4,930 matches
-
zâmbetul femeii fu foarte aproape de grimasă. ― Și dacă mor, iadul să mă-nghită. Se priviră. În ochii lui Newt apărură lacrimile și buza inferioară începu să-i tremure. Încet, toată tensiunea acumulată în trupușorul ei se elibera și masca de indiferență căzu, înlocuită fiind de o expresie mai firească: aceea a unei fetițe înfricoșate. Își împreună brațele în jurul gâtului lui Ripley și porni să plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul ei. O legănă în brațe murmurându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căsătorească cu sora lui Patricia, a afirmat că o căsătorie între două familii Imperiale ar fi foarte folositoare pentru relațiile intergalactice." În universul său înghețat, Gosseyn nu știa clar, dacă să se simtă ușurat sau tulburat. Până la urmă, ajunse la indiferență: "Doamna Strala a fost informată în legătură cu interesul bărbatului acela pentru ea?" "Cred", veni răspunsul, "că și-a dat seama singură. După părerea mea..." În mod surprinzător, comunicatul mental fu foarte neclar, aproape că nu se auzi nimic. "Da?" insistă Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
află nici una. având în vedere situația specială în care ne aflăm cu toții, care să nu-ți accepte ordinele. În mod automat. Situația specială ." Era o afirmație - legată-de-realitate, deci se încadra în judecata Semanticii Generale. Cuvintele care fuseseră rostite cu atâta indiferență mai aveau și un alt sens revelator: ...alte ființe umane la bord... În afară, desigur, de sărmanul acela tânăr mut, care-i servise omleta, era cât se poate de clar că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
milioane de fișe mentale despre tot ce se întâmpla în jur. Astăzi, într-o lume din care dictatorul dispăruse, dar frica rămăsese la locul ei, înnodată prin intestinele amintirilor, abia dacă îmi găseam locul. Îmi contemplam vecinii cu tandrețe și indiferență, depozitându-le gesturile în alveolele memoriei, fără să știu prea bine ce să fac cu ele. Chiar și-așa, trebuia să mă ascund mai bine. Maria era una dintre puținele femei superbe și răzvrătite, pe care Mama Natură sau cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala tresărea de mândrie, de emoție sau pur și simplu de indiferență. În momentele solemne, când, mimând reciproc apropierea, distanța dintre mine și cei 30-40 de copii rumeni, trimiși de părinții lor să deprindă tainele oboselii șase ore pe zi pe câte o bancă de placaj rașchetat, creștea până la proporții nevrotice, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu mâna. Chiar dormise singură, noaptea trecută? Eu unde fusesem? „Toată viața noastră, toate problemele se leagă de el. Tipul ăsta e singurul care ne poate ajuta să le descâlcim.“ „Și eu care credeam că problemele ni le facem noi. Indiferența, neatenția, lipsa de afecțiune. Tăcerile. Felul în care ne ignorăm zilnic, mințindu-ne că ne e bine, că mergem înainte liniștiți, ca un cuplu voios și fericit. Eu la galerie, tu la facultate. Seara sub plapumă, fiecare cu somnul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau prin tufișuri, mi se părea goală, lipsită de orice scop lucid: fustițe ridicate sau coborâte (uneori și pantalonași, pentru reciprocitate), degețele plimbate pe sau sub burtică (trăgând inabil de diferite boțuri de carne, într-o atmosferă de calm și indiferență), chiloței pătați cu fel de fel de lichide neprevăzute (de la urină, la cerneala din pistolul cu apă). Inevitabil, toate sfârșeau prost, riscant, cu un vecin săritor care anunța părinții sau cu vreo rudă venită mai devreme în vizită aplicând profilactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care o pipăiam de la distanță cu degetele memoriei (câteodată și cu alte degete) rămânea neschimbată: o masă atrăgătoare și parfumată de haine, pantofi cu toc, carne și păr, gata să fie examinată, înainte să dispară în canalul uitării și-al indiferenței. Dificultățile apăreau imediat ce suprapuneam imaginile. Eram proprietarul unui construct puternic, rezistent, funcțional și nici prin cap nu-mi trecea să renunț la el. În arhitectura lui se îmbinau niște așteptări ciudate, pestrițe, dar fără de care nu concepeam să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a devenit un discurs despre sine, un discurs autoreferențial - și unul de suprafață legat de criza majoră a lecturii cauzată de gustul unui public format la „școala industriei mediatice”. William Marx consideră că „poezia (literatura) poate să moară intoxicată de indiferența generală sau de propria suficiență” și vorbește despre cele trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
bisericilor. Corolarul logic al încadrării ecleziale a educației a constat în faptul că conținutul învățământului a avut în exclusivitate o coloratură religioasă. În timpul lungii domnii a împărătesei, statul habsburgic își manifestă interesul față de educație, redefinindu-și radical atitudinea față de aceasta din indiferență statală și delegare în jurisdicția bisericii în preocupare atentă și asumare directă a responsabilității. Preluarea sarcinii educaționale din frâiele bisericilor este pregătită prin disoluția ordinului iezuit, care patronase învățământul imperial, în 1773. În 1774 împărăteasa Maria Tereza aprobă Regulamentul școlar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
paradigmei latiniste ale Școlii Ardelene au fost dezarticulate a fost inițiată de I. Heliade Rădulescu (1861) în Prescurtarea sa de istoria românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aceasta se plânge adesea de: stare de febră, ochi roșii, pleoape căzute, pupile contractate sau dilatate, ten foarte palid, este slăbit și fără poftă de mâncare, doarme la ore neobișnuite, insomnie iar comportamentul îl demască prin: furt de bani, plictiseală, indiferență, dezinteres față de familie și de școală, pierderea puterii de concentrare, dispariția unor obiecte din casă care pot fi vândute ușor pentru procurarea banilor, purtarea ochelarilor de soare în momente nepotrivite, absențe inexplicabile de acasă, conversații telefonice pe ascuns, pierderea interesului
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Argeanu Teodor, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1980]
-
la un loc cu Ganea? - și i-o cerea calm, de sus. Stătură două-trei clipe unul în fața celuilalt; în sfârșit, pe chipul ei licări vag ceva; zâmbi ușor și trecu pe lângă el. Câtva timp, tăcură și, cu un aer de indiferență, generăleasa studie portretul Nastasiei Filippovna pe care îl ținea în mâna întinsă, îndepărtându-și-l foarte mult de ochi, într-o poză de efect. — Da, e frumoasă, rosti ea în cele din urmă, chiar foarte frumoasă. Am văzut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu-i mare lucru să țină o lună întreagă seceta asta!... Plecăm sau nu, Ptițân? Ippolit asculta cu o uimire care-l lăsase încremenit; subit, se făcu groaznic de palid la față și începu să tremure tot. — Mimați foarte neîndemânatic indiferența, ca să mă jigniți, i se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta! zbieră Ferdâșcenko. A cam sărit peste cal! E fenomenal de slăbit! — E, pur și simplu, prost, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe picior de egalitate și n-ar fi văzut în el cel puțin un Jupiter din Olimp. Printre cei prezenți, erau oameni care nu se întâlniseră câțiva ani la rând și care nu simțeau unul față de altul nimic altceva decât indiferență, dacă nu cumva chiar dezgust, dar se întâlniseră acum ca și cum de-abia ieri s-ar fi văzut în compania cea mai amicală și mai plăcută. De altfel, societatea era puțin numeroasă. În afară de doamna Belokonskaia și „moșulică-demnitarul“ (persoană într-adevăr importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu camelii, ca și în Tereza Raquin, producția genialei artiste atinge aceleași proporțiuni. Mâine seară joacă pe Sora Tereza. Destul de rău dacă nici mâine seară publicul nostru nu va face amendă onorabilă și nu va repara într-un chip strălucit indiferența lui de până acuma față cu ilustra artistă, indiferență ce, până în fine, nu s-ar putea explica decât prin lipsa-i complectă de gust, de inteligență și de cultură. Destulă rușine dacă și mâine seară d-na Pezzana va juca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
artiste atinge aceleași proporțiuni. Mâine seară joacă pe Sora Tereza. Destul de rău dacă nici mâine seară publicul nostru nu va face amendă onorabilă și nu va repara într-un chip strălucit indiferența lui de până acuma față cu ilustra artistă, indiferență ce, până în fine, nu s-ar putea explica decât prin lipsa-i complectă de gust, de inteligență și de cultură. Destulă rușine dacă și mâine seară d-na Pezzana va juca fără, sală plină! Din parte-ne, noi, cari totdeauna
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
al capacității și integrității. Și contra acestui privilegiu, să fie bine știut îndreptează partidul liberal toate atacurile sale. Este o adevărată mângâiere pentru noi, cari, cu multe sacrificii, susținem această luptă contra calomniei și invidiei unora, contra orbirii altora, contra indiferenței celor mai mulți, să vedem că, în sfârșit, d. Brătianu însuși deschide ochii și vede că lupta în capul celor mișei și incapabili, în contra celor onești, cari singuri sunt capabili să dea o o organizare serioasă țării. Iacă fără îndoială cea de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trebuie apărat, deși fără îndoială copiii ca atari merită asemenea compătimirea noastră. S-a închis o școală care funcționase mai mulți ani de zile și așa ni se pune înainte de toate întrebarea dacă tocmai țara noastră poate să privească cu indiferență închiderea uneia dintre puținele sale școli. Îndeosebi cea de la Panteleimon era afară de aceasta o școală specială. Erau acolo, afară de clasele primare, o școală de meserii, mai ales pentru lemnărie, și o școală pentru surdo - muți. În sfârșit, întregul institut era
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
când îndrăzneala apologiștilor crește cu mărimea crimelor, atunci țara nu poate privi decât cu scârbă o asemenea adunătură. Numai partid nu se mai poate numi, ci bandă de scelerați care desfide morala, se folosește de piroteala națiunii și de nemaipomenita indiferență morală acelui care ar avea drept sfântă datorie a ocroti pe cei slabi și a înfricoșa pe cei răi. {EminescuOpXII 224} Simeon Mihălescu, în pisma opiniunii care l-a acuzat cu atâta temei, a fost încărcat cu onoruri, mai cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de jug, și acest exemplu strălucit de imoralitate nepedepsită și triumfătoare corupe mai mult junimea unei națiuni decât tot ce cineva și-ar putea închipui. Dar cei care tolerează asemenea lucruri? Ce nume merită? Ce cauză-i îndeamnă? Slăbiciune? Incapacitate? Indiferență? Egoism? Complicitate? Să tragem vălul asupra acestor turpitudini! Ceea ce însă pune vârful acestor fapte este că criminalii prinși cu mâna în sac nu se mulțumesc de a se bucura în pace de fructul faptelor lor, de a-și lua regulat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și al Stroussbergilor. Că așa este ne-o spune tot d. Dumitru Brătianu. Multe lucruri nu sunt ceea ce-ar trebui să fie; puțini oameni sunt la locul lor. Multe rele bîntuiesc această țară și, văzând ușurința cu care lucrăm, indiferența, înțelenirea noastră, mi-am zis una din două: sau răul este atât de mare că ne-am zăpăcit, ca unul care, cuprins fiind de flăcări în casă, își pierde mințile, voind să deschidă ușa să scape o închide, în loc să ia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai culpabilă tăcerea lumii academice În care nu și-a găsit locul decât postum, ca și a autorităților timpului său, sau a acelora care s-au succedat de-a lungul timpului și care l-au privit dacă nu cu o indiferență condamnabilă cel mult cu o rezervă la fel de condamnabilă. Pentru că, din nefericire, imediat după moartea sa (1931) vocea admiratorilor și discipolilor săi, Între care: Vasile Trifu, Victor Gomoiu, Nichifor Crainic, Dimitrie Bagdazar, Constantin Angelescu, Alfred Rusescu și atâtor somități naționale și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
primară și spitalicească. neutralitate afectivă, prin detașare față de tot ce Înseamnă atitudine subiectivă cu implicații emoționale, deci fără simpatii sau antipatii, fără relații intime, dar cu păstrarea confidențialității privind actul medical. Numai că nu rareori neutralitatea afectivă a căpătat aspectul indiferenței și insensibilității la suferință. Și aici ar fi de subliniat năpustirea efectivă a massmediei Într-un asemenea tip de relații În căutarea senzaționalului. orientarea activității către colectivitate, cu accent pe sensul nobil al devotamentului față de colectivitate. De aceea medicul nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
energie vitală) ca agent vital al existenței (duh de viață În accepțiunea biblică) spunea că sufletul: se hrănește cu senzații (percepute prin organele de simț); se manifestă prin emoții (teamă, bucurie, plăcere, satisfacție); se exteriorizează prin sentimente (iubire, prietenie, ură, indiferență); se traduce prin comportament și atitudine. Astfel comportamentul ar fi forma cea mai Înaltă de exprimare a motricității care pleacă de la forma cea mai simplă, instinctuală (de satisfacere a nevoilor bazale) la forma mimico-gestuală În care mișcarea capătă un caracter
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]