4,886 matches
-
minunat, faceți asta în fiecare zi? A urmat o serie de râsete isterice. —În fiecare zi? Deloc!!! Deloc! La ocazii speciale, vacanțe bancare, chestii de genul ăsta. — Nu ne vei pârî lui Jack, nu? adăugă Trix. Mai dădu din gene, ironică. De parcă... —Tu unde lucrezi? Ce anume faci? îndrăzni Trix să întrebe. Mai își aruncă părul într-o parte, iar ochii ei oblici păreau atotștiutori, făcând-o să pară din nou misterioasă. —Sunt dansatoare exotică. Aceste cuvinte făcură să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi amuzăm. Păi, asta nu ar trebui să fie greu, spuse Ted, dregându-și vocea și aranjându-și părul. Ted Mullins, cel mai amuzant om din Dublin, raportez, să trăiți. S-ar putea să fie un pic prea mici pentru comedia ironică postmodernistă, spuse Ashling, cu strângere de inimă. Aș spune că Cei Trei Porcușori ar fi mai mult pe placul lor. Vedem noi, o corectă Ted. Oamenii subestimează inteligența copiilor. Să apăs din nou pe sonerie? A durat ceva timp până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu i-ai cunoscut încă. —Mai bine zis, îl corectă Joy, nu există străini, există doar iubiți pe care nu i-ai cunoscut încă. Nu există străini, există doar foști iubiți pe care nu i-am cunoscut încă, spuse Ashling, ironică. Ea a rămas încordată până când l-a văzut din nou pe Ted, duminică după-amiază. A încercat din răsputeri să nu întrebe, dar până la urmă a cedat: —Ted, îmi pare rău, dar era acolo? Când Ted a dat aprobator din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a întors, am remarcat că mi-a văzut mașina, iar farurile autovehiculelor care treceau pe acolo i-au luminat fața surprinsă. Am așteptat până a intrat grăbită în fortăreața în stil Tudor, apoi am pornit spre casă, cu vocea ironică a lui Jane Chambers răsunându-mi în urechi: „Voyeurule!, - Voyeurule!“ Ajuns acasă, am auzit dușul curgând în baie. Ușa de la dormitor era deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms care-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adormi, cu capul pe brațe, deasupra mesei pe care era întinsă harta aceea faimoasă și fragilă. Îl trezi bătaia a două degete subțiri, dar puternice pe umărul drept; era bibliotecarul cel bătrân și pe jumătate orb, care, cu o expresie ironică în ochii înroșiți mărginiți de pleoapele pline de riduri, îl întrebă: — Grea învățătură, nu-i așa? Gajus se îndreptă de spate și încuviință. Iginus spuse, cu un dispreț plin de mândrie: — Gândește-te că tot ce te obosești tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândea bucuros că avea doar douăzeci și șase de ani; avea proiecte pe termen lung, “îndelungata domnie a nepotului lui Augustus“, minunatul, ordonatul, pacificul imperiu din mare nostrum al secolelor ce aveau să vină. I se întipărise în minte încurajarea ironică, jignitoare a lui Sertorius Macro: „Ai deja cu patru ani mai mult decât avea Augustus când a luat puterea“. Poate că și Macro începea să-și amintească. Apropiindu-se de hartă, se împiedică pe pardoseala strălucitoare de marmură și mozaicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clipă și răspunse: — Vreau să-ți dau un exemplu. Privește lumina lunii: nu știm ce este, însă ne luminează pe toți la fel. Vitellius se uită la lună fără să înțeleagă, și surâsul lui servil se prefăcu într-o strâmbătură ironică. Împăratul însă continuă: — Tatăl meu a spus într-o zi: „Ochii noștri nu văd prea bine, urechile nu aud, însă mintea noastră merge mult mai departe. Oamenii nu știu că, deși luptă cu atâta cruzime, deși vorbesc, discută, se roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce se substituie succesiv, deși eu aș dori să rezist: În zona cea mai ascunsă, eul se modifică și modifică și registrele expresiei prin care se manifestă; astfel, se trece de la registrul solemn al primei faze la registrul familiar și ironic al maturității; ceea ce este important se leagă de potențialul de autenticitate pe care reușești să-l captezi din aceste avataruri ale eului și ale ființei. Cei mai mulți trăiesc În convenții și stereotipii mult mai comode decât asumarea pe cont propriu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai tinere - generații literare. Intermezzo se deschide cu „Un Început posibil de roman“ și se Închide cu „Un posibil sfârșit de roman“: scurte capitole (de nouă și respectiv șapte pagini) susținute de o voce naratoare emancipată, Încrezută chiar, cultivată și ironică. Începutul pendulează Între două maniere narative: una strict descriptivă, „obiectuală“, reluare a scriiturii de tip nonveau roman; și alta colocvială, adresare către „iubiții cetitori“, cu miza pe efectul deconspirării convenției romanești. Cele două maniere se Împletesc continuu, Într-un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de redimensionare a Întregului; dar și: lungimi nejustificate, prețiozități inutile, ceva exces În poza trufașă a personajului principal și În cea ironică a naratorului. Important e că Intermezzo are, dincolo de defecte, substanță reală și rezistă la analiză. Romanul ar putea fi și psihanalizat, pornind de la indicarea repetată a unui „arhetip“ al iubirii lui M. („Eu nu o iubesc decât pe E.“ etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
teribilă, nostalgică de vechiul Charlie, cel care mă iubise atât de mult și irecuperabil. Oare de ce îmi e atât de greu acum să-i spun câtă nevoie am de el? Dacă încerc, descopăr cum cuvintele mele se transformă în ceva ironic și glumeț, de parcă mi-aș fi pierdut abilitatea de a comunica orice emoție autentică fără să mă jenez. Am mai rămas acolo în liniște puțină vreme, apoi am vorbit blând spre ceafa lui încă aplecată. —Charlie. Cina e aproape gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
garnitură de cartofi prăfiți pe care o mâncase singură în holul hotelului cu două ore mai devreme. Friptură, cartofi prăjiți și un singur pahar cu vin roșu (“Vinul casei? Cum adică ‘vinul casei?’ întrebase chelnerul abia stăpânindu-și un zâmbet ironic. “Ah,” a făcut el după ce s-a gândit mai bine. “Adică nu foarte scump, nu? Vă aduc imediat, madam.”). Nota de plată ajunsese la imensa sumă de 95$, iar vinul era o poșircă. Și nici măcar nu i se adresase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea? — Ah, am priceput. Ce mai face Leigh din New York? Emmy nu-și dădea seama dacă el glumea sau vorbea serios și lucrul ăsta i se păru enervant. — Leigh din New York face foarte bine, zise ea pe un ton mai ironic decât ar fi vrut. Apoi, în timp ce își bălăcea picioarele în apa caldă și îl privea pe băiatul ăsta care se uita la ea, brusc simți că nu-i mai pasă ce crede el. — Are o săptămână încărcată la serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a declanșat o discuție generală, În care toată lumea a Început să se plângă În legătură cu cât de mult s-au Îngrășat În timpul sarcinii. Dacă nu ies din spital În lenjeria cu talie joasă de la Chloe, mor, zise cineva. Ruby aștepta râsetele ironice, Însă nu s-a auzit nici unul. În schimb, restul grupului a dat aprobator din cap. Acum mănânc doar fructe și brânzică de casă, zise Plum. Îmi permit să mă Îngraș doar patru kilograme jumate, nu mai mult. — Dar toate cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o rugăciune sicriului. Iar expresia chipului său se metamorfoza, își găsea tăria în intenții. El se interpreta pe sine însuși, rolul său melancolic de ultim cărăuș. Trecea și știa că lasă în urma lui un gând. Descopeream însă și o trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Amor y pedagogía este o poveste amară despre excesele și iresponsabilitățile intelectualismului, care consideră că viața nu există decât pentru a fi introdusă în tipare științifice preconcepute: Universul pare a ființa doar pentru a putea fi cercetat de savanți, remarca ironic Unamuno. Iar personajul principal al romanului, don Avito Carrascal, avea să reapară, episodic, total schimbat și înțelepțit de forța irezistibilă a vieții, și în Ceață. Între timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Miguel susținând că ceea ce se numește pe alte meleaguri umor, umorul adevărat, în Spania aproape nu a prins și nici nu va fi ușor să prindă curând. Cei ce-și spun la noi umoriști, zice el, sunt ba satirici, ba ironici, dacă nu pur și simplu bășcălioși. A spune că Taboada, bunăoară, are umor înseamnă a folosi abuziv termenul. Și nu e nimic mai puțin umoristic decât satira aspră, dar clară și străvezie, a lui Quevedo, în care predica se străvede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în suspensie. În Spania nu voiam și nu vreau să scriu în niciun ziar și în nicio revistă. [Vreau să povestesc un caz. Și anume că într-un regiment oarecare își făcea serviciul un tânăr deștept și iscusit, pătrunzător și ironic, de profesie civilă și liberală, dintre cei cărora le zicem militari în termen. Căpitanul companiei lui îi știa de frică și nu-l agrea, căutând să nu se dea în spectacol în fața lui, dar odată s-a văzut în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu un retardat mintal, care n-avea să-nțeleagă niciodată nimic. Astfel, prin recunoașterea dureroasă a slăbiciunilor sale de burlac Între două vârste, prin clasificarea și enumerarea lor, Fima spera să se Îndepărteze de el Însuși, să creeze o distanță ironică și să-și apere visurile și respectul de sine. Uneori Însă, această urmărire obsesivă a tabieturilor sale ridicole sau imorale i se părea nu o linie de apărare Între el Însuși și celibatarul trecut de prima tinerețe, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e decât bâzâitul unei muște? Ar fi Înălțimea Sa dispus să se gândească la Frații Karamazov? La disputa dintre Ivan și Diavol? La visul lui Mitia? Sau la episodul cu Marele Inchizitor? Nu? Și ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și el râde: Azoy. Intervin și-i zic: Poate asculți totuși din când În când ce-ți spun copiii tăi, dar și la asta Îmi răspunde: Azoy. Sau obiceiul de-a scoate printre dinții de jos un fel de șuierat ironic, care de fapt poate că nu e șuierat și nici ironic nu e, ci doar o respirație printre buzele deschise. Oricât Îi repet că șuieratul ăsta mă scoate din minți, nu e În stare să se dezbare de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o amantă? Exact cum nu mi-ar fi putut trece prin minte că ar fi, spre exemplu, spion sirian. Era pur și simplu imposibil. Știam totul despre el. Mă rog, așa credeam. Și Îl acceptam așa cum era, cu șuieratul lui ironic, despre care sunt acum ferm convinsă că nu era un șuierat și nici nu era ironic. Pe de altă parte - mi-e jenă să-ți spun asta, dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ajunge. Eu plec de aici. Nu m-ai Întrebat de ce sau Încotro. Ai Întrebat: Cum? Călare pe o mătură cu reacție? Și asta mă duce cu gândul la gelozia ta primitivă față de munca mea. Care se ascunde În spatele glumelor tale ironice. E adevărat că nu am voie să intru În amănunte referitoare la proiect, dar tu consideri această păstrare a secretului o trădare. De parcă mi-aș fi găsit un amant. Și nu orice amant, ci unul inferior, demn de dispreț. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea obiceiul, un ya-ba-bam hasidic subțirel. Sau era posibil să fi fost un deranjament pe linia telefonică? Toate rețelele din țara asta se prăbușeau și nimănui nu-i păsa. Și asta era o consecință a obsesiei noastre asupra Teritoriilor. Adevărul ironic era, așa cum avea să descopere Într-o zi un istoric din viitor, că Abdel Nasser 1 fusese totuși cel care câștigase Războiul de Șase Zile. Victoria ne-a condamnat la distrugere. Spiritul mesianic pe care sionismul a reușit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
buzunar ca să caute pastilele contra arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei Între degete, lucind ca fermecat În lumina ce venea din spate, dinspre cameră. Aruncându-l În inima Întunericului, i se păru că aude vocea ironică a Yaelei: — Problema ta, amice! Și răspunse, privind În noapte, cu o voce joasă și hotărâtă: —Corect. E problema mea. Și eu sunt cel care o va rezolva. Zâmbi din nou În sinea lui. Însă nu mai era zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]