4,125 matches
-
teorii mult dezbătute În epocă, În domenii ca filosofia limbajului, lingvistica, semiotica, pragmatica, psiholingvistica, sociologia, logica ș.a. Dintre acestea menționăm: 1) gramatica generativă chomskiană, care introduce conceptele de competență și performanță lingvistică (competența trimite oarecum la ideea de modularitate a intelectului) și pe cele de structură de adâncime și structură de suprafață (primul ar corespunde formei logice, cu care autorii teoriei pertinenței vor opera), 2) dezbaterile privind presupozițiile, implicațiile, implicaturile, 3) aspectele legate de legile discursului, postulatele de sens și de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
complicat de descifrare a sensului unui enunț. Sperber și Wilson au construit teoria pertinenței pe baza, așa cum am precizat mai sus, a doua principii fundamentale preluate de la Grice și Fodor: 1) inferența joacă un rol crucial În comunicarea verbală, 2) intelectul uman este structurat pe module, acestea avînd roluri diferite În prelucrarea enunțului. Este evident că, pe aceste baze, teoria pragmatică a celor doi a intrat profund În zona psihologiei, a psihologiei cognitive În special. Ca elemente noi aduse de Sperber
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
structura de personalitate în funcție de maniera reușită sau nereușită în care comunică, utilizând cuvinte, gesturi, atitudini și mimici specifice și dând prioritate anumitor canale de exprimare așa-numitele canale "privilegiate" situate, după caz, la nivelul imaginii sau al imaginarului, la nivelul intelectului, al simțirii sau al acțiunii. O bună evaluare a comportamentelor este o premisă a intercunoașterii, iar aceasta înlesnește comunicarea" (Golu, P., 2003, p. 225). Relațiile interperceptive (intercognitive). Între oameni, cuvâtul, gestul, mimica, privirea sunt direct implicate în comunicare, dar și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar "mai sunt alimentate menționază H. Corneluis și Sh. Faire (1996) și de procesele profunde, inconștiente idei neconturate, relații neexplorate, intimități nerezolvate" (p. 139). În opinia celor două specialiste australience, controlul emoțiilor (negative) "este ameliorat prin înțelegerea interacțiunii intime dintre intelect, organism, energie, afectivitate, gânduri și acțiuni" (p. 140). Știind că în cea mai mare măsură șansele calmării sau a stingerii unui conflict depind de mediul emoțional al persoanelor implicate, H. Cornelius și Sh. Faire (1996) propun următoarele conduite (pp. 154-156
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prima fază apare nevoia zilnică de a bea "un păhărel", apoi două ... trei..., și așa se ajunge la alcoolismul propriu-zis, cu toate consecințele sale negative: gastrita alcoolică, congestia ficatului care poate duce la ciroză, miocardită alcoolică, dereglări psihice și scăderea intelectului și a capacității de muncă, psihoze, delirum tremens (nebunia alcoolicului). Dacă "bolnavul" este animat de bune intenții și are suficientă energie și voință, atunci dispune de șansa de a se lecui de asemenea patimă. Tratamente populare Deși un cunoscut proverb
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
până În străfundurile sinelui și, prin urmare, În fondul problemei. Sens: Pe parcursul lungului său drum către reincarnare, descris În Cartea tibetană a morților, sufletul celui mort Întâlnește monștri Înspăimântători; o voce Îi spune: „Află că acești monștri sunt personificarea propriul tău intelect. De Îndată ce Îi vei recunoaște, vei fi izbăvit!” Într-un fel sau altul, subiectul trebuie să-și accepte și să depășească latura Întunecată a personalității. Capcană: Tranzitul nu are efecte nefaste, are mai degrabă ceva iminent, inevitabil. Adevăratele probleme survin abia
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
din minereul brut al aparențelor o cunoaștere ultimă. Sens: Niciodată expresia „a scormoni până-n adâncul minții” nu a fost atât de potrivită! Capcană: Există adevăruri care ucid, mai ales dacă sunt azvârlite cu brutalitate. Aici, există riscul de a lăsa intelectul să domine, În detrimentul sensibilității. Exemplu: Ariane (vezi tema de la p.) 1987: Pluto În tranzit peste Mercur natal, În Scorpion și În casa a IX-a. „În meseria mea de profesor aveam impresia că Îmi scapă ceva, că nu analizez lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
iritabilitate; - ostilitate verbală de nivel ridicat; exprimarea sentimentelor față de ceilalți prin țipete, ceartă, amenințări verbale, critică exagerată; - nivel înalt de traumă; - temperament preponderent sangvin; - potențial ridicat de depresie (se impune tratament de specialitate); - nivel ridicat de coping; - nivel slab empatic; - intelect elementar, operativitate scăzută; - pesimism, tendință spre comportament asocial; - dependentă, visătoare, introspectivă, atitudine negativă de grup, naivă în relații interpersonale, stângace, dificultăți de integrare; - uneori lipsă de imaginație, are sânge rece în situații periculoase; - decisă, crede că nu are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de sine; - nivel ridicat de depresie; - nivel înalt de traumă; - nivel mediu de coping; - nivel ridicat de negativism; - resentimente la un nivel ridicat; - ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - agresiune fizică - nivel ridicat; - suspiciune, iritabilitate, instabilitate, ostilitate verbală - nivel ridicat; - intelect elementar, operativitate scăzută; - afirmativă, sigură pe ea, independentă, tendință la duritate, agresivitate, autoritarism - nu recunoaște autoritatea altuia; - egocentrică, rigidă, interesată de viața lăuntrică; - oscilează între a fi practică, a nu face nimic la întâmplare, preocupată de detalii, a avea sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
anumite căi ale cunoașterii, asemenea credinței, artei sau dragostei, unde rațiunea nu poate servi drept metodă supremă de validare. O operă de artă nu este frumoasă deoarece este confruntată cu rațiunea. Un balet are foarte puține lucruri în comun cu intelectul. Dar putem să argumentăm dacă trecem de la conceptul de "rațional" la cel de "rezonabil". În timp ce raționalul derivă direct din rațiune, rezonabilul este doar acceptat de aceasta. Ne situăm într-o zonă a incertitudinii gândirii sau acțiunii, unde considerăm rezonabil să
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
empirică a acestuia este reprezentată de „discursul narativ” al bolnavului care-și expune propria sa suferință, resimțită ca o „schimbare” de factură anormală a naturii sale. Latura științifică a „discursului clinic”, reprezentată prin „discursul medico-psihologic” este rezultatul unei elaborări a intelectului analitic-cunoscător al medicului sau psihologului, care, plecând de la informațiile cuprins în conținutul „discursului narativ” al bolnavului, elaborează printr-o „codificare științifică” relatările subiective, trăite de acesta, sub forma „simptomelor clinice”. Discursul epistemic final este rezultatul unei duble analize clinico-psihologice de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
omul îl poate avea despre el însuși”. Din aceste considerente, K. Jaspers insistă asupra faptului, că dincolo de aspectele empirice ale practicii clinico-psihiatrice, „medicii psihiatri trebuie să învețe să gândească”, metodologia fiind fundamentată pe atitudinea reflexivă, care este un act al intelectului. Raportul „obiect-metodă” în psihopatologie Gândirea obiectului, atât în psihologie medicală, în psihiatrie, dar mai cu seamă în psihopatologie, nu se poate constitui ca „atitudine metodologică” decât după precizarea naturii obiectului. Pentru K. Jaspers, „obiectul psihiatriei este omul” și în această
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la examenul clinic. În psihopatologie, psihodiagnosticul utilizează următoarele tehnici de investigare (R. Meili, J. Delay și P. Pichot): 1) Testele mintale (testele de inteligență, de percepție simplă și de memorie) urmăresc punerea în evidență a unor situații de deficiență de intelect sau a unor stări de deteriorare (leziuni organice cerebrale, demențe etc.), precum și a unor stări defectuale post-procesuale (de regulă post-psihotice). 2) Testele de personalitate vor utiliza fie chestionarele (MMPI, Cattell, Eysenck), fie testele proiective (TAT, Rorschach, testul pomului, testul persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alteralitate sau de anormalitate psihică a „cazului” sau a bolnavului psihic. Dar din punct de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a personalității individului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt tulburările care privesc construcțiile intelectuale, adaptate la circumstanțe. Din punct de vedere psihopatologic, ele au o mare varietate de manifestări, descrise in mod special de E. Dupré. Acestea sunt următoarele: a) Sărăcia imaginativă este specifică persoanelor cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației apare de regulă în cazul stărilor de excitație euforică din cursul crizelor maniacale, în beția alcoolică, dar în special în cursul delirurilor. c) Fabulația este tulburarea psihopatologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității și are două aspecte. Pe de o parte, aceste sindroame privesc perioada formării personalității și a sferei intelectuale (creștere, maturizare, individualizare, formarea Eului, identitatea persoanei); iar pe de altă parte, privesc descreșterea sau degradarea ca formă de „degenerescență” a intelectului și a personalității individului respectiv. În primul caz avem de-a face cu stările de arierație mintală, sau oligofreniile, și cu psihopatiile, pe când în cel de-al doilea caz, cu demențele și cu stările defectuale post-procesuale. Al doilea punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stări de onirism cu halucinații și obtuzie confuzională, în special în fazele de debut. Sindromul demențial Termenul de demență este sinonim, în limbajul curent, celui de alienație mintală, pentru a desemna, în sens general, prezența unei tulburări psihice care afectează intelectul, facultatea discernământului și conduita unui individ. Ph. Pinel considera demența ca fiind o slăbire, mai mult sau mai puțin profundă, generală, a facultăților mintale, în opoziție cu delirurile care nu se însoțesc de o slăbire psihică generală. A. Porot definește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eficient. Nevoia stringentă a unei clasificări clinico-psihiatrice a tulburărilor psihice vine din necesitatea de adaptare a medicului la practica curenta psihiatrică. În sensul acesta orice clasificare pentru a fi explicită și acceptabilă trebuie să reprezinte o acțiune de cunoaștere a intelectului, care să aibă ca „obiectiv metodic” ordonarea coerentă și clară a tulburărilor psihice. În felul acesta „clasificarea bolilor psihice” va putea deveni un veritabil instrument de organizare a „discursului epistemic clinico-psihiatric” și un instrument de orientare în practica clinică curentă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerabilă a vigilității bolnavului până la starea de comă de diferite grade. În general acest tip de tulburări au un caracter reversibil. 2) Reacția organică cronică sau demența este cea în cursul căreia asistăm la o degradare globală și progresivă a intelectului, memoriei și personalității fără modificări ale stării de conștiință. Tulburările menționate au un caracter progresiv și ireversibil. În fazele incipiente se notează prezența unor tulburări emoțional-afective (anxietate, stări depresive, iritabilitate, explozii emoționale), stări de perplexitate sau o atitudine de suspiciune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primele (vasculare, toxice, traumatice, infecțioase etc.). Acest grup de tulburări este caracterizat printr-un proces degenerativ cu evoluție clinică progresivă, printr-un prognostic grav și ireversibilitate. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul demențial se caracterizează printr-o afectare globală a intelectului, memoriei și personalității, dar fără tulburări de conștiință. Evoluția clinică este îndelungată, progresivă și ireversibilă. În cadrul acestui sindrom se notează următoarele tipuri de tulburări psihopatologice: tulburări de memorie, atenție, gândire, înțelegere, tulburări ale stării de dispoziție afectivă, de personalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și o importantă diminuare a simțului critic și moral. Bolnavul prezintă o stare inițială de expansiune euforică, pe fondul căreia se dezvoltă un delir expansiv de tip megalo-maniac. Ulterior, datorită degradării globale a personalității, asistăm la o slăbire considerabilă a intelectului, apatie, indiferentism și instalarea unui delir melancolic cu note ipohondriace. b) Sindromul neurologic se manifestă printr-un mare polimorfism de semne clinice care traduc un deficit funcțional, în primul rând motor. În sensul acesta notăm următoarele: dificultăți de mers și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât personalitatea, cât și comportamentul bolnavilor. În cazul copiilor epileptici, apar unele modificări psihopatologice specifice de care suntem obligați să ținem seama, întrucât ele impun măsuri speciale de educație și îngrijire ale acestora După Bradley, modificările psihopatologice comportamentale și de intelect ale copiilor epileptici sunt de două feluri: a) Tulburări psihice primare, constând din următoarele: - labilitate mare a dispoziției cu variații extreme, - iritabilitate exagerată, - hipermotilitate de tip hiperkinetic, - reacții oscilând între încetineală și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare și vâscozitate mintală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizează prin următoarele aspecte: - slăbirea forței morale, - tulburări de caracter, - o anumită stare de dezechilibru psihic, - dificultăți de adaptare-integrare socială, - tulburări legate de sfera sexualității, - un tip de constituție de natură psihastenică, - intelect de limită, - labilitate emoțională cu imaturitate afectivă, - stări complexuale, în special complexe de inferioritate, - situații de dependență. Am putea considera aspectele mai sus enumerate ca fiind proprii naturii individului, sau având un caracter „endogen”. La acestea se mai adaugă o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
QI cuprins între 55-70. În grupa Supradotaților nu se fac diferențieri de clasificare în raport cu valoarea QI. Graficul de mai sus consemnează de asemeni „stările intermediare” cuprinse între „medie” și „extreme”. Astfel, între stările de Retard și Media normală sunt cuprinse Intelectul de limită cu un QI cu valori între 70-80 și Deficiența normală cu un QI cu valori între 80-90. Între situațiile de Supradotare și Media normală se interpun cazurile de tip strălucitor cu un QI cu valori între 110-120 și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În aprecierea stării de arierație mintală se discută doi factori: factorul deficitar (intelectual) și factorul relațional. Tot în cadrul deficienței intelectuale se mai notează și o dizarmonie a dezvoltării inteligenței (noțiunea de heterocronie introdusă de R. Zazzo). Separat de deficienții de intelect, se mai discută și noțiunea de pseudo-debilitate sau falșii debili (F. Dolto), prin carența afectivă, precum și aspectele de pseudo-debilitate prin regresiune, legate de stări nevrotice sau psihotice (Spitz, M. Klein). Debilitatea poate fi influențată negativ și de relațiile părinților cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]