5,035 matches
-
dădea mereu cîștig de cauză motivelor invocate de femeia cu care se întîlnea. Pentru toate, el era primul cu care acestea își înșelau soțul, și fiecare pretindea că are motive serioase s-o facă. Odată însă a fost smuls din indiferența malefică a profitorului. "Fii fără grijă! i-a spus femeia cu care s-a întîlnit. Pot sta cu tine mai mult. Soțul meu vine acasă tîrziu. E la cenaclu. L-a apucat damblaua literaturii. Publică poezioare prin reviste. Om în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
E un puști, nu se poate!..." Mihai soarbe încet paharul cu băutură. Ochii lui, de un calm surprinzător, cum știe că și-i are în momentele de mare tensiune, cînd își impune să se abțină, caută cu un aer de indiferență în jur. Înțelege că Petre Graur are mare dreptate cînd îi spune că, pentru un scriitor, coborîrea în cîrciumi e indispensabilă. Ar fi de ajuns să vrea și ar rămîne cu Doris pînă la ziuă. Sînt atîtea de aflat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
oprește scuturată de un frison. Îndărătul lentilelor, ochii îi stau ațintiți spre Mihai, plini de spaimă. Dar el își lasă privirea în jos. Aș fi preferat să mă pălmuiești! îi șoptește apăsat, cu reproș. De ce?... saltă Mihai din umeri cu indiferență, parcă i-ar fi spus: Te privește ce faci!, sau: Nu mă mai interesează! Oricum, sînt toxice, surîde el, să dreagă atmosfera. Conțin un alcaloid folosit în tratarea cancerului, arată spre brîndușe. Știu semnificația! clatină Liliana afirmativ din cap. Gingășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
același dinainte. Ba chiar mai bun. În celălalt însă, în sufletul căruia ai vrut să faci ordine, deja s-a cuibărit teama. Deși lași impresia că ești dominat cu ușurință, de fapt, cel care domină ești tu. Îți rezistă, cu indiferență, doar un suflet arid, cum cred că e... Liliana se oprește, înghițindu-și vorbele. Mihai mai face nu pas, apoi se rotește spre ea. Cine? întreabă calm. Știi foarte bine că-i așa! îi înfruntă Liliana privirea. Soția ta... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un timp scurt regizorul, vijelios ca un uragan. Am în mine atîția draci, c-aș acri o podgorie întreagă. La ora opt și jumătate am fost așteptați de directoare. Mai există un opt și jumătate și mîine, saltă Mihai cu indiferență din umeri, bine dispus de vin. Ora există, nu și directoarea. A plecat de urgență la Timișoara, iar de acolo, la Tîrgu Mureș. E sfîrșit de an și are de finalizat niște contracte de cercetare. Mihai cere o cafea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cvartet de coarde..." Fata aceea avea în ea răutatea unei refulate. Doris, în schimb, îl avea pe diavol. Chiar și cînd l-a ironizat. Poate că atunci mai mult ca oricînd. Un singur gest al lui Mihai, o ieșire din indiferența în care se retrăsese, și totul s-ar fi liniștit. Dar el n-a vrut. Tot așa cum nu vrea nici acum să mai formeze numărul. Își spune că e în joc demnitatea lui. Bagă fisa în buzunar și pleacă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
negative generate de acțiunile turiștilor sunt variate: extragerea unor fragmente în regim „de suvenir” din elementele de construcție a unor obiective culturale, inscripționarea rebelă sau producerea unor acte de vandalism asupra unor edificii de patrimoniu. La acestea se adaugă și indiferența oficialităților față de obiectivele de patrimoniu. Astfel, în multe cazuri sunt permise construcții inadecvate prin stil și funcționalitate în apropierea unor obiective culturale de mare interes, nu este asigurată paza siturilor istorice ce ajung, frecvent, la voia căutătorilor de comori, nu
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
producă ajunge să împiedice realizarea ei. Ratatul rămâne sub limita lui, pentru că ceilalți așteaptă ca el s-o depășească. "Ceilalți", cu așteptarea lor, devin cauza ratării și teroarea ratatului. Prins între dezamăgirea celorlalți și insatisfacția proprie, lotul lui devine mila, indiferența sau uitarea. Și totuși ratatul se poate salva. Când ajunge să spună: nu voi face nimic din ce am promis și din ce se așteaptă de la mine să fac, el transformă ratarea într-un act de pudoare tardiv și își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot. Tu de ce nu o faci cu logica? De ce să te complaci în situația de însoțitor? De ce să fii Pilade, când poți fi Oreste? Am să vă spun acum cu ce cred eu că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu o faci cu logica? De ce să te complaci în situația de însoțitor? De ce să fii Pilade, când poți fi Oreste? Am să vă spun acum cu ce cred eu că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri nu este scară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
posibil își trage substanța logica de astăzi. E posibilul de care vorbea Bachelard, posibilul lui pourquoi pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și sistemul X? Logica nu mai poate avea cale de întoarcere, nu mai poate ieși din sfânta indiferență câtă vreme gândește posibilul sub forma lui "de ce nu?". Or, în cultură, lucrurile mari nu sânt decât cele care ne privesc. Logica a ajuns să nu ne mai privească. Matematica este singura care și-a luat dreptul să vorbească despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
manifestarea unei inițiale bunăvoințe față de logică. Trebuie să te raportezi la logică acordîndu-i din capul locului un credit. Să luăm, de pildă, însuși formalismul și formulele. Credeți oare că există un lucru care prin funcționarea lui intensă să rămână în indiferență pură? Chiar și formulele termină prin a-și pierde artificialul, prin a se "naturaliza". Așa cum o navă de oțel, scufundată în apă și pusă să funcționeze, termină prin a prinde mușchi și a se integra mediului acvatic, la fel și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
familiarizare și rodare - în universul culturii. Pentru copiii de astăzi, automobilul are firescul pe care îl are o vacă, ba mai mult, pentru majoritatea lor are chiar o doză sporită de firesc. Sau putem noi spune că formulele rămân în indiferență când termină prin a se încarna în mașini? - Tocmai asta e mai grav: că se incarnează numai în mașini; mașina bate pasul pe loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spună "nu mă interesezi". Când ajunge să coboare la materie și individual, filozofia se oprește la ele numai în măsura în care sânt signata. Ea selecționează. Dacă vin cu binefăcătorism, termin prin a nu mai salva individualul. Merg chiar mai departe și spun: indiferența mântuirii generale e de fapt un imens dispreț; ea ofensează umanitatea lăsînd-o în colcăitul ei nediferențiat. Religia care se ocupă de oricine și Pierre Emmanuel care e îngrijorat de soarta băcanului nu vor arăta niciodată cine este și cine nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de obstacole ingenios construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării a rezistat arborând o indiferență mândră și concesivă. A acceptat într-un târziu, și mai mult ca să-mi facă plăcere, Carrera. Apoi câteva cutii de Lego. Apoi trenulețul. Mă dădusem oricum de gol, vorbeam prea mult și dorința mea vădită de a-l capta l-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care s-a angajat până atunci încetează o dată cu această retragere, și senzualitatea, neîngrădită de nimic, devine suverană și transformă plăcerea pură în principiu al lumii. Eliberată de spirit, dorința atinge treapta "genialității senzuale". Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se stingea lumina, nu curgea apa și nu aveam căldură, din cauza naționalismului se dărâmau biserici, mureau nou-născuții în spitale și nu puteam ieși din țară. Cum se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare, cu indiferență sau pur și simplu uită, deși în joc sânt viețile lor mutilate? Cât de castrați sufletește putem fi dacă, după tot ce am pățit, nu avem în noi nici măcar un atom de mînie? E oare chiar atât de greu de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă invită la Cracovia, pentru a vorbi publicului polonez "extrem de interesat de filozofia romînească". Mi se pare enorm: publicul polonez interesat de filozofia romînească! Apoi îmi dau seama că uimirea mea e cea nelalocul ei și că ea provine din indiferența primitivă și vinovată a românilor pentru tot ceea ce nu-i privește în mod direct. Asta și înseamnă provincialism: a crede că lumea începe și se termină cu problemele urbei tale. După 1990, când am început să ies în mod curent
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
torturați în voie pentru că sânt "departe" și, în plus, nu sânt nici creștini. Acest mod de a gândi este falimentar și, în final, el face din fiecare român o victimă potențială aflată la discreția primului acces de autoritarism al puterii. Indiferența românilor pentru tot ceea ce nu-i privește coboară în ograda fiecăruia și devine regula unei "societăți" din care orice reflex de solidaritate a dispărut. (Singura categorie solidară din Romînia: minerii.) 20 mai Friedgard Thoma a venit la Sibiu, la colocviul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpânire pe viețile noastre, ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "droga" cu nimic și dacă tot ce înseamnă "valoare" și "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenței suverane. Nebunia, în această perspectivă, este tragica neputință de a-ți pierde mințile. Nebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar și care știind, aflând, înțelegînd optează pentru imobilism și melancolie. Nebun e lucidul, scepticul, omul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atât sensul vieții tale este mai bine conturat. Exilații, cei care își părăsesc lumea lor, sânt nefericiți, se usucă și mor sufletește pentru că nu mai e nimeni care, urîndu-i, să le poată da măsura împlinirilor lor. Ei pătrund în infernul indiferenței pure. Adevărul este că bine, plin și variat nu se trăiește decât în societățile în care se urăște mult. Fericirea este indisociabilă de ura pe care o stârnești și de gândul liniștitor că, prin ceea ce ai făcut, ai lovit just
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care Lisa a considerat-o mai potrivită în propria baie.) —Lucrezi la Femme de... spuse Calvin aruncându-și privirea peste paginile capsate din fața lui. Patru ani. Se împlinesc patru ani luna viitoare, murmură Lisa, cu un amestec bine calculat de indiferență și încredere. —Și ai lucrat ca editor aproape doi ani? — Doi ani minunați, confirmă Lisa, luptându-se cu dorința de a-și băga degetele pe gât și de a vomita. Și ai abia douăzeci și nouă de ani, se minună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se adapteze la schimbarea de dispoziție, după care a început și ea să râdă. Erau ridicole amândouă! —Dumnezeule, Lisa, nu e ca și cum am vrea același lucru de la el, spuse Ashling, curajoasă. De ce te afectează? — Nu știu, își arătă Lisa indiferența cu o grimasă a buzelor. Presupun că orice fată are hobby-ul ei. 28tc "28" Birourile Randolph Media zumzăiau într-o atmosferă de sfârșit de termen. Era vinerea din iunie ce preceda vacanța bancară (ceea ce o derutase complet pe Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să fâsâie într-un mod ciudat și radioactiv) și la cele zece sticle rămase intacte. Lisa spulberă tăcerea: —Să deschidem alta? întrebă ea inocent, de parcă abia îi venise ideea. — Am putea, presupun, spuse Trix, imitând foarte bine o stare de indiferență. Sigur, de ce nu am face-o? spuse domnișoara Morley, pe care prima cană o schimbase considerabil. Dar, în timp ce Lisa începea să dezvelească dopul, ușa biroului se deschise și toată lumea rămase încremenită. La dracu’! Existau șanse destul de mari ca Jack să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
privințe, am acumulat gripe și guturaiuri, am căpătat apoi o bronșită zdravănă cu recidivă, tratată cu sulfamide, care m-au epuizat. Morala: patru luni fără nici o altă muncă În afară de miile de treburi curente. La pasivul psihicului, cam asta, În rezumat: indiferența minerală a oamenilor cu care ai de-a face. CÎnd nu Întîlnesc căldură umană, las totul baltă. E o greșeală, dar nu mă pot schimba. Pe scurt, fizicul dă buzna peste moral, care dă buzna peste fizic. Trebuie să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]