19,706 matches
-
recenzie). Impresionismul e chiar partea vie a criticii, partea ei de dialog imediat cu opera și de verdict prompt. Restul aparaturii poate veni după, dar operația „impresionistă” (estetică) e prima. E singura critică obligatorie; celelalte sînt facultative. Critica poate fi imaginată fără ele, dar nu fără ea. Cît despre ce ți-ar trebui și ce ți-ar putea lipsi, e bine - rezon! - să-ți lipsească, dacă se poate, cît mai puține. Și-n nici un caz cele de care ai pomenit! E
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
de a șasea ediție a manifestărilor. Greu de spus dacă aceasta a fost condiția pusă de principalii finanțatori, de Grupul E.ON și Banca Raiffeisen, sprijin fără de care cele aproape douăzeci de manifestări ale Festivalului ar fi fost greu de imaginat. Grație abilităților de natură organizatorică, și nu numai, suita manifestărilor a dispus de o importantă distribuție a locațiilor ce aparțin unor instituții și clădiri istorice din București, din alte câteva orașe ale țării. Două sunt direcțiile de acțiune care trebuie
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
destui bani și atunci...Părinții au transformat deal-urile astea cu educația într-un fel de troc. Copiii fac toți meditație la același profesor, programul de after school s-a generalizat știm în ce condiții. Deci este o situație aproape de neimaginat". "Important aici este nesimțirea. Asta este noutatea absolută. Când știi, când ești înregistrat în mod evident... Îi tutuia pe părinți, le cerea în mod nerușinat, insistent, dădea și explicații. Este o formă de nesimțire aproape insuportabilă. Dincolo de sărăcie, de nevoi
Vezi pe cine face Hurezeanu "o mahalagioaică penală" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51077_a_52402]
-
Biserica i-a exclus pe evrei. Așa gândesc eu, dar nu contează ce gândesc eu, important e ce gândea Pavel! Pentru el Biserica evreilor și neevreilor la un loc era Biserica „unică, sfântă, catolică și apostolică”. El nu și-a imaginat niciodată Biserica fără evrei. Ea, Biserica circumciziei, avea dreptul să decidă cine aparține acestei „catolicități”. Pavel a venit la Ierusalim nu numai ca să se plece, pur și simplu, în fața apostolilor Petru, Iacov și Ioan. El era trimisul Bisericii-fiice, al Bisericii
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
ramuri sălbatice grefate pe măslinul nealtoit, lăsat așa de la natură (trimitere la Romani, 9, 14)! Israelul s-a deschis ca să primească noile popoare. Acesta nu e Noul Israel rupt de cel Vechi, acesta e Israelul Lărgit. Pavel nu-și putea imagina că va fi o Biserică fără evrei! Aici Papa mă întrerupe și zice: - Am greșit, îți cer scuze. Mă bucur s-o spun. A zis asta, Hilda, pentru că e un mare om, mai mare decât îți închipui! El s-a
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
acela?” Astăzi, Travesti de Mircea Cărtărescu începe cu totul altfel. Cu cuvintele lui Baudoin. În verzale: „Sunt la București, e luna mai 2006, merg pe străzi, fac crochiuri, fac fotografii. Merg prin București în 2006 și încerc să mi-l imaginez în 1973, anul în care Victor avea șaptesprezece ani. Când Victor avea această vârstă, eu aveam treizeci și unu, trăiam la Nisa și aveam doi copii. Merg prin București și mă gândesc: oare Lulu sau Victor sau Mircea Cărtărescu au
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
al cărui erou principal, Rahmetov, cel care dormea pe un pat cu cuie spre a-și oțeli voința de luptă, a inspirat generații de neoiacobini. Vera Pavlovna era o visătoare monomană, o posedată care, în cel deal Patrulea Vis, își imagina societatea perfectă, „Palatul de Cristal”. Despre această carte, biograful lui Dostoievski, profesorul Joseph Frank, spunea că, mai mult decât Das Kapital a lui Marx, a oferit „dinamica emoțională care în final va duce la Revoluția Rusă”. Lenin nu se culca
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
de închidere, cel mai vehement rechizitoriu anti-stalinist pe care l-a rostit vreodată public, Hrușciov blama Particul Muncii din Albania, pe Enver Hoxha și, indirect, pe Mao, pentru dorința de a menține viu cultul despotului. Nu este greu să ne imaginăm ce gândea ultra-stalinistul Dej în acele momente... Cel adorat până în martie 1953 drept corifeul științei, titanul gândirii, cel mai mare strateg al tuturor timpurilor, prietenul copiilor, lingvistul genial, al patrulea clasic al marxismului etc. era expulzat din lăcașul sacrosanct: „Se
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
banii nu aduc fericirea” Economiștii Betsey Stevenson și Justin Wolfers, ambii de la Universitatea din Michigan, folosesc o serie de date generate de Gallup, un institut de sondare a opiniei publice. Gallup le-a cerut respondenților din întreaga lume să-și imagineze o "scară a satisfacției" în care cea mai de sus treaptă reprezintă cea mai bună viața posibilă pentru fiecare respondent. După care, cei chestionați au fost întrebați pe ce treaptă consideră ei că se situează ( de la 0 la 10 ) și
Banii aduc fericirea: studiu Gallup by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/51284_a_52609]
-
Dumitru Avakian Greu de imaginat în urmă cu trei decenii - atunci când lumea muzicală internaț ională sărbătorea împlinirea unui secol de la nașterea lui George Enescu și a lui Béla Bartók - promovarea în formatul unui concert unic a lucrărilor majore ale celor doi creatori. Este un concept
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
însuși s-a deplasat la Cluj pentru a-și întâmpina distinsul oaspetele. Cu acel prilej i-a prezentat în primă audiție bucureșteană cea de a doua Sonată pentru vioară și pian, partea pianului fiind susținută de compozitor însuși. Ne putem imagina, oare, astăzi, cum a sunat duo-ul cameral al celor doi muzicieni? Au fost printre primii care au promovat o viziune pan-europeană în zona căreia fiecare comunitate să-și dezvolte nestingherit propria identitate națională. Cu totul recent în cadrul ultimei
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
din România, Stephan Eleutheriadis, n. 1922, și-a scris memoriile în aceeași notă a poeticii peregrinării 3. Într-o limbă română intactă, cel ajuns să trăiască și să câștige renume în America de Sud își istorisește copilăria de la Mangalia, când se juca imaginând „ramele unei bărcuțe, imitând onomatopeic zgomotul apei lovite de lopeți: cilimba, cilimba...” și asista la povești spuse la cafenea, unde se povestea totul - inclusiv visele. Pe lângă părinți și Elisabeta Moraitaki, o minunată soră care a îngrijit editarea acestui volum, inclusiv
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
cum scria una dintre cele mai profunde cercetătoare ale Heimatliteratur, Paola Berzetti di Buronzo - este ambiguu. Înseamnă - arată în continuare - patrie, locuință, casa natală, „o comunitate rurală mică și o mică proprietate transmisă din generație în generație”, un microcosmos rural imaginat în secolul al XIX-lea ca păstrător idilic al valorilor tradiționale, contrapus ideologic lumii moderne a marilor orașe, a industriei și a tehnicii; această contrapoziție la dezrădăcinarea rurală exacerbează rădăcinile ce se vor imutabile, identitatea rasialpopulară, „sângele și pământul” care
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
este nimeni altul decât autorul, însă în fotografiile de Crăciun apare și chipul surâzător al lui Capesius, farmacistul de la Auschwitz, ca și cel al unchiului Roland, nazist fervent; printre acele bradului cu globurile sale luminoase a dispărut, putem să ne imaginăm în ce fel, țiganul care ani la rând venea să-l împodobească. Mirosul copilăriei - Schlesak este poetul mirosului, simțul cel mai umil și receptiv al vieții, al pământului, al sexului, al înfloririi și al putrefacției - miros de narcise, de resturi
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
respectiv 22%. După zece trimestre de scăderi consecutive, în trimestrul al doilea au apărut primele semne ale creșterii economice. Cred că pe termen scurt potențialul nostru de creștere va fi scăzut și atunci presiunile inflaționiste sunt mai mari decât ne imaginăm acum", a declarat Lucian Croitoru. Consilierul BNR este de părere că pesimismul va încetini reluarea consumului. Tindem să fim prea pesimiști și tocmai de aceea consumul se va relua mai greu. A venit criza și, ca peste tot în lume
Lucian Croitoru prevede o creştere credibilă a economiei în trimestrul II din 2011 () [Corola-journal/Journalistic/53430_a_54755]
-
tot felul de lucruri. Când lucrez, strâng întâi câteva sute de pagini de documentație și abia apoi mă apuc de scris. Nu-i deloc o treabă ușoară. Nu, chiar nu e treabă ușoară, e nevoie de multă muncă. Să ne imaginăm că iubirea la început de secol XXI este personajul protagonist al unui text sau al unei cărți scrise în anul 2011. Descrieți-l în câteva cuvinte. În ce tip de text și-ar găsi cel mai bine locul? [Râde] Vai
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
Eros și Thanatos în același timp, de exemplu. Și în ce tip de text? Ar putea fi o piesă de teatru sau un roman. Deci nu și poezie. Nu, nu în poezie, nici într-un text filosofic. Cum vi-i imaginați pe cititorii romanelor dumneavoastră? Dar pe cititorii Paradoxului iubirii ? Nu pot să mi-i imaginez, dar cunoscând o parte dintre ei știu că majoritatea sunt femei, și, cel puțin în Franța, sunt mulți oameni din sistemul de educație, profesori. În
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
putea fi o piesă de teatru sau un roman. Deci nu și poezie. Nu, nu în poezie, nici într-un text filosofic. Cum vi-i imaginați pe cititorii romanelor dumneavoastră? Dar pe cititorii Paradoxului iubirii ? Nu pot să mi-i imaginez, dar cunoscând o parte dintre ei știu că majoritatea sunt femei, și, cel puțin în Franța, sunt mulți oameni din sistemul de educație, profesori. În rest, nu știu. Dar nu aveți anumite așteptări în ce privește publicul? Ba da, orice scriitor speră
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
în spitale sunt prezenți preoți de caritate care ajută și completează practica medicală științifică, întrucât omul este nu numai trup, ci și suflet”. Iar când în România încrederea populației în preoți e cea mai mare din Europa, e greu de imaginat că puterea politică sau presa și-ar dori să se găsească în dezacord cu alegătorii, respectiv cu cititorii. Pesemne că, la o analiză amănunțită, s-ar putea concluziona că rolul religiei ortodoxe în viața publică românească se apropie de cel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5358_a_6683]
-
este ambiguu; cu majoritatea cuvintelor se întâmplă același lucru, mă tem). L-am întâlnit în Camera Comunelor acum nu foarte mult timp. Mi-era greu să conștientizez faptul că este soțul celei pe care cu greu reușesc să mi-o imaginez, chiar și acum, ca având mai mult de șapte ani.” (p. 91) Vor fi fiind, într-adevăr, multe cuvinte ambigue. Dar, cât privește acest paragraf, cu siguranță există unul care nu lasă loc de dubii. Gelozie.
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
provoca o formulare de felul celor de mai sus nu e greu de explicat: provine din ignorarea încărcăturii evaluative sau argumentative a cuvintelor. O inadecvare la așteptările cititorilor e agravată, în acest caz, de atrocitatea situației. Nu pot să-mi imaginez că redactorii acestor titluri aveau simpatii față de autorul crimelor în masă: pur și simplu, automatismele de limbaj i-au făcut să aleagă un verb care indică un grad de empatie și transmite o anume părtinire: a risca. Ca în multe
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
Dumitru Avakian ...nu sunt numeroase, nu sunt puține. Sunt semnificative. Multe dintre acestea. Se fac eforturi greu de imaginat pentru ca să ajungă la cititor. Dar asta e o altă discuție. Unele răspund unei cereri de moment. Altele restituie o experiență de-o viață. Petrecută împreună cu muzica. O experiență de-o viață - în relație cu muzica, încercând a desluși sensul actului
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
teoriei cum că e păcat să risipești droguri bune... Walter: tăcere. Richard: Bine, deci e o analogie tâmpită. Walter: tăcere. Richard: Asta a fost amuzant. Ar trebui să râzi de chestia asta. Walter: tăcere. Cam așa, în orice caz, își imaginează autobiografa întâmplarea, pe baza mărturiilor de mai târziu ale ambelor părți implicate. Walter și-a prelungit tăcerea până la vacanța de Paști, când s-a dus singur acasă și Dorothy a reușit să-i smulgă motivul pentru care nu-l adusese
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
ca Richard să-l fi îndemnat pe Walter să fie mai hotărât în privința ei, iar el să fi răspuns cu vreo prostie, legată de faptul că fusese violată sau că era în cârje, dar există puține lucruri mai greu de imaginat decât conversațiile altor oameni despre tine. Ce anume simțea Richard în adâncul sufletului despre Patty i s-a lămurit într-un final - autobiografa va ajunge și la asta, deși cu oarecare încetineală. Pentru moment e suficient să spunem că el
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
care-i așteaptă pe cei care cad în păcat, ating, în povestire, dimensiuni dantești. Numai că Infernul lui Dante apare în viziunea unui scriitor italian-latin, într-o aură paradoxal luminoasă, alegorică, pasională, pe când iadul iezuit, minuțios descris de Joyce, e imaginat prin încrâncenarea și încordata obscuritate a Irlandei acelor vremi. Desigur că tinerilor liberaliști (ca să mă feresc de cuvântul „libertini“) de azi li se vor părea cel puțin bizare convulsiile sufletești, remușcările, spaimele și spasmele trăite de tânărul Dedalus care, la
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]