4,420 matches
-
și broboada neagră ! Cărmăzan trage mult enorm ! de înmormîntare (și de praznic, unde primarul dezbate cu preotul misterul de nepătruns al alegerii unui cuvînt de gen feminin, sulă, pentru a desemna un organ masculin sula) și trebuie să spun că insistența lui m-a mișcat ; sigur că n-aș mai vrea să văd în viața mea un film de-al lui, dar l-aș lăsa să-mi filmeze înmormîntarea. (și nici nu m-aș supăra dacă ulterior ar distribui produsul în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
descreierați care fac Babu ! Babu ! Babu ! . și tot aș fi fost dispus să le fac galerie dacă măcar în luptă s-ar fi mișcat entuziasmant de bine, dar spectaculosul mișcărilor (și al musculaturilor) ne e băgat în ochi cu atîta insistență (prin stop-cadre, ralantiuri și accelerări nonstop), încît impresia finală e una de poză adică de static. S-a spus despre Stăpînul inelelor că e mai mult un joc video decît un film, dar era film toată ziua : avea nu numai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu mine. Nefiind agreat de pastor, m-am gândit că e bine să nu mă mai ocup decât de grupa Școlii de Sabat. La alegeri nu am vrut să mai accept nici o slujbă în Comunitate, deși am fost rugat cu insistență. După doar trei sabate de la alegeri, mi-a fost luat și dreptul de a fi instructor, cu toate că până atunci fusesem Dirigintele Școlii de Sabat. Acest drept nu mi-a fost refuzat doar mie, ci și fratelui Lupu Vilson - Responsabilul cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de misiune, și proiecte foarte îndrăznețe, am fost numit Responsabil cu proiectele sociale ale Bisericii și de asemenea am fost numit coordonator al proiectului ,,Din nou Acasă”, având experiența proiectului din comunitatea Filadelfia, care a ieșit foarte bine. Însă... la insistențele fraților din Comitet și ale fratelui Rică, am acceptat să-l ajut pe fratele Rică în proiectul de la Cotu Ciorii. De sărbători (la sfârșitul anului 2011), am ajuns la ei, împreună cu pastorul Adrian Andrei și le-am dus câteva alimente
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu toate astea el, Ion Iliescu? Băiat studios, Ion intra în 1949, ca bursier, la Politeimica. Peste un an, în 1950, era cooptat (interesantă exprimare!) într-un grup de studenți bursieri pcntru studii în străinătate. Unde? La Moscova. Să reținem insistența lui Iliescu pe cuvântul bursier, care induce în conștiințe ideea de tânăr studios: a intrat la Politehnica că bursier, a fost cooptat, într-un grup de bursieri, pentru studii în străinătate. Ion al nostru era chiar bursier. Numai că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
puse de către BNR la dispoziția fostului Minister al Comerțului Exterior și Cooperare Internaționale. Aceste grave ilegalități au fost sesizate Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție din 2 septembrie 1995, fără să se declanșeze urmărirea penală a vinovaților. Cu toate insistențele, inclusiv cele ale mass-media, procurorul general din acel moment, Vasile Manea Dragulin, a păstrat o tăcere totală, și destul de stranie, față de această uriașă delapidare a valutei României. Potrivit Raportului Curții de Conturi, la data de 31 decembrie 1989 Rezervă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
regimul Iliescu ar fi menținut în vigoare protocoalele, încheiate încă din 1958, care puneau la dispoziția forțelor militare sovietice - în caz de conflict - porturile Românești de la Marea Neagră și de pe Dunăre. Această, în ciuda stăruințelor experților MAE, care i-au soucitat, cu insistență, lui Iliescu anularea protocoalelor. În caz contrar, forțele militare ruse se puteau desfășura în România, pe baze legale, fiindcă intrarea lor în țara sa nu mai poată fi asimilată, din punct de vedere al dreptului internațional, cu o invazie. Or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pentru ca această operă umană să mai dăinuie peste veacuri și veacuri! Unii turiști se plimbau urcând până la anumite etaje ale turnului. Aș fi vrut și eu să mă amestec printre temerari, dar n-am vrut să-mi supăr fiica prin insistența mea către temeritate. Am colindat apoi piețele învecinate cu forfota turiștilor, îndemnați la tot pasul de negustorii de toate culorile, care-și etalau cu nonșalanță mărfurile tot mai atractive. Nu poți trece fără să nu cumperi un cât de mic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar consecințele nu sunt asumate decât prin insistența prefăcută a celui care relatează tărășenia de a nu da curs unui act de cruzime gratuită. Însă bătaia de joc e spiritul carnavalului, farsa trebuie expusă publicului, de aici și caracterul de spectacol al întregii aventuri. Astfel, momentul 1 Aprilie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru a actualiza opera lui Caragiale este cea a distopiei. Ne aflăm în punctul cel mai depărtat de opera lui Caragiale, într-un interstițiu imund, într-un spațiu de hrubă sau unul de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu i-a găsit răspunsul. Jurnal - Călinești Miercuri, 17 iulie 2002 - Călinești ... după Dărmănești înainte de Calafindești, paralel cu Pătrăuți, pe drumul spre Rădăuți. Cam astfel aș putea situa geografic conacul în care Consiliul Județului Suceava la propunerea lui Liviu prin insistența și perseverența doamnei directoare economistă D. Blaj la insistuția mai sus amintită, s-a organizat tabăra de pictură, a doua din vara aceasta, pe care o onorăm cu prezența. Izolați total de restul lumii, în vârful unui deal acoperit masiv
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun, bravii noștri domni care pe la 1409 nu mai pridideau cu războaiele... Fiind la Leipzig, mi-am amintit de o discuție avută prin 1971 la Berlin cu ministrul culturii, căruia îi solicitam cu insistență programarea "în capitală" a unui concert al Filarmonicii naționale. Cu un aer sfătos și doct mi-a explicat că și în "prezent", ca și în "alte vremuri" centrul muzical al "Germaniei" este Leipzigul, după cum centrul artelor plastice a rămas Dresda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cerb, și cerbul nu putea lipsi din film, ba că n-a ieșit o turmă de mistreți, și fără mistreți nu se poate... După prelungiri și prelungiri și depășirea de multe ori a bugetului inițial, în sfârșit cu amenințări și insistențe "ieșiseră" și cerbul, și mistreții, și fazanii, și tot ce adunase Noe pe Arca lui. Eram bucuros că în sfârșit punem punct, când mă sună șeful echipei de filmare și-mi spune că mai au nevoie de câteva zile "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mele intervenții și solicitări și bunelor relații cu autoritățile chiliene, scoaterea la licitație a societății a fost programată "pentru sfârșitul perioadei de privatizări", aceasta putând dura un an, doi, sau chiar mai mult, așa că aș putea veni în concediu. La insistențele mele mi s-a comunicat decizia de a-mi încheia misiunea și a mă reîntoarce în centrală. Apreciam că-mi făcusem datoria de șef de misiune în cei doi ani de mandat, că relațiile pe toate planurile și la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost ca atare un eveniment de excepție în viața culturală a Veneției, prezența autorităților și a oamenilor de cultură fiind la înălțime. De menționat că și sediul Institutului, un palat din secolul al XVIII-lea achiziționat de Guvernul României la insistențele lui Nicolae Iorga, arăta foarte bine, ultimii doi ani de zile palatul fiind un șantier unde s-a lucrat non-stop. Înainte de inaugurare cu câteva luni de zile, apăruse problema mobilării spațiilor și "decorării" lor. De mobilarea cu strictul necesar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am ajuns și noi la "Acordul de colaborare antarctică"). Însă, în ceea ce privea Acordul de colaborare cultural-științifică, chiar cu riscul "unui document în plus", nu puteam să las în vigoare un Acord încheiat în 1968. După aproape trei ani de insistențe, reveniri, adăugiri și modificări, Acordul era gata! Mai lipseau semnatarii. Un alt document negociat la "sânge" a fost cel privind eliminarea vizelor pentru deținătorii de pașapoarte simple. În martie 1992, se semnase la București o "Înțelegere privind desființarea vizelor pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
festival și planificat să se joace numai de două ori (acesta fiind un aspect incomod al festivalurilor, căci se joacă prea puțin pentru a permite unui proiect să-și trăiască viața). Ellen Însă nu s-a dat bătută și, la insistențele ei, am reluat În toamnă la New York spectacolul, Încercând să adaptăm totul la spațiul Închis. Copaci vii, aduși din serele din New Jersey, pământ și iarbă „organică“ erau plasate cu grijă În spațiu. Cu ajutorul scenografului japonez Jun Maeda (un meșter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
s-ar zice, ești! spune el ironic. De-al nostru, trup și suflet, ești! Moldova te vrea; vrea ce vrem noi, "marii boieri"! De ce nu?! De ce nu?! întreabă Negrilă ploconindu-se. Isaia rânjește dezvelindu-și dinții de cal, cedează chipurile insistențelor, dar, cu aceeași modestie, cu aceeași roșeață în obraji spune: Sunt uluit. M-ați zăpăcit... Nu m-am gândit niciodată... În fond, de ce nu? își ia seama după ce cugetă adânc și începe să viseze. Dacă "mă cere poporul"!?... Mă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
excepție, l-am găsit întotdeauna foarte greu pe Gălbenuș, după căderile sale de la etaj: refuza, pur și simplu, să colaboreze cu noi, căutătorii lui disperați. Degeaba Dani și cu mine, bătând în lung și în lat „curtea”, strigându-l cu insistență pe nume și stârnind astfel bănuieli și ironii, degeaba zornăiam cutia cu „Whiskas”, la al cărei zgomot țâșnea spre bucătărie oriunde s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trimis în mai multe rânduri alimente prin soția mea studenta Marta Miron, căsătorită Moise. Primită în incinta închisorii cu pachetul cu alimente, a fost legitimată și apoi a fost speriată că va fi pedepsită pentru ceea ce face. Deși speriată, la insistența mea, a mai mers de două ori cu alimente la colegii ei de an. Cu acest prilej „colonelul” Karol Popik i-a propus soției să divorțeze de subsemnatul dacă vrea să lucreze în învățământ. Era pedagogă la Liceul „Elena Doamna
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
despărțit și stomacul meu s-a îndreptat către un restaurant din centrul orașului. După ce am mâncat enorm am adormit din nou, de data asta în restaurant. Nu știu cât am stat adormit la masa mea, dar chelnerul m-a trezit cu multă insistență. Vroia să fie plătit pentru că munca lui se terminase. Te-am visat, și el m-a întrerupt din somn. L-am privit cu furie și tristețe. M-a întrebat dacă sufeream de mal d’amour. I-am răspuns: De ce mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
promisiune despre o viață nouă. Pentru „ideile” mele muzicale, Stig Gustav Sjöberg, organist la Biserica „Sankt Göran”, mi-a propus să ne vedem, vrea să compună muzică pe poemele mele. Dorin Tudoran, împreună cu fiica lui, Alexandra, au venit la Stockholm. Insistențele mele pe lângă Institutul suedez au dat „roade” pentru prima oară. Împreună cu Andrei (Bart) am încercat să-i arăt lui Dorin „orașul marțial”, deși abia mă țineam pe picioare după o gripă. Am fost și la Uppsala, invitați de Marianne (Sandels
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ploaie de stele! Nu sunt sigură, dar cred că veneau din Leonidele. M-am simțit toată ziua în așteptarea a ceva, și acel „ceva” a venit târziu, ca o declarație de iubire din înalt, pentru toți cei care privesc cu insistență cerul. Păcat că în timpul nostru nu se poate contempla bine cerul noaptea, din cauza norilor groși, dar mai ales din cauza desfrâului iluminării, de parcă omul și-a făcut „constelațiile sale” pe pământ. Îmi place să văd orașele luminate din avion, dar când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Jean Marais și Jacques Perrin: într-adevăr prost! Pfui!!! Tocmai am vorbit cu tine la telefon. Mă simt fericit, dar într-un fel ciudat: abstract. Sunetul vocii tale se repercutează încă între pereții bietului meu cap: sug vibrațiile tale cu insistență și pasiune, cum făceam când eram un băiețel care sugea înghețata ce se topea de căldură. Scuză-mi realismul infantil! Sunt într-adevăr neliniștit de sănătatea ta! Ce e ciudat e că am același simptom, eu care fumez 40 de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să plec, și ei să mă urmeze până acasă. Am înțeles repede „strategia” lor și dispăream înainte ca ei să mă urmeze, alergând și luând din mers taxiuri de pe bulevardul Kiseleff. Noaptea era și mai groaznic: mi se bătea cu insistență în ușă, cu o cheie parcă. Inima îmi bătea gata să-mi sară din piept. Auzeam pași care se apropiau, se îndepărtau și se apropiau din nou, încercând să deschidă ușa. N-am deschis niciodată. Asta era „recompensa” că nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]