KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

POLIȚISTUL: De fapt, unde duce funia asta? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule. TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Pur și simplu, în fiecare seară, la ora zece fără un sfert, coboară și se balansează deasupra gropii. POLIȚISTUL: Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Noi suntem actori. Groapa stă de mult timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și atunci să se deschidă din nou ușile, să năvălească din nou clovnii... noi să-l ridicăm pe Grubi de umeri, să ne rotim iar prin sală, să aruncăm confetti și să spargem baloane și să ne jucăm așa ca și cum habar n-am avea de piesă și publicul să plece singur, dându-și seama că ăsta e finalul... Și să ne lase pe noi aici, dansând și urlând și făcând tumbe... Ia spuneți, unde ați mai văzut voi un final ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

cel mic și năvălește la napolitană. Lângă ceas, ferită de șosea printr-un tufiș de laur pitic e o bancă verde, din lemn, modelul curbat cu tălpi de fier. Pe ea șade pensionarul Costache Popa. N-a fost niciodată căsătorit, habar n-are de copii, de nepoți, de sugari, de Benjamin Spock, însă, martor fără voie la scena cu îngerul și napolitana, simte că e de datoria lui să zică și el ceva la obiect: ─ Co-co-to no-si-po! Dar de sus din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
un’ să știu? Tu, îi zisese odată soața, se certau după ce, într-o dimineață, Pascal o informase că s-a săturat de ea, că n-o iubea și n-o ura însă îi ajunsese până-n gât, tu nu știi nimic, habar nu ai, nici măcar ce simți! Zici că nu mă mai iubești, că nu mă mai suporți, tu care ziceai că nu poți cunoaște nimic cu adevărat, că nu știi nimic! O faci pe Socrate cu mine? Atunci cum de știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
știi ce simți! Aseară, după ce am mâncat cartofii franțuzești, nu e adevărat că m-ai sărutat? Nu-ți aduci aminte? Pascal nu-și aducea aminte. Nu știi ce simți! Nu-mi zi tu mie că nu simți nimic pentru mine, habar n-ai ce spui! Nu simt. Dar tu nici nu știi, tu habar n-ai ce simți! Pascal cugetase. Da, e cu putință să fie și așa. Dacă te arzi la un deget, simți ceva, desigur, dar ce simți? Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
m-ai sărutat? Nu-ți aduci aminte? Pascal nu-și aducea aminte. Nu știi ce simți! Nu-mi zi tu mie că nu simți nimic pentru mine, habar n-ai ce spui! Nu simt. Dar tu nici nu știi, tu habar n-ai ce simți! Pascal cugetase. Da, e cu putință să fie și așa. Dacă te arzi la un deget, simți ceva, desigur, dar ce simți? Te doare? Dar ce înseamnă că te doare? Unde e durerea? În deget? În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
două mii Femeia vă va stăpâni...” Ei, ce zici? Mai e până atunci! ─ Mai e? Îți prezic că de azi în cincisprezece ani... Ha ha ha! Hu hu! De azi în cincisprezece ani... ─ Ce? Ce de azi în cincisprezece ani? ─ ... Și habar n-ai să ai, habar să n-ai! Hu hu! Hu hu! Și cu acestea, huhurezul fâlfâi din aripi și se lăsă la vale înspre apă, dispărând în întunericul plin de arbori. Căci totuși sunt mulți arbori în orașul nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Ei, ce zici? Mai e până atunci! ─ Mai e? Îți prezic că de azi în cincisprezece ani... Ha ha ha! Hu hu! De azi în cincisprezece ani... ─ Ce? Ce de azi în cincisprezece ani? ─ ... Și habar n-ai să ai, habar să n-ai! Hu hu! Hu hu! Și cu acestea, huhurezul fâlfâi din aripi și se lăsă la vale înspre apă, dispărând în întunericul plin de arbori. Căci totuși sunt mulți arbori în orașul nostru încâlcit, oțetari, salcâmi, plopi, castani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
maimuțoii de pluș care fac atâta plăcere fetițelor. Tot în ureche se șoptesc vorbele-caramel, specialitatea seducătorilor, efect garantat. Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e aproape sigur că nici unul nici cealaltă nu au habar care ingredient anume provoacă breșa. Ești a mea, îi spune Alexandru Iuliei, aflați amândoi într-un pat șubred într-o mansardă prin al cărei luminator se vede o bucată de cer. Praful plutește prin încăpere. Să-l creadă? Cine nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Cu toate astea, de fiecare dată rămân uluiți când părintele îi ațintește cu privirea lui care vaporizează totul ca laserul. Faptele, urmele, chiar și nașterea pier ca și cum n-ar fi fost. Omul rămâne aiurit ca vițelul la poarta nouă. Și habar nu are ce să spună, pentru că acum nu mai are nici istorie, nici grai, nu mai e sigur nici măcar că este, rămâne gol-goluț și mut ca Heraclit care nu putea pronunța numele nici unui lucru pentru că nu era sigur de nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
prins un metrou; a luat cinci kilograme de cartofi cu cincizeci de bani sub prețul pieței; a subtilizat două ziare de pe taraba unui ageamiu, și mai ales! Mai ales! Ce trofeu! Și-a tras cablu! De pe balconul vecinilor, niște proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
găsi o altă familie care nu m-ar recunoaște? Și ce-ar fi dacă la întrebarea mea, căci aș întreba, firește, unde locuiește familia Ciortea, mi s-ar răspunde că nu au auzit niciodată de asemenea nume și nu au habar? Și ce mi-ar rămâne de făcut dacă după ce aș cerceta apartament cu apartament întreaga scară și întregul bloc și întregul cvartal, tot n-aș de vreo ușă pe care să fie scris numele care îmi dă dreptul la adăpost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
pentru totdeauna, de Izabela. Această plăcută senzație de eliberare e intensificată de conținutul gălbui al paharului. Pascal nu-și dă seama ce ar putea fi și lucrul ăsta îi apare ca o nouă binefacere. Minunat, își zice, mă simt minunat. Habar n-am unde sunt, habar n-am ce beau, habar n-am cine sunt și mă simt mi-nu-nat. Și deodată îi vine să râdă și chiar râde, ceea ce pică bine fiindcă Aurora tocmai a spus un banc. Hai să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
plăcută senzație de eliberare e intensificată de conținutul gălbui al paharului. Pascal nu-și dă seama ce ar putea fi și lucrul ăsta îi apare ca o nouă binefacere. Minunat, își zice, mă simt minunat. Habar n-am unde sunt, habar n-am ce beau, habar n-am cine sunt și mă simt mi-nu-nat. Și deodată îi vine să râdă și chiar râde, ceea ce pică bine fiindcă Aurora tocmai a spus un banc. Hai să vă arăt ceva, începe Aurora când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
intensificată de conținutul gălbui al paharului. Pascal nu-și dă seama ce ar putea fi și lucrul ăsta îi apare ca o nouă binefacere. Minunat, își zice, mă simt minunat. Habar n-am unde sunt, habar n-am ce beau, habar n-am cine sunt și mă simt mi-nu-nat. Și deodată îi vine să râdă și chiar râde, ceea ce pică bine fiindcă Aurora tocmai a spus un banc. Hai să vă arăt ceva, începe Aurora când prietenii au terminat de chicotit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
În locurile astea, de câte ori întind cărțile, îmi apar aceleași figuri. Hai să mai dau odată să vedeți. Jucătoarea repetă operația. Într-adevăr în locurile indicate reapar valetul de caro, dama de treflă, un opt de pică și popa de cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul. Dama e Aldebaran, zice Pascal și arată cu degetul spre cornul drept al divinului animal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
pe nisip, câte o lună întreagă, după care le distrug. Nu știu de ce ne agățăm atâta de durată. Pictorul ridică unul câte unul trei degete. ─ Trecut, efemer, viitor. Numai atât? Și urechea? întreabă Pascal. Ce vrei să spui? întreabă Aurora. ─ Habar n-am, dă din umeri pictorul. ─ Urechea nu poate fi reprezentată. Mai singură aș fi, zicea Emily, fără singurătate, delirează în continuare Pascal. Merge, zice Aurora. Dar poate fi și altfel. Sau chiar invers. Pictorul reumple paharele. ─ Noroc, zice el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

am știut că picturile erau bune. Nu mi-am dat seama că erau chiar atât de bune. Bănuiesc că articolul de mai sus a fost scris de un tânăr efeminat, după mai multe cocteiluri cu cremă de ciocolată și coniac. — Habar n-aveam că sub mine locuiește un pictor, i-am spus lui Kraft. — Poate că nici nu locuiește, a zis el. — Minunate picturi! am zis eu. Unde expuneți? — N-am expus niciodată, a zis el. — Ați fi făcut o avere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
că tocmai dumneata îmi redai soția? — O coincidență fantastică, spuse Jones. Într-o zi am aflat că mai trăiești. Peste o lună am aflat că și soția dumitale trăiește. Cum să numesc o asemenea coincidență dacă nu „Mâna lui Dumnezeu“? — Habar n-am, am zis eu. — Ziarul meu are o circulație restrânsă și în Germania Federală, explică Jones. Unul dintre abonați a citit despre dumneata și mi-a trimis o telegramă. M-a întrebat dacă știam că soția dumitale tocmai apăruse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
și deschidea pumnii, clipind des, pufnind, purtându-se ca un consumator de droguri cu un sindrom de izolare, deși pipa lui fusese întotdeauna goală. — Vă rog să-mi spuneți, insistă el, ce interes ar avea cineva să-mi ia pipa? — Habar n-am, George, i-am răspuns morocănos. Dacă aflăm, o să-ți spunem. — Te deranjează dacă mă uit puțin pe aici? m-a rugat el. — N-ai decât, i-am răspuns. Și a întors casa cu fundu-n sus, controlând în cratițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți, verzi, din câte putu să constate popa. Buzele vineții abia se întredeschideau, când vorbea. - În general, mă refeream, gemu acela. Dumneata mănânci șnițele, aștepți autobuzul și habar nu ai că peste trei ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
așa, iată, îmbătrânise. Se enerva, suferea, când alții i-o luau înainte. Mai ales la anii de acum, când prea puțini își mai aminteau de el. Îl dăduseră afară până și de la șefia Asociației Pensionarilor. Ăștia noii, strada mai ales, habar nu mai aveau de înaintași. Pragmatici, mereu zoriți, puși doar pe joburi bănoase și într-o veșnică alergătură. „Măcar de-ar fi de cursă lungă“, își spunea, „dar nu cred că rezistă mai mult de zece-douăzeci de ani.“ „Doamna are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Se duc buluc spre trecut, doamnă, de parcă ar fi veșnici. Dar poți să le explici că trecutul e o cumplită păcăleală? Poți să-i convingi că râvnesc un trecut măsluit? Și chiar nu vi-i milă de copiii ăștia care habar n-au de ce-a fost și se pornesc pe judecată? Vă dați seama, le pui un dosar în față, și ei, hap, îl înghite și, gata, sentința. Chiar nu vă este milă? Se răsuci brusc spre ea, zâmbind nedumerit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
acolo și pescuiau. Mai mult așteptau decât pescuiau. Aflase și el de moartea lui Păstrămaț. Publicase cineva o notă într-un Buletin științific din Chicago, editat de câțiva studenți de-ai lui Eliade. Primise un extras într-un plic, deși habar nu avea cine putuse să creadă că îl interesa povestea aceea și mai ales cum de ajunsese o astfel de informație la Chicago. Singurul merit al lui Păstrămuț se pare că era acela de a fi fost îndepărtat cândva de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

se întâmplă lucruri senzaționale. Oamenii sunt mai conservatori de felul lor și nu suportă străinii. Avem mult de lucru la fabrică, la câmp și în gospodărie - o grămadă de treburi. Dumneavoastră nu sunteți de la țară, îmi închipui că n-aveți habar de asemenea lucruri. De ce ați fi interesat de Whipie? Vreți cumva să vă stabiliți aici? Nu. Spuneți-mi, vă rog, cum se înțeleg oamenii între ei? Au existat conflicte, procese, întâmplări deosebite? De ce nu aveți ziar sau post TV? - N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]