8,976 matches
-
și siluetele unor clădiri. Victoria armelor de distrugere asupra celor de obstrucție, comentase cândva. Cei zece ani ai Troiei reduși la treizeci de secunde de pirotehnie și balistică. Arhitectură urbană, geometrie, haos. Pentru Faulques, acea fotografie era reprezentarea grafică nimerită: incertitudinea teritorială. Amintirea discuției cu Markovic i-a smuls o strâmbătură de uimire. Croatul putea să nu aibă educație teoretică, dar nimeni nu-i putea nega intuiția și subtilitatea. Strădania de a supraviețui oricărui fapt, mai ales războiului, era o școală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
capcană mortală, un râu - obstacol ori adăpost, tranșeea putea fi fie refugiu, fie mormânt. Iar războiul modern făcea ca asemenea oscilații să fie mai frecvente și mai probabile: cu cât progresa tehnica, cu atât mai mult se sporeau mobilitatea și incertitudinea. Abia atunci ajunsese să priceapă cu adevărat conceptele de fortificație, zid, taluz, oraș vechi și relația, ori opoziția, lor cu urbanismul modern: zid chinezesc, Bizanț, Stalingrad, Sarajevo, Manhattan. Istoria Omenirii. Și observase cât de mobil făcea tehnica creată de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vreme pe gânduri, fără să spună nimic. Se așezaseră În turn și beau din berea adusă de croat: Markovic pe treptele de jos ale scării În spirală, Faulques pe un scaun, lângă masa cu vopsele. - Cum vezi, a spus el, incertitudinea e a jucătorului, nu a regulilor. Din traiectoriile posibile ale unui cartuș, numai una devine realitate. Croatul a Încuviințat Între două Înghițituri. Își privea cicatricea de pe mână. - Legi oculte și teribile? - Asta-i. Inclusiv origine microscopică a ireversibilității. - Mă surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acestui dispozitiv, dovedindu-se astfel mult mai informat decât respectivele personaje. Situația devine și mai atractivă când regizorul asigură prezența simultană pe platoul de joc a supraveghetorilor și a supravegheaților. Spectatorul vede atunci ambele tabere antrenate în conflict și percepe incertitudinea provocată de diferența de nivel informativ dintre ele. Să vezi dispozitivul de supraveghere implică vizibilitatea tuturor personajelor participante la o structură în general binară. Într-un teatru care face eforturi tot mai mari pentru a da o expresie vizibilă invizibilului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
doar „ochiul minții” ni se arată acum pe scenă, revelație a teatrului din anii ’60, de la Living Theatre la Grotowski, ale cărui ecouri se prelungesc până la Vitez sau Chéreau. Monique Borie a consacrat un amplu studiu fantomei care naște „îndoiala”, incertitudinea (real?, ireal?) pe platoul de joc... ei bine, ce facem, o arătăm sau nu? - that is the question! Punerea în scenă a unor dispozitive de supraveghere generează și ea o incertitudine asemănătoare. Răspunsurile, normal, sunt diferite. În spectacolul său, Brigitte
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a consacrat un amplu studiu fantomei care naște „îndoiala”, incertitudinea (real?, ireal?) pe platoul de joc... ei bine, ce facem, o arătăm sau nu? - that is the question! Punerea în scenă a unor dispozitive de supraveghere generează și ea o incertitudine asemănătoare. Răspunsurile, normal, sunt diferite. În spectacolul său, Brigitte Jacques-Wajeman preferă să-i lase pe Britannicus și pe Iunia singuri, sub privirile unui Nero invizibil pentru public. Ea ne propune, astfel, o versiune mai curând mentală, abstractă, a supravegherii: domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
efectele pe termen lung? Suntem doi... iar celălalt nu numai că se ferește de privirile mele, dar își mai și atribuie, pe deasupra, o superioritate care afectează firescul și echilibrul raporturilor umane. Și iată cum reciprocitatea se transformă într-o chinuitoare incertitudine. Cine este celălalt? Observ că deține privilegiile unei instanțe inatacabile, obscure și mereu prezente, în timp ce mie îmi este rezervat banalul cotidian, cu toate detaliile lui, și materia cu deplina ei opacitate. O dată în plus, „dublul” funcționează total diferit și inechitabil
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dramatice. Este un exercițiu - ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că nu întotdeauna ceea ce debutează sub semnul veseliei și al glumei se și sfârșește la fel. Jocul generează incertitudine. Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o sursă de comic, căci, în cazul unor evoluții neașteptate, ea se poate afla la originea unor descoperiri neprogramate, a unor revelații supărătoare sau a unor înfrângeri ce descumpănesc. Răsturnarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sau mai puțin evidente, depind de opțiunea regizorală. Unii regizori se mulțumesc să marcheze „transformarea” doar prin câteva semne, tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului; alții, dimpotrivă, sporesc detaliile, insistând asupra travestirii ca sursă de ambiguitate, de confuzie și de incertitudine. Oare ce-mi văd ochii? El să fie? Ce vrea să spună travestindu-se astfel? Dincolo de motivațiile strategice, travestirea „bruiază” identitatea persoanei, îi modifică aspectul, generând astfel situații favorabile amăgirilor și înșelătoriilor de tot felul, prin urmare favorabile unei excelente
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Strindberg evită de la bun început spațiul privat, cu reperele lui liniștitoare, și plasează acțiunea într-o pensiune semipublică, unde teritoriile dinăuntru și din afară nu sunt complet etanșe. În orice clipă poate pătrunde cineva din exterior... Asupra acestei case plutește incertitudinea, ea nu oferă siguranță, nu protejează. Toate detaliile, de altfel, decurg de aici: pereții nu izolează, încăperile sunt permeabile fonic. Gustav își alcătuiește planul tocmai pe aceste baze. Când se desparte de Adolf și de Tekla, el se ascunde în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a scos la iveală „dulapul” vor acoperi din nou, întotdeauna, cuvintele. Dar cui i se datorează, de fapt, această flagrantă contrazicere a realității? Doar unui discurs bine articulat și convingător? Nu cumva și nevoii de iluzii, de iluzionare? Cu această incertitudine se încheie orice comedie de bulevard unde dispozitivul de supraveghere a funcționat perfect, dar fără efecte imediate: revelațiile au rămas fără urmări. Nimic nu trebuie luat de la capăt, nimic nu trebuie refăcut, reclădit, dimpotrivă, totul trebuie să continue... aici iluziile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aș putea uita pe acel om simplu care, într-o zi, în Bucureștiul de pe vremea lui Ceaușescu, uimit la vederea cuiva care se plimba cu steagul Franței pe umeri cântând Marsilieza, m-a întrebat: „Ăsta e nebun sau e disident?”. Incertitudine ontologică prilejuită de perplexitatea pe care o asemenea nepăsare față de orice precauție securitară i-o provoca interlocutorului meu. Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit să-i răspund: „Și una, și alta!”. Practicitc "Practici" Cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
așază întotdeauna, ca Peter Brook, pe același loc, ci se deplasează întruna: intră, ies, rămân în foaier; ei știu că spectacolul se reia doar când se aude anunțul la difuzoarele din loji... Regăsim aici extraordinara variație a strategiilor de supraveghere, incertitudinea specifică societăților aflate sub control. Să te uiți pe furiș, să tragi cu urechea, să surprinzi, să derutezi „obiectivul” - practici străvechi aliate astăzi cu utilizarea tehnologiilor moderne (ecrane de supraveghere, circuite sonore). Regizori-spioni, pândind indicii care nu înșală, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de practicile specifice societăților de control și de folosirea excesivă a tehnologiei science-fiction: ecrane, circuite și conexiuni cu creierul uman, mașini de prospectare a crimei..., tot arsenalul instrumentelor de control care sperie și, totodată, fascinează publicul. Cinematograful mizează astfel pe incertitudinea care reunește panica produsă de ubicuitatea controlului și seducția neliniștitoare a imaginarului tehnologic. Spectatorul crede, deși nu îi vine să creadă... realul și irealul se confundă. În versiunea sa cinematografică actuală, „controlul” este în egală măsură constatare și proiecție, adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să se asigure că În fiecare moment al evoluției sale, pentru fiecare proiect și activitate importantă, firma va avea oamenii necesari realizării obiectivelor prezente, dar și viitoare. Planificarea resurselor umane, prin conținutul ei, vizează eliminarea dezechilibrelor sau disproporțiilor mari, a incertitudinilor și riscurilor. Prin planificare, se are În vedere În permanență adaptarea angajaților și a organizației la mediul extern care, pe măsura dezvoltării economiei, devine tot mai instabil și imprevizibil. Este tot mai mare numărul specialiștilor care susțin că planificarea resurselor
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
martorii povestesc, În rubrici privitoare la „starea de spirit” a celor deportați, Înregistrând plângerile sau protestele acestora sub eticheta de „manifestări dușmănoase”13. Sub aceeași etichetă sunt menționate și zvonurile care circulau printre deportați, rezultat direct al izolării și al incertitudinilor legate de viitor. Rapoartele Securității Înregistrează și o intensă activitate de recrutare de informatori 14 printre cei deportați, menită să faciliteze supravegherea, folosind În acest scop victimele șantajabile sau ușor de intimidat pentru a culege informații despre eventuale Încercări de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
publicațiilor referitoare la istoria și geografia din timpul monarhiei 10, figuri emblematice precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu sau Mihail Kogălniceanu. Secretizarea propriu-zisă, lăsată la Îndemâna activiștilor cu pregătire precară care lucrează direct În depozitele bibliotecilor, cunoaște același regim al arbitrarului 11. Incertitudinea este Întreținută mai departe de nevoile legitimante ale regimului, care obligă În permanență la reformularea conținuturilor cu proscriși, adică la propulsarea unor vechi stigmatizați Înspre tribunele disimulate ale propagandei oficiale 12 sau la scoaterea din circuitul public a documentelor Partidului
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
economică precisă: editurile sau revistele nu plăteau din ceea ce vindeau, ele fiind subvenționate parțial sau total. Cărțile se plăteau Înainte de a fi vândute și, uneori, indiferent de succesul de librărie. Era, pentru scriitori, un anumit avantaj. Dar și o permanentă incertitudine 50. Resursele deficitare În toate domeniile erodează stabilitatea industriei literare, scoțând la iveală eșafodajul precar, dar securizant al instituțiilor culturale dintr-o economie planificată. Dacă relaxarea centralismului În anii ’60 produce reacții de Îngrijorare din partea consacraților ce-și simt statutul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
conferirea unor conotații peiorative acestuia. Ca urmare, valoarea pentru istoria recentă a României a acțiunilor celor mai cunoscuți disidenți români - Doina Cornea, Paul Goma, Vasile Paraschiv și Radu Filipescu - a fost pusă de multe ori sub semnul Întrebării și al incertitudinilor absurde 1. Desigur, nu pot fi tăgăduite semnificația și importanța multor alte declarații, luări de poziție sau acțiuni ale unor români care au avut curajul să-și asume confruntarea cu regimul comunist și consistentul său aparat represiv (numărul disidenților și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
curent a fost superioară dinamicii rezultatului exploatării, fapt care evidențiază că ponderea activității operaționale s-a redus, iar dinamica rezultatului exploatării a fost inferioară dinamicii rezultatului financiar; 5) pe ansamblu, sub aspectul dimensiunii, activitatea a Înregistrat un regres substanțial cu incertitudini asupra evoluției rentabilității În perioada viitoare. Sursa informațională de bază pentru analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului În acest caz a fost contul de profit și pierdere Întocmit pe gruparea veniturilor și cheltuielilor după natura lor. 2.3.2
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
quick ratio) potrivit teoriei nord americane, exprimă capacitatea Întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități. În opinia unor analiști, stocurile prezintă cea mai redusă lichiditate din ansamblul activelor curente (deoarece pot apărea pierderi, Întârzieri, incertitudini În momentul punerii problemei lichidării lor), iar capacitatea Întreprinderii de a-și onora obligațiile scadente pe baza acestora poate fi amenințată. Această rată de lichiditate poate fi considerată un „test acid” În evaluarea capacității firmei de a-și onora obligațiile
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
raportului investiție/rezultate; indivizii decid să iasă din relație atunci când relația este percepută ca neechitabilă în termenii raportului investiții/rezultate. Cu alte cuvinte, când indivizii se percep subapreciați sau supraapreciați în cadrul unei relații ei tind să restabilească echilibrul. Teoria evitării incertitudinii (Berger, Calabrese, 1975; Gudykunst, 1988). Procesul de cunoaștere interpersonală a fost explicat prin tendința interlocutorilor spre reducerea treptată a incertitudinii, adică a necunoscutelor care există între interactanți în primele momente ale interacțiunii. Pe măsură ce interlocutorii interacționează, incertitudinile scad; cei doi pot
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Cu alte cuvinte, când indivizii se percep subapreciați sau supraapreciați în cadrul unei relații ei tind să restabilească echilibrul. Teoria evitării incertitudinii (Berger, Calabrese, 1975; Gudykunst, 1988). Procesul de cunoaștere interpersonală a fost explicat prin tendința interlocutorilor spre reducerea treptată a incertitudinii, adică a necunoscutelor care există între interactanți în primele momente ale interacțiunii. Pe măsură ce interlocutorii interacționează, incertitudinile scad; cei doi pot face predicții din ce în ce mai exacte în legătură cu comportamentele celuilalt și pot găsi motivații tot mai precise pentru comportamentele celuilalt. Eficiența comunicării depinde
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
restabilească echilibrul. Teoria evitării incertitudinii (Berger, Calabrese, 1975; Gudykunst, 1988). Procesul de cunoaștere interpersonală a fost explicat prin tendința interlocutorilor spre reducerea treptată a incertitudinii, adică a necunoscutelor care există între interactanți în primele momente ale interacțiunii. Pe măsură ce interlocutorii interacționează, incertitudinile scad; cei doi pot face predicții din ce în ce mai exacte în legătură cu comportamentele celuilalt și pot găsi motivații tot mai precise pentru comportamentele celuilalt. Eficiența comunicării depinde de capacitatea individului de a gestiona situațiile pe care le percepe ca fiind nesigure, generatoare de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comportamentele celuilalt și pot găsi motivații tot mai precise pentru comportamentele celuilalt. Eficiența comunicării depinde de capacitatea individului de a gestiona situațiile pe care le percepe ca fiind nesigure, generatoare de anxietate, de a elabora strategii adecvate de reducere a incertitudinii și anxietății. Teoria adaptării comunicative (Giles, 1973) concepe comunicarea ca un proces continuu de adaptare situațională reciprocă a interlocutorilor, prin adoptarea unor strategii sociolingvistice și atitudinale care să le permită obținerea unor rezultate eficiente. Adaptarea apare ca o formă de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]