8,706 matches
-
să nu-i scape nici o nuanță adevărată, autentică, venind de la izvorul nesecat al intuiției primare, despre ce ar fi bine de făcut de aici înainte pentru a împinge și mai departe spiritul revoluționar: "Să-i luați acuma, a zis acel ins, la rând și pe medici, și pe ingineri și să arătați cum e și cu ei..." Iată de ce îi trebuie atâta timp spiritului revoluționar ca să învingă și de ce sîntem supuși atâtor erori încer-cînd să ni-l însușim: spiritul primar agresiv
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu vor fi cei mai răi, fiindcă nu-l vor nega, ci îi vor stabili doar (e drept, adăugând și hohotele lor de rîs) statuia lui vie și plină de interes pe un soclu verosimil. Cei mai răi vor fi inșii duioși, care vor vărsa lacrimi cu venerație pe fabulele lui și vor produce, ștergîndu-se cu mâna la ochi, emisiuni pentru ilustrarea ideilor și necesităților curente ale timpului, la radio, televiziune și în manualele didactice. Mi se face frig când mă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
avut toți ambiția să-și dea copiii aici și nu în altă parte: păreau nu trei sute, ci parcă o mie. Programul din ziua aceea, după cum citirăm pe un afiș, era apelul și vizita medicală. Nu trecu mult și ieși un ins care ceru foarte autoritar să se facă liniște, după care începu să ne citească numele după o listă. Erau într-adevăr foarte mulți, nu se mai terminau. Cât timp să fi trecut? O jumătate de ceas? Poate mai mult? Cutărescu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și nu Tudor, când deodată peste curtea mărginită de ziduri înalte cu ferestre mari și cu copaci bătrâni cu frunza de un verde bogat și negru se lasă liniștea. Se strigase un nume și nu răspundea nimeni. În clipa următoare insul care citea de pe listă repetă ridicând vocea: ― Preda Marin! Tăcerea reveni în timp ce mă miram de ce-o fi lipsind cel strigat. O fi renunțat de bunăvoie sau n-or mai fi putut ai lui să-l dea. Atunci de ce s-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
anumită distanță. N-am putut citi de la distanța vrută de el și atunci mă apucă de ceafă, spunîn-du-mi să nu mă aplec. Cum puteam să nu mă aplec, dacă nu vedeam bine!? Revenind după câteva ceasuri în aceeași curte, același ins care ne făcuse apelul citi apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă aflam printre ei. De astă dată îmi auzii clar numele. ― Cum? De ce? făcu tata întrerupîndu-l. Ce-a avut copilul meu? ― Copilul dumitale, zise insul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ins care ne făcuse apelul citi apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă aflam printre ei. De astă dată îmi auzii clar numele. ― Cum? De ce? făcu tata întrerupîndu-l. Ce-a avut copilul meu? ― Copilul dumitale, zise insul, suferă de miopie. N-are ochi buni! Poate să și-i strice și mai tare dacă intră la școală. N-avem dreptul să ne luăm răspunderea. Va să zică medicul cu ochelari nu admitea ca și alții să mai poarte ochelari și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și aici acești detractori pe care aveam să-i descopăr curând și în orașul lumină făceau așa un semn cu degetele desfăcute la tâmplă, că adică ceva n-ar fi în regulă cu gândirea mea. Considerați de toată lumea normali, acești inși au acest obicei curios să ne arate pe noi, cei normali, cu degetul la tâmplă. Tocmai ei, despre care afli, azi despre unul, mâine despre altul, că și-a omorât nevasta, că a fost internat pentru reale turburăm de comportament
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care îmi plăcea mie. După vizionarea la școala din sat a filmului Desfășurarea consăteanul meu Ilie Barbu, care n-are, în afară de nume, nici o legătură cu Ilie Barbu din nuvelă și din film, a fost chemat la sfatul popular de către doi inși de la raion. ― Tovarășe Ilie Barbu, i-au spus aceștia, dumneata l-ai cunoscut pe Marin Preda. Ce poți să ne spui despre el? La care Ilie Barbu, ce s-o fi gândit el și ce socoteli și-o fi făcut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
au fost îndepărtați de la preoție, 63. și dregătorul le-a spus să nu mănînce lucruri prea sfinte, pînă cînd un preot va întreba pe Urim și Tumim. 64. Toată adunarea era de patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de inși, 65. afară de robii și roabele lor, în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte. Între ei se aflau două sute de cîntăreți și cîntărețe. 66. Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catîri, 67. patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
cîte ori voiam să ies. Dînsa se ocupa de bucătărie și adesea rămînea în loc cu o umbră viorie sub priviri. Eram atât de obișnuit cu dorințele domniei sale încît, în ce mă privește, nu aveam nici o îndoială: trebuia să fiu un ins deosebit. Aspectul glorios al vieții tata îl privea cu indiferență. După dumnealui era destul să fiu un om capabil și mai ales corect. El însuși așa era și nu regreta, deși asemenea însușiri mai curînd i-au adus necazuri. Sărac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce are de făcut. Un sistem totalitar are succes doar la albine, dihănii fără de rațiune și cu un perfect instinct al ordinii. Morala care sacrifică individul în folosul speciei nu se potrivește celei omenești. Aceasta a ajuns mai departe. Pentru insul civilizat colectivitatea nu are sensul de haitic. La omul civilizat colectivismul s-a estompat. În casa asta, de pildă, eu mă simt înconjurat de strămoșii care își află locul doar în cadrele de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu numai după numărul mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei, ca și după agitația stîrnită ori de cîte ori ieșea dinăuntru un ins ce pescuia cîte un client. De regulă, la ușa șefului se înghesuiau numai solicitanți; uneori însă pica și cîte un control, altminteri anunțat din vreme. Pentru ambele împrejurări, micul dumnezeu instalat la birou avea cîte un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală: ... „Și m-am dus la do’n Zamfirescu și el m-a trimes la tovarășu’ derector. Da’ tovarășu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit de provizii. Alese una și, grăbit, se înapoie la gaură; nuca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest ins inexistent se recunoaște învins. Personajul cu care discutam eu are însă un cusur ce lipsește cu desăvîrșire modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se să Împace trei inși cu două biciclete. Se Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meteahna și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu ploaie mocănească, după un mutat de stupi din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele câteva ouă pe care le găsise În cuibare. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dispoziție, numai pentru ei, câte un apartament cu trei camere, Înzestrat cu tot confortul care putea fi imaginat pe vremea aia? Păi, toată viața lui de Învățăcel - Întâi licean și spoi student - și-o dusese În camere cu zeci de inși, În paturi cu saltele de paie și În cantine În care i se dădea mai totdeauna un sfert de pâine neagră și un castron de zeamă lungă. Ba, Încă, atunci când voia să-și cumpere vreun flecușteț pe care eu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trunchiul roții De pământ ești astăzi, mamă, De pământ vom fi cu toții. 9 martie 1988 Din volumul „Sunt un om liber - poezii”, Editura Cartea Românească, 1989. 271 Viorel V. Păun (n. 25 martie 1917 - d. 15 februarie 2009) „E un ins modest, dotat cu câtva talent poetic. E zâm bitor și înțelegător, ceea ce îi permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
casă, 2. și s-au adunat îndată așa de mulți, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvîntul. 3. Au venit la el niște oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. 4. Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus, și, după ce l-au spart, au coborît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5. Cînd le-a văzut Isus credința, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
și cîțiva peștișori: și Isus, după ce i-a binecuvîntat, a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8. Au mîncat și s-au săturat, și au ridicat șapte coșnițe, pline cu rămășițele de fărîmituri. 9. Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul. 10. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, și a venit în părțile Dalmanutei. 11. Fariseii au venit deodată, și au început o ceartă de vorbe cu Isus; și ca să-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
satul are felul său de a percepe și comunica - individul a început a fi ținut la distanță, nu mai era primit în case, cinstea din sărăcia omului nu-i mai stătea la dispoziție iar zidul tăcerii între el și restul inșilor s-a tot ridicat. În calitatea oficială pe care o avea, prefăcându-se interesat, trecea acum și pe la școală. Obișnuia să-mi pună întrebări de genul acesta: Ce părere aveți despre X, Y și Z?»; Cum vedeți rezolvarea problemei cutare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
6 martie 1958 este arestat și Alexandru Zub în timp ce călătorea la București, chemat printr-un telefon suspect din partea Uniunii Scriitorilor. Autoarea este transportată sub arest la Iași, ca martoră în proces. După ample dezbateri justiția comunistă a condamnat doar 9 inși dintre cei implicați, Alexandru Zub, Aurel Covaci și autoarea primind condamnări severe. După 2 ani de la arestare autoarea este eliberată comunicându-i-se că a fost iertată de încă 2 ani ce-i mai fuseseră dați, ca semn de mărinimie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]