fruntea sau țiindu-ți ochi[i] cu palmele, glumind* cu tine cu acea duioșie de mamă ca și când n-ai fi avut niciodată vârsta de 30 de ani, ca și când n-ai fi fost nici bărbat, nici bătrân, și tu, major, să simți acea bucurie senină și inocentă pe care o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece, iar el se clătină și simți îndată focul... Iar din spate, Chereas - Chereas, cu care glumea în fiecare zi - îl lovi din nou, foarte puternic, pentru că genunchii i se înmuiară, iar el, Gajus Caesar, al treilea Împărat al Romei, căzu în genunchi și, pe când cădea, scuipă sânge. Se prăbuși cu fața în jos pe splendidele dale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încetară. După câteva luni, mulți romani - și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina. În acea seară însă, cuvintele ei păreau doar un strigăt de spaimă irațională. Gajus, care asculta, în vreme ce frații săi mai mari glumeau ceva mai încolo, îl întrebă îngrijorat pe tatăl său: — Ce pregătesc oare? Germanicus îi mângâie părul, așa cum făceau toți, fiindcă era strălucitor și frumos ondulat. Nu știa însă ce să-i răspundă, așa că în cele din urmă zise, mințindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice care duceau cu gândul la autorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Roma se afla în domus-ul mamei sale, Antonia, fiica romană a marelui rebel. Gajus se aplecă deasupra apei, iar vâslașii împinseră vâslele în sens opus, ca să oprească în acel loc. Acesta fusese așadar conducătorul iubit de oamenii săi pentru că glumea, se lăuda, benchetuia și bea mult împreună cu ei, mereu ocupat cu femeile, darnic, curajos până la inconștiență? Putea fi cu adevărat el. Așa avea să-l descrie, o sută de ani mai târziu, și Plutarchus. — Pieptănătura regală, spuse Gajus. Germanicus răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acea vilă, ca și pe Palatinus, exista o bibliotecă liniștită. Îi dădură voie imediat să meargă acolo, iar el mulțumi, gândindu-se că faima lui de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un sirian zăpăcit și melancolic, care își făcea apariția la două-trei zile pentru a le indica sclavilor, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mică escortă, traversând cu pași repezi grădinile în dezordine ce acopereau încă vârful colinei. Cum îl văzură, oamenii se întoarseră electrizați și îl salutară cu entuziasm, lucru care nu se întâmpla în vremea tinereții lui Augustus. El răspunse, râse și glumi cu cei din apropiere, încălcând astfel orice protocol. Așa se întâmpla mereu, și cu cât senatorii îl detestau mai mult, cu atât poporul îl iubea mai mult, cu pasiune. Dintr-odată însă, puse capăt jocului și se adresă lui Manlius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]