10,086 matches
-
și cu fasolea unsă“... Oferi puțin, obții puțin sau lași În spinarea altuia - mediul - diferența. Capră-capră, dar chiar și așa, pe lângă faptul că e o bună plantă meliferă, muștarul tot dă o producție ce poate ajunge la două tone la hectar, cu până la 38% ulei de bună calitate, cu atâta mai mult cu cât ogorul e mai nordic...; iar la paie, muștarul e de două ori mai darnic. Dacă rezistăm tentației de a-l rafina, doar pentru ca să semene cu prototipul său
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
50 de ori, varza și castravetele de 10 ori. Evident, pentru a exploata eficient această comoară, hreanul trebuie consumat crud. Și, Încă, această comoară e și destul de consistentă: cultivat cum se cade produce Între 15 și 40 de tone la hectar. Dar nu asta interesează pe românul de rând, ci faptul că e o plantă perenă, ce poate fi cultivată - o tufădouă - pentru consumul familial, recoltând rădăcini ori de câte ori e nevoie peste an. Planta e puțin pretențioasă față de lumină și căldură: rezistă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dacă astăzi am să conving pe cineva să-și plece privirea spre una dintre ele, mă voi lovi de dificultatea de a-i spune de unde să ia sămânța... Dacă Într’o „cultură mare“, pe ogoare de sute, chiar mii de hectare, o astfel de atitudine pare oarecum justificată, mai mult, În consens cu multe secole de tendință latifundiară, acum și aici, pe micile parcele de ordinul hectarului, e indicată un fel de reconstrucție ecologică prin lărgirea spectrului plantelor cultivate, În condițiile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ia sămânța... Dacă Într’o „cultură mare“, pe ogoare de sute, chiar mii de hectare, o astfel de atitudine pare oarecum justificată, mai mult, În consens cu multe secole de tendință latifundiară, acum și aici, pe micile parcele de ordinul hectarului, e indicată un fel de reconstrucție ecologică prin lărgirea spectrului plantelor cultivate, În condițiile compatibilității lor cu soluri totuși Încă diferențiate. Dar nu e o treabă simplă: omul trebuie să fie mereu cu mintea trează: să observe și să procedeze
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
5 luni, Îi permite semănatul chiar În miriște, ca o a doua recoltă. Și, semănată des, precum grâul, nu are nevoie de nici o lucrare a solului În afara unei bune mobilizări Înainte de semănat. Producția sa e relativ mică, o tonă la hectar dacă nu-i dai nimic, dar Îngrijită cum trebuie, o dublează. Însă valorificarea recoltei se face cam la prețul orezului, deși nu cere atâta muncă, iar nu la acela al grâului. Și Încă, e o plantă șmecheră, care Înflorește Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un larg interval de timp, când se vrea polenizată. Ar fi păcat s’o facem artificial, de altfel prin simpla târâire a unei funii prin lan, câtă vreme e o prea bună plantă meliferă; aducând alături câțiva stupi, de pe un hectar se mai pot recolta și vreo 60-90 kg de miere. Eu Însă Îi admir șmecheria Înfloritului pe rând: așa supraviețuiește unor eventuale și scurte perioade de vreme rea În acea sensibilă etapă a vieții ei. Și-i mai admir dragostea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subiect banal, s’ar zice, atât de prozaic Încât abia Topârceanu i-a putut acorda oarece atenție. Și totuși... În primul rând, bostanul e un dolofan și astfel poate rodi de obicei câte 25 de tone și chiar 80 la hectar, bineînțeles atunci când nu e nevoit să-și Împartă locul de sub Soare și e bine Îngrijit. Bașca că până la o tonă din această producție o constituie semințele, bogate În ulei bun, cam jumătate din greutatea lor. Și, deși bostanul conține 7
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îi cer hrană cât unui om care muncește din greu: până la 4.000 kcal. Și, chiar dacă-și completează hrana și cu cadavre - alt rol benefic, acela se “sanitar” - un lup are nevoie de o „moșie“ de vreo 7.000 de hectare. Adică pădurile României nu pot adăposti teoretic mai mult de 2.500, În realitate doar ceva peste o mie de lupi. La ce să ne fie atunci frică? Cu omul n’are treabă, decât tot aplicând eutanasia... ca’n Scufița
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
barba zidului? O ferigă, Equisetum arvense, silește pe urs să meargă la bărbier, dar procură omului hemostatice și diuretice. O rubedenie a păpădiei, barba caprei sau scorțonera albă, provenită din sudul Europei - acela pustiit de capre - furnizează 20-25 tone la hectar de rădăcini delicioase, pe când barba lupului se desfată În glastrele de prin Mărginimea Sibiului. Și tot pe acolo, planta numită telegraf, Tradescantia, e revendicată - cum altfel decât ca barbă, și de popă, și de - sic! - jidan. O garofiță sălbatică ține
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chinezi, Îl savura Încă din antichitate. Patria lui e Însă Africa de sud și centrală, unde face deliciul veveriței de deșert și unde iubirea lui pentru căldură și rezistența la secetă, deși Îi trebuie multă apă pentru cele 25-40 de tone la hectar de fructe, depășite doar de castravete În proporția de apă, de mai bine de 90%, 95 chiar. Dar e dulce și asta pentru că are relativ multe zaharuri - până la 10%, cât merele - dar și pentru că acestea sunt În principal fructoză și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
obedientă, Înglobându-i biocâmpul, țăranul care-l calcă. Și transmite mai departe, vietăților care sunt deopotrivă plantele cultivate, dar și nevăzutele organisme de dedesubt, mesajul uman: benefic ori malefic. Iar răspunsul lor e recolta. Poate de asta, plecând de la un hectar, cineva a ajuns chiabur și a mai cumpărat altele, iar un altul a ajuns să l vândă... Întotdeauna e vorba de compatibilitatea om-mediu. Adică ceea ce se cheamă Îndeobște „mâna de grădinar“ pe care, mărturisesc și promit a detalia altă dată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
anume: indienii smochinul ( Ficus carica), mai precis „ficusul pagodelor“ care, Într’adevăr, prin rădăcinile sale adventive izvodite de ramuri, care-i devin astfel un fel de tulpini tot mai Îndepărtate de locul odrăslirii seminței, se tot Întinde, acoperind chiar un hectar; celții stejarul; scandinavii frasinul; germanii teiul; românii bradul. Și, de la Eminescu Încoace, acela care prin educația lui germană a adoptat până la venerație și teiul, pe care l’a amintit atât de des, chiar ca tovarăș al ultimului său drum, tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ne va dărui celule solare. Dar unele mai speciale care, pe lângă energia proprie nouă, care nu e aceea electrică, ci pâinea de fiecare zi, să ne mai dea și oxigen, căci altminteri ’geaba pâine. Trăim, fiecare român, pe jumătate de hectar. Care trebuie să-i furnizeze fiecăruia și pâinea, și cămașa, și opinca, și vinul, de ce nu și ceara lumânării. Ba chiar o șosea, un aeroport sau casa. Cam multe. Mai ales când, din pricini economice, cei ce au și jumătatea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-i furnizeze fiecăruia și pâinea, și cămașa, și opinca, și vinul, de ce nu și ceara lumânării. Ba chiar o șosea, un aeroport sau casa. Cam multe. Mai ales când, din pricini economice, cei ce au și jumătatea mea de hectar abia se țin pe ei, la un nivel de subzistență, fără a-mi asigura și mie același lucru. Mai avem, fiecare român, și un sfert de hectar de pădure. Care trebuie să asigure și hârtia, și casa, și lemnul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Mai ales când, din pricini economice, cei ce au și jumătatea mea de hectar abia se țin pe ei, la un nivel de subzistență, fără a-mi asigura și mie același lucru. Mai avem, fiecare român, și un sfert de hectar de pădure. Care trebuie să asigure și hârtia, și casa, și lemnul de foc. Singura sursă de energie regenerabilă, căci cărbunele, petrolul ori gazele nu-s decât o mare minciună, când omul ajunge să ardă gunoaiele unor epoci de mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câteva generații, dar vizibil Încă de la prima, Își atinge scopul, desigur În baza energiei obținute din degradarea pe care o performează asupra mediului. Noi vedem asta În scăderea producției. Și, pe parcursul a doi-trei ani, de la recolta de zece tone la hectar a dublului hibrid inițial ajungem la tona care-i caracterizează părinții, indiferent câte prașile și Îngrășăminte ar fi aplicate; și oricâtă alegere a știuleților - din pătul - ar preceda semănatul. Îi las Însă pe agronomi să lămurească că, pentru a menține
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar nu lasă adultul să odrăslească acel alevin... Vorbeam de iaz? Nici asta nu e lacul În cale lenevesc acum: umplere și golire, repetate zi de zi, c’așa cere turbina, au creat o „țară a nimănui“ jurîmprejur, barem un hectar pentru fiecare kilometru de țărm, „țară“ În care, aflată fiind când În apă când deasupra, nu poate prinde rădăcini nici un fir de iarbă; iar vegetația e punctul de joncțiune al ecosistemului cu sursa de energie primară, Soarele adică. Și à
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acum nu-ți place, căuta să mă înveselească fiică-mea. -Ne-am îmbrăcat ca la Polul Nord, afară-i ploaie și urât că-ți trece tot cheful. După o bună bucată de timp, ajungând în zona Focșaniului, priveliștea s-a schimbat prin hectarele de vii despre care știam că sunt renumite prin strugurii, mustul și vinul lor din care mă înfruptasem și eu cândva. Străbătând această zonă, m-am gândit la via copilăriei mele în care îmi plăcea să stau și să mănânc
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
reale, atmosfera copilăriei poetului la Ipotești, scriu și descriu istoricul casei, al celor două biserici una a familiei, cealaltă a satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și Cezar Petrescu în amintirea lui Eminescu, precum și istoricul labirintic al celor 420 hectare de pământ ce alcătuiau moșia Eminoviceștilor de la Ipotești. Cum întâmplările din trecut sunt într-o oarecare măsură cauzele evenimentelor din viitor 3, am găsit de cuviință să nu ne oprim cu ele la moartea părinților sau la data ultimei vizite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
direct Onor. Prefecturii de județ și pe bază de acte justificative alcătuite potrivit legii 53. La 10 iulie același an, preotul adusese la cunoștința protoiereului că la împroprietărirea făcută în toamna anului 1921, s-a dat bisericei filiale Ipotești 5 hectare de pământ de calitatea cea mai proastă, pe o coastă și la îndepărtare de sat și roagă să se intervină spre a fi preschimbat 54. Pe 5 august este înființat un comitet în fruntea căruia va sta părintele, președinte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din 30 iulie 1927) arată că acesta trebuie să se arendeze de Epitropie prin licitație și rezultatul să se supună aprobărei Sf. Mitropolii 63. Licitația s-a ținut în ziua de 30 octombrie, începându-se de la suma de 910 lei hectarul, și este câștigată de Dumitru Crețu, după care vor fi făcute toate demersurile legale necesare intrării sale în drepturi 64. Începând din 1929, protoiereul județului Botoșani, Al. Simionescu în bune relații cu prefectul județului, Petre Irimescu va efectua o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că natura încă nealterată a Ipoteștilor a rezonat perfect cu structura lui romantică. Copilul, care căuta singurătatea cu orice preț, a găsit-o dacă nu cumva ea l-a întâmpinat pe la opt ani, în stare pură, pe întinderea moșiei (420 hectare !) cumpărată de familia poetului în 1847. Există spune Lucian Blaga un inconștient cu o seamă de predispoziții native 71. Eminescu a fost urmărit toată viața de visul unei insule paradisiace, unde viața capătă din nou fluxul primordial, fără șocuri, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în același personaj, dăruitul. Credea fără rezerve în ceea ce face (cum, de altfel, atunci credeam toți), drept pentru care era pus la treburile cele mai ingrate, inclusiv la șefia... secției agrare. Chiar dacă scria despre fătări la oi și producții la hectar, tot poet rămăsese, adică, pe undeva, și... aerian: lui îi aparține titlul antologic "Flămânzii de ieri și de azi". A urmat trudnica înființare a revistei "Cronica". Într-o formulă organizatorică aiuristică (trei redactori șefi adjuncți și nici unul șef...) Sturzu, aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
carte. Avea, însă, o inteligență nativă, o memorie bună, o istețime a minții ieșite din comun. Făcea operațiunile matematice de adunare, scădere, înmulțire sau împărțire în gând, cu o repeziciune uluitoare. Tot astfel, știa să calculeze cu iuțeală arul, prăjina, hectarul sau falcea. Se interesa și afla mersul și variația prețurilor la diferite produse și mărfuri, în zilele de iarmaroc. Negocia, vindea ori cumpăra ca un negustor experimentat, fără să iasă în pierdere, dar nici nu-i plăcea să înșele: "ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și indignare: Eu nu pot...! Sunt fiu de "chiabur"! Îi explicase apoi, pe îndelete, ce fel de chiabur era tatăl lui. Erau 7 persoane în casă tata, mama, bunica, patru frați (adică trei băieți și o fată). Și aveau 8 hectare de pământ din care numai 4 ha arabil. Tatăl său provenea dintr-o familie cu 9 copii. Dintre aceștia, mai trăiau încă șase. Când s-a căsătorit, i s-a cuvenit de la părinți 0,5 ha. Dar mama sa, Mălina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]