3,653 matches
-
sau neexclamative, pozitive sau negative: "Vin", "Vii?", "Nu vin", "Nu vii?", "Nu vin!" În mod nespecific, luând valoarea altor moduri, indicativul poate fi predicat în propoziții enunțiative potențiale ("Mai bine plecam atunci" = "Mai bine aș fi plecat atunci") și enunțiative imperative: "Te duci / Ai să te duci imediat!" = "Du-te imediat!" Avându-se în vedere frazei, indicativul se poate găsi în propoziție principală și în orice tip de propoziție subordonată necircumstanțială. Prezintă resticții de folosire numai în cazul unor subordonate circumstanțiale
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
și chiar pe garduri, atunci când nu se coboară din înălțimea cupolelor (Imnul Acatist);(Pomul Vieții) sau (Covor de Primire), împreună cu toate acele automate artizanale amenințătoare, suveici gigantice și fuse-spăngi,plăpumi, perne și saltele îndesate cu fân binemirositor dar brodate cu imperativele retragerii din lume și străpunse de andrele, furci, sârme, și țepușe, toată această împletire a muncii de femeie cu semeția izbucnită din frângerea semeției însăși, închid, în cele din urmă, un țarc ideologic fără scăpare, unde purificarea este conjurată și
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
doctrine emise de gânditorii mu‘taziliți se pot reduce la cinci teze majore: unitatea și unicitatea lui Dumnezeu (tawḥῑd), dreptatea divină (‘adl), făgăduința și amenințarea (al-wa‘d wa-l-wa‘ῑd), starea intermediară (al-mazilah bayna manzilatayn), porunca divină și interzicerea răului sau imperativul moral. (al-′amr bi-l-ma‘rūf wa-n-nahy ‘ani-l-munkar). Fără să adere la aceste teze și să le accepte, nimeni nu ar fi putut deveni membru al acestei școli. Unitatea divină (tawḥῑd - التوحيد) reprezintă principiul de bază a credinței musulmane. În privința acestei
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
este considerată a fi distinctă atât de de cea a musulmanului cât și de cea a ne-musulmanului. Mu‘taziliții disting două tipuri de păcate: saḡă′ir (păcate ușoare) și kabă′ir (păcate grave). Porunca divină și interzicerea răului sau imperativul moral (al-′amr bi-l-ma‘rūf wa-n-nahy ‘ani-l-munkar - الأمر بالمعروف و النهي عن المنكر). Musulmanilor li se cere să pună în practică acest principiu, să impună și să-și impună binele și să interzică răul. Această obligație este atât publică cât
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
cuneiformă, aceste descifrări au constituit una dintre cheile care au permis intrarea asiriologiei în epoca modernă. Se crede că Darius plasase în mod special inscripția în acest loc pentru a o face de nefalsificat - lizibilitatea trecând pe locul secund al imperativelor sale: textul este complet ilizibil de la nivelul solului. Din nefericire, regele persan nu avuse în vedere mlaștina care s-a format la baza falezei și nici drumul modern care s-a deschis în sector. Fanta prin care băiatul a escaladat
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
Uniunea Europeană. Din cauza acestei stări de spirit, PNL a renunțat să iși axeze mesajul electoral în 2001 pe ideea Uniunii Interstatale a celor două state românești. Ca urmare, PNL nu devine partid parlamentar. În perioada imediat următoare, PNL se concentrează pe imperativul unirii efortului politic. Partidul Național Liberal devine inițiatorul cascadei de fuzionări ce a condus la consolidarea forțelor democratice de diferite orientări doctrinare. Un prim-rezultat a fost crearea, la 24 martie 2002, a Partidului Liberal, prin fuziunea a trei partide
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
nu văd în intrarea evreilor pe Munte ceva ilegal, cu condiția de a urma prescripțiile de purificare și de a trece prin anumite zone bine stabilite și aceia care, din contră, văd în vizitarea și rugăciunile pe Muntele Templului un imperativ religios. Practic, majoritatea autorităților rabinice necontestate interzic intrarea in area Muntelui Templului din următoarele motive: sunt, pe de o parte, necesare proceduri speciale de purificare, iar pe de altă parte, trebuie strict evitate anumite porțiuni de pe Munte. Chiar cine s-
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
în fiecare individ, este asociată unei tematici morale puternic influențată de Immanuel Kant: fiecare individ are datoria de a ajunge la o depășire a componentei sale feminine sau trupești în favoarea componentei masculine sau spirituale, ceea ce suna ca un ecou al imperativului categoric kantian care prescrie subiectului depășirea caracterului sensibil în favoarea caracterului inteligibil al existenței. Weininger susține că această emancipare ar trebui rezervată « femeilor masculine », de exmplu anumitor lesbiene. Dar viața femeii este împlinită prin funcția sexuală, atât prin însuși actul sexual
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
neputînd-o plăti, cerură sprijinul românilor din împrejurimile Brașovului și al celor din Țara Româneasca: „să ajute cu cît vor putea noua școală națională înființată spre fericirea pruncilor noștri și spre podoaba neamului”. Această primă formă a învățământului comercial constituia un imperativ al vremii. În urma preocupărilor lui George Barițiu ia ființă în cadrul „Școlii naționale a Capelei românești din Cetatea Brașovului” clasa pregătitoare pentru comerț. Cunoștințele au fost predate de Emanoil Ion Nichifor, autorul „Pravilei comerciale”, considerată prima carte de contabilitate. Această școală
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Slobozia, jurisdicție peste județele Ialomița și Călărași, și este condusă de episcopul Vincențiu Grifoni. Noua situație apărută după căderea comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima eparhie nou înființată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, după aproape jumătate de secol, să fie . Dincolo de necesitatea pastorală a existenței unei eparhii în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut aportul milenar al tradiției
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
și ale părinților și bunicilor lor dinainte de 1948. Israelul se opune acestui drept deoarece el pune în pericol ponderea majoritară a evreilor în Israel și golește de conținut dreptul evreilor la autodeterminare în cadrul statului său național, considerat Jus Cogens (drept imperativ) în virtutea dreptului internațional. Conducerea arabă palestiniană a stabilit ca zi de comemorare a Nakbei ziua de 15 mai, care coincide aproximativ cu data după calendarul gregorian a proclamării Statului Israel, cunoscută ca ziua independenței Israelului. Practic Ziua Independenței Israelului (Yom
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
normal și folositor de a „elimina stresul natural într-o manieră sănătoasă și satisfăcătoare.” Mai recent quakerii formulând o mărturie asupra intimității sexuale au observat că „o posibilitate pentru a mărturisi pentru intimitate este poziția pro-natalistă care este centrată pe imperativul de a face copii. Aceasta este poziția tradițională a Bisericii Romano-Catolice, învățătură care are adeziune considerabilă în rândul multor protestanți evanghelici... În această concepție, scopul principal al sexului este procreația... În acest pro-natalism, masturbarea este... greșită, la fel cu contracepția
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
lui Jacques Derrida, intitulat tot „În fața legii”, analizează aspectele meta-ficționale în structura și conținutul fabulei lui Kafka (de exemplu, situația titlului plasat înaintea corpului textului și, de asemenea, în prima linie a textului propriu-zis). Eseul lui Derrida include conceptul de imperativ categoric formulat de Immanuel Kant, precum și psihanaliza freudiană în lectura lor a fabulei lui Kafka. Fabulă este parțial menționată în cântecul „Fire in the Mountain” al formației Long Distance Calling, ca o parte recitată. În filmul "After Hours" conversația între
În fața legii () [Corola-website/Science/329056_a_330385]
-
are ca protagoniști pe Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza; "Doamna Chiajna" și "Cuza Vodă" evocă personajele istorice din titlu, iar " Cele patru Mării" este inspirată din viața lui Ștefan cel Mare. În perioada postbelică, scriitorul Ion Luca se supune imperativelor realismului socialist promovat de regimul comunist și scrie piese de teatru cu pronunțate accente sociale precum "Pelina" (dramă ce are acțiunea petrecută în perioada răscoalelor țărănești din 1907) sau piese de actualitate precum "Chiftarii" (din viața industrială a Hunedoarei), "Apele
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
înainte de flota engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
cu povești"). Opera literară a lui Dragoș Vicol are o structură fundamental lirică. Scriitorul folosește metafora de influență folclorică în descrierea plaiurilor sale natale și a oamenilor din munții Bucovinei. Prospețimea metaforei este alterată însă în anii '50-'60, sub imperativul comenzii politice, într-un patetism convențional. Volumele de versuri ostășești "Reportaj liric" (1963) și "Poeme în marș" (1969) conțin declarații de dragoste în versuri adresate „patriei socialiste” și Partidului Comunist. Orizontul liric se limpezește odată cu trecerea timpului, iar scriitorul își
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
care trebuie să ghideze cercetarea științifică. Conform principiilor , etosul științei trebuie să fie guvernat de Comunism, Universalism, Dezinteresare, Originalitate și Scepticism. CUDOS se bazează pe normele mertoniene introduse în 1942 de Robert K. Merton. Merton a descris "patru mulțimi de imperative instituționale [care cuprind] etosul științei moderne": "universalism, comunism, dezinteresare și scepticism organizat." Acești patru termeni pot fi aranjați pentru a forma CUDOS, dar "originalitatea" nu făcea parte din lista lui Merton. În dezbaterea academică actuală cel mai des este folosită
CUDOS () [Corola-website/Science/331837_a_333166]
-
l’": "J’écris" „(Eu) scriu”, "Îl m’a vu" „M-a văzut”, "Je ț’écoute" „Te ascult”, "Je l’ai entendu" „L-am auzit”. Formele conjuncte se pot folosi numai lângă verb. Pe de altă parte, la modurile personale (în afara imperativului), verbul poate avea numai subiect exprimat și printr-un cuvânt aparte, de aceea, dacă acesta nu este un cuvant accentuat, atunci trebuie să fie un pronume conjunct. Dacă verbul este impersonal, și atunci are un subiect aparent exprimat printr-un
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
au trimis mesaje”. În construcția de propoziție interogativa cu subiectul după predicat, pronumele personal subiect conjunct (în afara lui "je") devine accentuat, deoarece ajunge să fie ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență, dar detașat printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
pronume conjuncte care nu au corespondențe exacte în română, numite pronume adverbiale. Sunt două asemenea pronume, "y" și "en". Al doilea este omonim cu prepoziția "en". Sunt cuvinte cel mai adesea neaccentuate, în afară de cazul când sunt subordonate unui verb la imperativ, forma pozitivă. Pronumele "y" poate avea două funcții sintactice. Complement circumstanțial de loc. În această calitate poate înlocui un grup nominal cu orice prepoziție, în afară de "de". Exemple: Complement indirect. În această calitate, "y" poate înlocui mai multe construcții, cu limitarea
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
când este scos în evidență, luând atunci formă accentuată: "(Țoi,) reste ici !" „(Tu) rămâi aici!”, "Venez plus près (, vous) !" „(Voi) veniți mai aproape!”, "Allons dans le parc !" „Să mergem în parc!” Spre deosebire de celelalte moduri personale, în cazul formei pozitive a imperativului, complementele exprimate prin pronume neaccentuate stau după predicat (în scris cu cratima între cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
exprimate prin pronume neaccentuate stau după predicat (în scris cu cratima între cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de complement, acesta se plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa subiectului de persoana a III-a se fac cu modul subjonctiv, structura unei asemenea propoziții
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]