5,195 matches
-
Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n putere / Cu vuietul dintâi alpestra undă / În vale zdrumicata și când peste / Cuprinsul așezărilor de mâine / Cu vâlvă lor, dormea necunoscută / Pacea și mute razele de soare / Și luna aurie nearate / ogoare luminau. O! Fericită / Gură de răi, neștiutoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
comite erori foarte grave. Omenirea exploatează niște resurse materiale date, însă dacă ea limitează, așa cum și face, folosirea acestora la rezolvarea (pe care, în mod pripit, ea a trebuit s-o definească drept ideal) unor dificultăți imediate de care se izbește, ea nu face decît să atribuie forțelor pe care le pune în act un țel pe care acestea nu-l pot avea. Căci, dincolo de obiectivele noastre imediate, activitatea ei participă la împlinirea inutilă și infinită a universului" (Partea blestemată, Institutul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
poemul său favorit" (în fapt, nu se referă la un text al lui Daisy, ci la victorianul Dover Beach/Țărmul Dover, al lui Mathew Arnold, poezie învățată pe dinafară de nepoată, în copilărie, chiar de la bunicul ei). Versurile lui Arnold izbesc puternic creierul reptilian al lui Baxter care ajunge în exces de emotivitate și devine inapt pentru crimă (tovarășul său pleacă, de altfel, dezgustat). În noua stare, Perowne îl convinge că deține, sus, în birou, o documentație referitoare la tratamentul bolii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
desprinzându-se ulterior de ea, Ana Blandiana, asemenea celorlalți colegi de generație, încearcă să reconstruiască o nouă realitate, acea realitate creată prin cuvânt și prin puterea de exprimare a cuvântului. Incapacitatea cuvântului, însă, de a recompune realități, de care se izbește autoarea și întreaga Generație '60, este resimțită tot mai acut, pe măsură ce există o permanentă căutare a absolutului. Stările și trăirile, exprimate prin vers, sunt năvalnice, poeta încercând, practic, să-și închidă viața întreagă în poezie. Atât versul, cât și cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stănescian Lecția despre cerc: Se desenează pe nisip un cerc/ după care se taie în două,/ cu acelasi băț de alun se taie în două./ După aceea se cade in genunchi,/ după aceea se cade în brânci./ După aceea se izbește cu fruntea nisipul/ și i se cere iertare cercului./ Atât". (Nichita Stănescu, Lecția despre cerc) Reinventarea noii lumi interioare poate reprezenta și reconstrucția unei noi case, care este însuși trupul poetei, și care, odată cu înaintarea în vârste, pare să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de lemn cu schițele stricate. Patru cai mici, numai oasele și pelea" etc. Acest echipaj aleargă însă cu repeziciune, fără a ține seama de drum, care nu exista, și la o coborâre, un cal "se poticnește, roata de dinainte se izbi de el în repejune și se sfărâmă pe loc; iar căruța... fugi înainte la vale, cu trii cai, cu trii roți și cu postașul aninat ca un scai" etc. E puțin probabil ca Alecsandri aflat la studii la Paris între
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
e normal, ca de obicei. Vă angajați, pe verde, în intersecție. Deodată, rutina situației se spulberă. Să o spui ia mai mult timp decît să o trăiești pe viu: vă închipuiți că, venită cu viteză din stînga, o mașină vă izbește atît de violent încît vă proiectează peste pietonii care traversează strada în dreapta. Ca o mașină să treacă pe roșu, intrînd în propria mașină care trecea pe verde, asta e oricînd posibil, nu-i așa? Dar ați depășit secunda de teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Fraza, menită să atragă atenția într-o manieră macabră, îi incită evident pe unii să devoreze conținutul articolului. În cadrul acestuia, cititorul va descoperi descrierile oribile ale unui aparat al cărui braț s-a desprins și a cărui nacelă s-a izbit de sol la capătul unei curse interminabile. Nici nu e nevoie să se spună mai mult, fotografiile sunt grăitoare: cea a întregii familii, pozându-se în casa din satul Denil-la-barre (denil, doliu, nume predestinat într-un chip sinistru). Chipul mamei
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
atît de misterioase, încît ai senzația că citești un roman de 650 de pagini ce virtuozitate! J. Echenoz Aș putea spune același lucru despre L'Herbe des nuits. În romanul dvs., ca de altfel în toate cărțile dvs., ceea ce mă izbește cel mai tare sunt variațiile luminii. Chiar atunci cînd nu există indicații, le simți, le vezi. Și asta corespunde perfect modului în care se conturează povestirea, ca și cum norii s-ar împrăștia puțin cîte puțin. P. Modiano Perioada era, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
odată, din ramele-aurii și demne în care mă aflam, a început să picure, după atâtea presiuni mocnite, nerușinat, umplându-mă de pete, ceva care era chiar sânge. De-atunci, în diferite expoziții, am revăzut și alte versiuni. Valuri și unde izbeau de fiecare dată-n mine, încât ieșeam aproape surd din Strigăt. Acum mă uit din nou, rănit și palid, la rama lui. Ea n-a pățit nimic. Ce nesimțit dreptunghi! Rănit și palid, mă uit la rama lui, - mă uit
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
ar înmuia azi până și-o inimă e tot altceva la ce ne raportăm, înspre cine ne întoarcem chipul, e totul. altminteri, fără de acest drum mereu reluat, unic al fiecăruia către, prin Isus nu l-am mortifica? Aidoma unei gâze izbindu-se-n fereastră, anevoie regăsim ușa prin care am intrat, cu neputință să pătrunzi în tăcerea intimă a celui legat prin murmur de o nerostire doar splendoarea năruie zidul în sclipăt mântuit, iubind fără de știre, crezând fără de enumerare. abia atunci
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
unele pe altele foșnind amenințător ca-ntr-un război în care urma trecerii prin foc va spune cine a ieșit învingătoare în pagina cu valuri rubinii navigam - corabie înaintea furtunii îngenuncheri în cramele șoarecilor spărgînd sîmburii amintirii; lună fără cer izbindu-se de cupolele cîrtiței; închinare în minarete de furnici ștergînd arabescuri în dansul pe jăratic biciuiau antenele sunătoarei Strigam și nu voiam să fiu auzită O tristețe de cireș repovestită în hexagonul auriu era promisiunea evaporării din vălul de scrum
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
industria prelucrătoare a putut fi transferată la filialele acestor firme din Europa de Vest În mai puțin de o treime din cazuri În 1992 . Dezvoltarea operațiunilor unor CTN În țările cu fostă economie de comandă din centrul și estul Europei s-a izbit de lipsa acută de competențe manageriale și organizaționale locale, chiar și a celor considerate de bază. Dificultățile de acest gen au făcut ca multe firme să recurgă, cel puțin În primele etape ale activității, la angajarea de personal străin În
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
public nu a dictat, din nefericire pentru curiosul cercetător contemporan, apariția unor producții literare apte de a produce frică și unde firavele, dar fascinantele încercări de constituire a unei terori de sorginte fantastică în romantism și în modernism s-au izbit, previzibil, de carcanele cenzurii comuniste în a doua jumătate a secolului al XX-lea. La noi, deși nu a existat o tradiție formal constituită a unei literaturi care să exploreze și să exploateze abisalul temerilor omenești, mai mulți scriitori s-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al unei crâșme, naratorul, un anume Ispas, face cunoștință cu trei mineri, fiecare având de înfățișat propria poveste teribilă din subteran. Ion Vintilă este primul: "Băiam vro opt inși, afund, în sânul pământului. Și-ntr-o după-amiază ne pomenim, cum izbeam cu ciocanele, că înaintea noastră, în stâncă, încep deodată să bată din ciocane o mulțime de băieși. [...] Și făceau un vuiet ș-o larmă, și se auzeau bolovanii prăbușindu-se, de gândeam că are să se surpe tot muntele. Atunci, îngroziți
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un incident, în esență, inocent: Veveriță se ridică spre a-i închina o urare lui Lăpușneanu, rostind câteva cuvinte lingușitoare. Cuvintele aburite de băutură ale acestuia sunt interpretate (firește, tendențios) drept o ofensă adusă autorității domnești de către armaș, care-l izbește pe nefericitul boier cu buzduganul. Agresiunea, gratuită în ochii înfricoșați ai audienței banchetului, marchează începutul masacrului, redat cu răceală limpede, chirurgicală de narator: "toți slujitorii de pe la spatele boierilor, scoțând junghiurile, îi loviră; și alți ostași, aduși de căpitanul de lefecii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ocol cu ochii și-și oprește privirile care ard spre ușa lui Zibal; scrâșnește din dinți, se repede țintă pe cele trei trepte și-ntr-o clipă, apucând în palma dreaptă capul copilului, în cea stângă pe al Surei, le izbește pe unul de altul cu atâta putere, că le confundă ca pe niște ouă moi...". Coșmarul se întrerupe brusc, tocmai pe când Leiba visa că toată lumea conspiră ca să-i distrugă pe el și pe familia lui. După sosirea diligenței, Zibal asistă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
privirea mirată a Surei, unghiul de acțiune se limpezește și se canalizează în direcția dorită de narator: femeia "deschise oleacă fereastra; atunci auzi gemete înfundate la poartă. Înfiorată, coborî iute pe scăricică. Gangul era luminat. Ieșind pe gang, femeia fu izbită de o grozavă priveliște". Abia acum i se dezvăluie lectorului, și aceasta grație conștiinței reflectorii a unui personaj secundar, dimensiunile atrocității: "Zibal ține ochii ațintiți asupra unui lucru spânzurat, negru și inform, sub care [...] arde o făclie mare". Într-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
O magmă informă învăluie, astfel, colțurile reci și lucide ale minții umane, pe care o convertește într-un vehicul al febrilității absolute: În pieptul ei ardea toată pădurea și bătăile inimii erau bolovani încinși, care săreau din loc și o izbeau în coaste". Nici măcar scurtele răgazuri de odihnă nu mai au efect: "Se mai oprea câteodată, cu mâinile încleștate de o rădăcină, ori de o ramură ce atârna, și pieptul îi horcăia ca niște foale". Senzația predominantă este, din nou setea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
accces de furie ațâțată de alcool, îl apucase de gât". Încolțit, Costache nu are de ales: "O lovitură în stomac! Sub stăpânirea groazei, gândul și fapta se petrecură în același timp. Cu amândouă mâinile, încleștate într-un pumn enorm, Brumă izbi. Simți imediat descleștarea". Efectul loviturii este mult mai puternic decât se scontase: Nicolae "făcu repezit câțiva pași, duse mâinile la stomac, horcăind, se întoarse în loc într-un picior și se prăbuși cu capul peste colțul ascuțit al biroului". Cu toate că asaltul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Costache continuă în imaginația care dictează asupra organelor de simț: "Brumă se sprijini de birou, respirând repede. Nu izbutea să răsufle adânc. Respira superficial și scurt. Inima îi bătea cu lovituri de ciocan. Avu din nou senzația unor pumni care izbeau în piept pe dinăuntru". Se liniștește abia după ce deschide fereastra și inhalează nocturnul aer rece. Abia acum realizează că adversarul său a murit: "două firișoare de sânge curseseră din nas și se prelinseseră pe la colțurile buzelor. O pată vânătă roșietică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este amenințată de kitschul livrat de vânzătorii ambulanți evrei care vând "obiecte de talcioc"117. Bachelin reia discuția în articolul următor intitulat, "De la necessite de "styliser"", constatând că aplicarea termenului de Art Nouveau pentru arta decorativă, industrială, în România se izbește de următoarele inconveniente: artă industrială nu există, iar arta populară decorativă este mult mai veche pentru a îndreptăți terminologia de "artă nouă", însă termenul nu este menit să afilieze arta populară românească Art Nouveau-ului, cât să încurajeaze valorificarea ei în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după același ritual ca și al nunții, recurgându-se la bradul frate. Ceata de feciori, Îmbrăcați de sărbătoare, cu topoare, alegea bradul și-i cereau iertare că-l taie și Îi spuneau că orice lovitură de topor e ca și cum ar izbi În carnea lor. Îl ridicau pe umeri, ducându-l ca pe un mort În sat, bocind pe drum pe un ton calm și grav, cântecul bradului. „Voinice voinice, nu-mi place, nu-mi place/ ce nevastă ai/ naltă și subțire
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
lucruri asemănătoare. Aceleași oase din care se compune o aripă constituie laba unor ființe care au trăit mai înainte. Tot așa, o bucată de ureche se constituie din ceea ce a fost mai înainte un fragment de falcă. Darwin a fost izbit nu numai de numeroase observații care arată că structuri cu totul noi ale organismelor au fost elaborate folosind structuri preexistente, adaptate la funcții diferite, ci și de existența multor mostre de „anatomie inutilă“, adică de organe lipsite de funcții, a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Malthus, aplicată întregului regn animal și vegetal“. Această inițiativă a fost plină de consecințe. Darwin nota în Autobiografie: „Și fiind bine pregătit să înțeleg lupta pentru existență pe care o întâlnești pretutindeni, observând îndelung și neîntrerupt obiceiurile animalelor, m-a izbit de la început ideea că, în aceste condiții, varietățile favorabile vor tinde să fie păstrate iar cele nefavorabile să fie distruse.“ Să ne imaginăm doar un moment că Darwin nu ar fi avut simpatie pentru opiniile liberale potrivit cărora individul este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]